Rau Aurel biografia
Rau Aurel opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
RAU Aurel, se naste la 9 nov. 1930, comuna Josenii Birgaului, judetul Bistrita-Nasaud. Poet. Parintii: Iacob Rau si Floarea (n. Chibulcutean), agricultori. Studii liceale la Nasaud, Bistrita si Cluj (1942-l949). Absolvent al Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj (1953). Redactor la revista Almanahul literar, inca din primul an de studentie. Din 1954, redactor-sef adjunct al revista (care isi schimba numele in Steaua), condusa de A. E. Baconsky .
Redactor-sef al aceluiasi periodic (din 1959).
A debutat cu versuri in suplimentul literar al ziarului Lupta Ardealului (1949).
Colaboreaza la majoritatea revista literare din tara. Mai putin semnificativ, volum de debut, Mesteacanul (1953), este urmat de Focurile sacre (1956), din care se retin indeosebi citeva pasteluri si cintece discret-sentimentale. Unde apele vorbesc cu pamintul (1961), Jocul de-a stelele (1963), Pe inaltele reliefuri (1967) sint cartile unui poet cu profil definit, atras deopotriva de evocarea spatiului ancestral si a evenimentului citadin, intr-o tehnica a „notatiei" uzind rar de metafora si doar pentru obtinerea unor efecte de plasticizare, in ordinea decorativului estetizant.
De la Turn cu ceas (1971), la Septentrion (1980) si Miscarea de revolutie (1985), lirica lui Rau Aurel denota accentuarea caracterului livresc atit la nivelul temelor („poezia poeziei"), cit si la acela al stilului (constructie savanta a frazei, pretiozitate, ton de ceremonial solemn). Rau Aurel este si autorul unor eseuri dedicate mai ales poeziei, romanesti si straine (Elogii, 1968; Trei poeti. Perse, Machado, Kavafis, 1972; Efigii, 1989), precum si al unor schite si nuvele (Oameni de aer, 1983) si insemnari de calatorie (La marginea desertului Gobi, 1960; in inima lui Yamato, 1973; Grecia, calatorie incompleta, 1978). Traduce din Machado (1964), Seferis (1965), St. John Perse (1969), Kavafis (1971), Blok (1972). Premiul Acad. (1969); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduce (1971).
Judecata dupa cele doua poeme tiparite abia in volumul antologic din 1967 (Poezii), ca si dupa unele texte din anii imediat urmatori, recuperate in Zeii asediati (1972), poezia de inceput a lui Rau Aurel a putut fi situata sub semnul viziunii hieratico-mitice a lui Blaga si al pastelului cu tematica agresta al lui Adrian Maniu .
Reveria alimentata de rememorari ale unor momente biografice, ipostaza de peregrin in spatiul national impregnat de istorie, confesiunea melancolica a unor stari sufletesti difuze, sugerate printr-un peisaj sau prin intermediul unor „instantanee" cotidiene, o anume gravitate a tonului si stilizarea ceremonioasa a gesticulatiei s-au impus treptat in creatia poetului, evidentiindu-i solidaritatea cu gruparea de la Steaua. Concesiile facute „obsesiilor operante" ale deceniului al saselea in primele cicluri (Mesteacanul, 1953 si, partial. Focurile sacre, 1956) sint astfel depasite, in efortul, important pentru evolutia poeziei, de „recuperare a lirismului". Fata de ritualitatea hieratica a liricii lui A. E. Baconsky , de celalalt ceremonial, al „biografiei sentimentale" a lui A. Gurghianu , ori in raport cu elogiul evenimentelor si al lucrurilor umile, cotidiene specific poeziei lui V. Felea , accentul cade la Rau Aurel pe insusi actul constructiei poeziei. Cu vremea, poetul e tot mai atent la „potrivirea" cuvintelor, la efectele topicii, la caligrafierea imaginii pina la realizarea figurii emblematice. Vecinatatea elementului livresc, „artificial", cu notatia impresiei fruste, directe, asezarea metaforei celei mai insolite intr-un context prozaic genereaza o tensiune specifica. In acest sens s-a putut vorbi, cu egala indreptatire, despre „spatiul unei decoratii de natura baroca" (Gh. Grigurcu ) si despre un soi de regizata simplitate a versului eliberat de metafora ornanta. Absenta sau rarefierea metaforei este compensata, in primele volume, de organizarea „retorica" a poemului: lirismul rezulta din inscenare, din congruenta sau contrastele studiate realizate in notatia „impresiilor" creatoare de atmosfera din modulatia vocii si modelarea gesticii.
Observatia e valabila pentru suita de peisaje danubiene din volumul Unde apele vorbesc cu pamintul (1961), dar si pentru Jocul de-a stelele (1963) si Pe (naltele reliefuri (1967), care prelungesc starea de reverie, dindu-i o coloratura mai apasat elegiaca, in versuri evocatoare de spatii ample, intr-un ritm de lenta procesiune. Drumul tatalui in Cimpia Ardealului, „fructele padurilor" copilariei reinviind in somnul visatorului nostalgic, progresiva stingere a chipurilor in privirea bunicului care orbeste, amintirea „vechilor dansuri" si a „firavelor fete" constituie obiectul acestor calme visari ale „celui pierdut printre carti", ce-si cauta blagian „portretul in arborii cu coaja crapata". Motivul calatoriei in spatiu si timp, foarte productiv in versurile poetilor de la Steaua, contribuie astfel si in versurile lui Rau Aurel la coagularea unui fel de conventie a reveriei, cultivata constient.
Ea isi gaseste maxima expresivitate in volumul Turn cu ceas (1971), in care o pondere noua primeste si „poezia poeziei". In ipostaza de „stihuitor, om cistigindu-si traiul din cuvinte", subiectul liric se defineste prin excelenta in functie de lumea cartilor: poetul propune adesea spectacolul propriei geneze, al modului cum „imaginea izvoraste din morfeme si din consoane". Limbajul devine mai pretios, imaginea e caligrafiata cu grija de estet indragostit de artificiu, neevitindu-se nici poza meditativa, inclusa in acelasi tipar decorativ. Micropoeme (1973) si mai ales Septentrion (1980) intretin aceasta atitudine „estetizanta", distanta usor ironica marcind constiinta conventiei. Miscarea de revolutie (1985) marcheaza, in acest sens, un moment de convergenta a tuturor afluentilor poeziei lui Rau Aurel Tematic, cartea reuneste deopotriva mai vechi obsesii si reverii modelate din spatiul transilvan, cu un puternic sentiment al istoriei (se evoca momente sau figuri emblematice ale trecutului, de la lumea dacilor pina la Doja, Horia, Avram Iancu, jertfele ultimului razboi mondial), cu elegiace intoarceri spre pamintul natal si oamenii lui (variante, iarasi, ale unor teme caracteristice liricii ardelene), „peisaje" si „stampe", tablouri de o plastica stilizata ori fulguratii impresioniste concentrate adesea in structuri de haiku. Actul scrisului se conjuga mereu cu cel existential („Sa scriu si sa fiu", „Ma adincesc toata seara in toate scrisurile"), adevarata trezire a sensibilitatii are loc o data cu recoagularea in semne lizibile a darului vital brut, realitatea externa pare uneori doar „vizitata", in perspectiva scrierii poemului, peisajul poate lua, caligramatic. infatisarea textului; nu lipseste nici exercitiul ludic, de poeia arlifex ce-si asuma constient conditia, gustind placerea dexteritatii artizanale, dar si melancolia unei anumite frustrari si precaritati. Sint caracteristici valabile, in esenta, si pentru versurile din Ritualuri (1987), ce definesc, impreuna cu toata opera, pe „unul dintre poetii de azi prin care neotraditionalismul devine o forma de modernism" (D. Micu ). Nu mai putin reprezentative pentru creatia lui Rau Aurel fusesera poemele din Cuvinte deasupra vamii (1976), alcatuind un fel de jurnal de calatorie pe diverse meridiane, opera a unui „confesiv paradoxal" (N. Manolescu), care-si cenzureaza emotia si asociaza impresiei directe referinta culturala, realizind o „deviere prin literatura, prin metafora livresca, a simtirii".
Ca altadata Ion Pillat. poetul transcrie, in stilul sau caracteristic intelectualist si estet, emotiile intilnirilor cu aceste peisaje si culturi, incercind sa le surprinda culoarea specifica.
OPERA:
Mesteacanul, Bucuresti, 1953;
Focurile sacre. Bucuresti, 1956;
La marginea desertului Gnbi, Bucuresti, 1960 (ed. II, 1970);
Unde apele vorbesc cu pamintul. Bucuresti, 1961;
Jocul de-a stelele. Bucuresti, 1963;
Stampe, Bucuresti, 1964;
Pe inaltele reliefuri. Bucuresti, 1967;
Poezii, Bucuresti, 1967;
Elogii, Bucuresti, 1968;
Turn cu ceas. Cluj, 1971;
Trei poeti. Perse, Machado, Kavafis, Cluj, 1972;
False proze. Bucuresti, 1972;
Zeii asediati. Bucuresti, 1972;
in inima lui Yamato. 9 priviri lirice asupra Japoniei, Bucuresti, 1973;
Micropoeme si alte poezii. Cluj, 1973;
Cuvinte deasupra vamii, Bucuresti, 1976;
Intilniri cu scriitori, Bucuresti, 1976;
Grecia - calatorie incompleta. Bucuresti, 1978;
Omul de zapada. Bucuresti, 1978;
Flori din cuvinte, Bucuresti, 1980;
Septentrion, Bucuresti, 1980;
Versuri, cuvint inainte de M. lorgulescu, Bucuresti, 1982;
Oameni de aer, schite si nuvele, Bucuresti, 1983;
Miscarea de revolutie, Cluj-Napoca, 1985;
Ritualuri, Bucuresti, 1987;
Efigii, art. si studii literare, Bucuresti, . Traduceri: A. Machado, Poezii si poeme. Bucuresti, 1964;
G. Seferis, Piezii, Bucuresti, 1965;
St. J. Perse, Poeme, Bucuresti, 1969;
C. P. Kavafis, Poezii, Bucuresti, 1971;
A. Blok, 12, Cluj, 1972;
T. M. Mariglioni-Dragan, Amoeba ori stea. Bucuresti, 1977,
|
REFERINTE CRITICE:
V. Felea, Dialoguri despre poezie, 1965;
A. Martin, in Luceafarul, nr. 30, 1967;
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 11, 1967;
V. Cristea, in Gazeta literara, nr. 45, 1967;
Gh. Dragan, in lasul literar, nr. 3,1968;
N. Balota, in Luceafarul, nr. 52, 1971;
V. Felea, Poezie si critica, 1971;
. Pop, in Romania literara, nr. 48, 1971;
M. Tomus, in Steaua, nr. 6, 1971;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 52, 1972;
M. lorgulescu, in Arges, nr. 8, 1972;
I. Vlad, in Tribuna, nr. 21, 1972;
M. Ivanescu, in Transilvania, nr. 3, 1972;
Gh. Grigurcu, Teritoriu liric, 1972;
P. Poanta, Modalitati.,.;
M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974;
Al. Piru, Poezia;
L. Petrescu, in Steaua, nr. 2, 1976;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 1, 1976;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 22, 1977;
D. Micu, ibidem, nr. 19, 1977;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 24, 1978;
C. Livescu, in Ateneu, nr. 1, 1979;
Gh. Grigurcu, Poeti;
V. Felea, in Tribuna, nr. 34, 1980;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 34, 1980;
Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1981;
R. G. Teposu, in Romania literara, nr. 47, 12, 1981;
E. Simion, ibidem, nr. 47, 1982;
L. Alexiu, in Orizont, nr. 27, 1983;
V. Fanache, in Steaua, nr. 3, 1983;
Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1983;
P. Poanta, Radiografii, II, 1983;
I. Pop, Lecturi fragmentare, 1983;
Gh. Grigurcu, in Romania literara, nr. 49,1985;
I. Pop, in Steaua, nr. 12, 1985;
Sultana Craia, Orizontul rustic in literatura romana, 1985;
E. Manu, in Spatiu etern, 1985;
V. Tascu, Poezia poeziei de azi, 1985;
D. Micu, Limbaje moderne in poezia romaneasca de azi, 1986;
Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986;
Maria-Ana Tupan, Scenarii si limbaje poetice, 1989.
|
