Raymonde Han biografia
Raymonde Han opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
HAN Raymonde, se naste la 1894, Focsani - moare in mart. 1962, Bucuresti.
Poeta.
Studii muzicalede pian la Berlin. Sotia sculptorului Oscar Han.
Debut poetic in Gindirea.
A colaborat la Viata Romaneasca, Azi, Viata literara; in Curentul a sustinut cronica muzicala. Zaharia Stancu i-a inclus sapte poeme in Antologia poetilor tineri (1934). Unicul volum al poetei este Cartea diminetii ([939).
Ca si in poezia lui B. Fundoianu, versurile poetei constituie una dintre cele mai interesante reactii antisamanatoriste; relevanta pentru ca este o reactie de fond: artistica, nu doctrinara.
Ceea ce individualizeaza vocea lirica a autoarei este o suavitate capabila a aduce un aer proaspat in poezia vremii, dind o impresie placuta de spontaneitate. Nu este suavitatea edulcorata si lasciva din Florile Bosforului ale lui D. Bolintineanu, bunaoara, ci una agresta, caracteristica fiintelor nerupte total de natura. Lucrul este cu ulit mai curios, cu cit artista (om de cultura rafinata) traia in mediu citadin. Poezia ei se naste din nostalgia vietii fruste, pe care o pierduse o data cu ruperea de copilarie si de sat. O sugerare a acestei dureroase despartiri apare in citeva versuri din Scrisoare de toamna:
„Striga negustorii belsugul
Si trec carute cu lemne;
Aceste sint singurele semne
Aici unde nu vezi plugul". |
Nu poate scapa faptul ca, intr-o epoca in care rusticitatea ii fascina atit de mult pe poeti, Raymonde Han se individualizeaza tocmai prin prospetimea tonului, manifestata intr-o tematica atit de mult abordata de contemporanii ei. O seducatoare ingenuitate individualizeaza deplin aceasta voce lirica. Titlul volumului este perfect adecvat materiei cartii, ce ofera lectorului sugestia fortifianta de sanatoasa racoare matinala. Boarea cimpiei exalta din paginile acestei carti; ingenuitatea se observa atit la nivelul imaginilor (antologicul poemPentru un baietan, citat de G. Calinescu, aminteste, vag, candoarea elogiilor din Cintarea cintari-lor), cit si in natura alegoriilor si a comparatiilor. O indica, de altfel, si unele elemente lexicale, expresii ale unei atitudini opuse dulcegariilor samanatoriste: fetele sint imbracate in „camesoaie", poeta isi ia ramas-bun de la „rastoace", iar Reteta poemului include trecerea prin sita de „ciocirlan boghet". Comparatiile agreste sint de o spontaneitate surprinzatoare: fata mare trecea
„nevinovata de tot,
Asa cum trec capritele in turma de oi.
Cu fire de iarba in bot" {Fata de primavara). |
Reprezentativ in aceasta privinta este poemul inceput. Viziunea este panteista („M-alatur de pa-mint, ca de un mire"), Raymonde Han avind impresia ca intrupeaza „una din miresmele tarinei" (Ma vad in cimp). Poeta este atrasa de orice inceput: de zi. de viata, de ciclu vegetal, de maturitate. Starea incerta, din care va izbucni viata, e permanent prezenta, sustinuta fiind la tot pasul de comparatii cu nasterile din natura. Nu e surprinzator, in acest caz, sa descoperim nostalgia copilariei: „Sub lacat ai inchis lumea ta de copil / Si ca orice mort o duci intr-o cutie / Ferecata cu umbra si cu glie / O duci lui Dumnezeu in dar umil" (Stihuri pentru Sanda moarta). Spre a redobindi puritatea pierduta, poeta ar vrea sa renasca intr-o maniera ce confirma o data in plus viziunea sa panteista (Renastere).
OPERA:
Cartea diminetii. Bucuresti, 1939. |
REFERINTE CRITICE:
S. Cioculescu, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 8, 1939;
L. Iliescu, in Viata Romaneasca, nr. 5, 1939;
G. Calinescu, Istoria;
N. Manolescu, Metamorfozele, I;
D. Micu, Gindi-rea si gindirismul, 1975.
|
