Radulescu Niger Nicolae biografia
Radulescu Niger Nicolae opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
RADULESCU-NIGER Nicolae G. (numele la nastere: Nicolae Gheorghiu), se naste la 2 ian. 1861, Birlad - moare in 3 iun. 1944, Bucuresti. Prozator, dramaturg si poet.
Fiul lui Radu Gheorghiu, negustor. Studii liceale la Braila (inscris sub numele de Nicolae Radulescu, dupa prenumele tatalui) si Birlad (inscris sub numele de Nicolae Gheorghiu Radulescu). Functionar la Ministerul Cultelor si Artelor. Din 1883, redactor la Opinia, Revista noua, Revista literara, Revista copiilor.
A condus revista Aparatorul sateanului. Colaboreaza cu versuri la Literatorul. Debut editorial cu romanul Fiii ucigasului (1879). A scris romane (Strain In tara lui, 1900; Tribunul poporului, 1903; Maria-sa ogorul, 1907; Viata de artista, 1925; Omul de cristal, 1930), nuvele (Capitanul Ropota, 1893; Deziluzii, 1921; Vulturul indragostit, 1926), piese de teatru (De pe urma betiei, 1906; Postasul dragostei, 1913; Unirea Mare, 1919) si versuri (Rustice, 1893; Glasul apelor, 1915). Premiul Acad. Romane pe anul 1901 pentru volum IV din ciclul Rustice.
Egala ca ton de la primul la ultimul volum, productia romanesca a lui R.'N. nu cunoaste evolutie. in Romanul casniciei (1898), cuplurile se desfac si se refac ca intr-o figura de cadril, fara nici o motivatie interioara autentica, singura preocupare a autorului fiind aceea de a nu pierde ocazia intonarii, in tremolo melodramatic, a ariei moralizatoare. Mentinute intr-un plan de stricta exterioritate si atribuite unor personaje schematice, cele mai grave evenimente (adulter, sinucidere, duel, remuscari vesnice) imbraca un aer burlesc. Victor Cosmin din Strain in tara lui (1900), roman ce i-a adus autorului faima de scriitor social, este un luminator al neamului, cu initiative mai ambitioase decit ale „apostolului" cezarpetrescian. Ajuns - din motive colaterale, dar care ocupa un spatiu disproportionat - invatator in satul Mainesti, Victor Cosmin, dascal model, dar mai ales promotor al progresului rural, rosteste inepuizabile sfaturi agricole, extrase parca dintr-o brosura de popularizare, infiinteaza o banca sateasca etc, atragindu-si dusmania unor oameni politici si indeosebi a unui grup de proprietari si arendasi evrei. Acestia insceneaza, fara succes insa, o revolta a taranilor menita sa-i aduca eroului acuza de instigator politic. Succesul in marele public al romanului a determinat continuarea acestuia prin Tribunul poporului (1903) si Maria-sa ogorul (1907), incluse, alaturi de Strain in tara lui, in ciclul Patriotism. Primul, prin antiteza ,dintre idealistul Victor Cosmin si cinicul" Clement Picleanu, fiu de ciubotar dintr-o mahala bucuresteana, devenit, prin arhicunoscute metode de parvenire, ministru, stabileste pilduitor diferenta dintre un autentic si un fals „tribun al poporului". in Maria-sa ogorul, Nicu, fiul lui Victor Cosmin, continua opera tatalui, in aceeasi atmosfera de festivism retoric. in toate cele trei romane, intriga amoroasa precumpaneste, de departe, asupra problematicii sociale, inecata, la rindul ei, in idilismul decurgind dintr-o superficiala abordare a realitatilor si viciata de puerilitati nationaliste ce-si vor gasi expresia plenara in „romanul nationalist" Orfanii neamului (1913). Furtuna trecatoare (1911; republicat, in 1924, sub titlul Dor ascuns) si Inimi de femei (1928) reprezinta insailari naive pe tema luptei dintre datorie si pasiune, autorul dovedind, prin rezolvarea diferita a dilemei, o desavirsita impartialitate. Pentru a nu-si trada prietenul, scriitorul Iuliu Prenta, eroul din primul roman, indragostit fulgerator de Milli, sotia lui Toni Silveanu, joaca in fata acesteia rolul depravatului, cu scopul de-a o indeparta. Stratagema dejucata insa de nobila intuitie a femeii, finalul fericit venind sa rasplateasca pasiunea ce ignora conventiile sociale. Dimpotriva, Inimi de femei desfasoara o intreaga suita de sacrificii inaltatoare. Batrinul scriitor Ermil Avereanu o iubeste pe Liliana, la care renunta insa in favoarea unor pretendenti tineri. Dupa o serie de capricioase legaturi sentimentale si maritale, frivola Liliana isi asuma, fara tranzitie, datoria de a raspunde dragostei tainuite a scriitorului, iubit si de Sibila, care, la rindul ei, se sacrifica in favoarea Lilianei, maritindu-se cu un tinar care, si el, se desparte, la dorinta familiei, de o frumoasa cintareata de cabaret etc. in Puterea destinului (1914), familiile Dragoescu si Pruneanu, Capuleti si Montague rizibili atit prin lipsa de consistenta psihologica, cit si prin prostul gust situational (in tinerete, Radu Dragoescu a fost autorul unei neizbutite tentative de rapire a Ortenziei Pruneanu, fidela sotie a amicului sau), incearca sa impiedice iubirea dintre cei doi copii ai lor, Iuliu si Coca, pastise la fel de neinspirate, dar care, ca o nota de originalitate fata de celebrul model, au parte de un deznodamint fericit.
Viata zbuciumata (1914) impleteste senzationalul cu melodrama. Liviu Miranda, corupator de minore, adopta o tactica amoroasa sui generis: cu vointa anihilata (se sugereaza ideea de hipnotism), victimele sint rapite, duse in strainatate si acolo, dupa o vreme, parasite in cel dintii hotel.
Peripetii neverosimile se succed impasibile fata de lipsa suportului motivational ori fata de cerintele logicii elementare. intr-un ton de superficialitate saltareata ce agraveaza penibilul subiectului. Logodnicul durerii (1919) trateaza cazul iubirii morbide a unei fetite ftizice pentru logodnicul mamei sale. Ernest Colbaescu din Intriga amoroasa (1920), cartofor si libertin, se transforma radical sub influenta binefacatoare a sotiei, totul intr-o atmosfera de dulcegarie impinsa pina la ridicol. Actrita Ametista Satescu din Viata de artista (1925) este o victima a cinismului masculin autohton si international, cu sau fara blazon; in mod conventional-compensatoriu, autorul o inalta, in schimb, pe piedestalul Artei innobilatoare. Subintitulat, impropriu, „roman social", Drama unei tinereti (1927) este, in realitate, o istorie politista lipsita de nerv: rezolvarea, in ultima instanta, a unui caz de eroare judiciara. In intentie roman fantastic. Omul de cristal (1930) se vadeste deficitar atit sub raportul inventivitatii propriu-zise, cit si sub acela al fundamentarii strict stiintifice, decazind, in cele din urma, in sentimentalism vulgar.
Doctorul Eudoxiu Zarian construieste o inteligenta artificiala sub infatisarea omeneasca a tinarului Amedeu, de care se indragosteste, revenita pe calea virtutii, fosta curtezana Adela. Pentru a nu contraria, despartindu-i, „potrivirea intru intelectualism" dintre cei doi, doctorul se casatoreste cu Adela, rezolvind astfel delicata chestiune a coexistentei cerintelor firesti cu „iubirea intelectiva". Puerila dezbatere pseudo-stiintifica privind diferenta dintre uman si plasmuirile artificiale cu aparenta omeneasca nu este, in completare, decit o alta sursa inepuizabila de vulgaritate. Ca nuvelist (Capitanul Ropota, 1893; Romanul unei iubiri, 1920; Deziluzii, 1921; Vulturul indragostit, 1926), Radulescu Niger Nicolae abordeaza cam aceleasi teme, cu efecte artistice similare. Dramaturgia sa are meritul suprapunerii perfecte dintre titlu si continut: De pe urma feeriei (1906); Pacala argat (1907); Pacatele lui Ginju (1907); Alegatorul liber (1910); Postasul dragostei (1913); Unirea Mare (1919); O eroina (1924); De vorba-n sat (f. a.).
In ansamblul ei, opera lui Radulescu Niger Nicolae atesta toate carentele literaturii de consum: idealuri inalte clamate pompieristic si lozincard; pasiuni furtunoase in confruntare declarativa; insolubile probleme sentimentale ori morale rezolvate intr-o trasatura de condei; happy-end-uri conventionale sau, dimpotriva, la fel de artificiale deznodaminte funeste, ambele denotind insa aceleasi intentii afisat moralizatoare; alb-negru care, in lipsa nuantarilor psihologice, genereza stridente puerile; naivitati si edulcorari lacrimogene in aliaj cu senzationalul cel mai desantat; dialoguri a caror „oralitate" consta intr-o supraaglomerare de platitudini. Doua lapidare caracterizari critice devin, astfel, emblematice: „Stilul sau e banalitatea desavirsita" (Octav Botez ); „ingrozitor romancier popular" (G. Calinescu ). A tradus din M. Gorki, Maupassant, E. Rostand, H. Sienkiewicz.
OPERA:
Fiii ucigasului, roman, Birlad, 1879;
Manolaki Kostaki Epureanu. Conferenta tinuta in ziua de 26 mai 1885 in Birlad, Birlad, 1885;
Romanul casniciei (Moravuri contimporane), roman. Bucuresti, 1898 (ed. II, 1913);
Jertfa. Gelozie, romane. Bucuresti, 1890;
Doamna Kiajna, drama istorica in 5 acte, Bucuresti, 1891 (in colab. cu N. Tincu);
Scriitori, cetitori si critici. Conferinta tinuta la Atheneul Roman in ziua de 21 mai 1892, Bucuresti, 1892;
Capitanul Ropota, nuvele. Bucuresti, 1893 (alta ed., 1909);
Rustice, I-IV, poezii si nuvele, Bucuresti, 1893-l900;
Strain in tara lui, roman. Bucuresti, 1900 (ed. II, 1905;
ed. III, 1909;
ed. IV, 1923);
Din valurile vietii, nuvele, Bucuresti, 1901;
Tribunul poporului. Roman social, Bucuresti, 1903 (ed. II, 1912);
Astra, drama in 5 acte in versuri (dupa romanul Astra de Carmen Sylva), Bucuresti, 1905;
De pe urma betiei, comedie in 2 acte, Brasov, 1906 (alta ed., Bucuresti, 1926);
Talpa iadului, comedie in 2 acte, Brasov, 1906 (alta ed., Bucuresti, 1926);
Maria-sa ogorul. Roman social. Bucuresti, 1907 (ed. II, 1913);
Pacala argat, comedie in 2 acte, Brasov, 1907 (ed. II, I922);
Pacatele lui Ginju, piesa in 3 tablouri, Brasov, 1907;
Povestea vorbei, piesa intr-un act, Brasov, 1907;
Jertfa, roman, Bucuresti, 1908 (ed.'lll, 1921);
Magistratii nostri, roman, Bucuresti, 1908;
Satul Grivita. Scriere poporala pentru folosul plugarilor, Bucuresti, 1908 (alta ed., 1940);
Alegatorul liber, monolog, si alte 13 monoloage. Brasov, 1910;
Calauza parohiilor. Bucuresti, 1910 (in colab. cu S. Livianu);
Mintea si norocul, precum si alte 12 povesti poporale. Brasov, 1910;
Povestirile lui mos Iftimie Hirobar, Bucuresti, 1910;
Furtuna trecatoare, roman. Bucuresti, 1911 (alta ed., 1922;
republicat sub titlul Dor ascuns, Bucuresti, 1924);
Craciunul, poem dramatic intr-un act, Bucuresti, 1912;
Orfanii neamului. Roman nationalist, Bucuresti, 1913;
Postasul dragostei, comedie in 3 tablouri, Brasov, 1913;
Pe Coasta de Azur. O iarna la Mentott, roman, Bucuresti, 1914 (ed. II, 1923);
Puterea destinului, roman, Bucuresti, 1914 (ed. II, 1915;
ed. III, 1920);
Unchiul Christea, Bucuresti. 1914;
Viata zbuciumata, roman. Bucuresti, 1914 (ed. III, 1921);
Glasul apelor, poezii de actualitate, Bucuresti, 1915;
Pentru patrie. Roman eroic, Bucuresti, 1915 (ed. III, 1931);
Ratacitii, povestiri de ~ dupa conferintele Pr. Ene Dumitrescu, Bucuresti, 1915 (ed. II, 1916);
Ciormareanu & Faerman. Roman din lumea comertului, Bucuresti, 1916;
Veniti, copile scumpe, teatru si poezii. Bucuresti, 1918;
Logodnicul durerii, roman, Bucuresti, 1919 (ed. n, 1920);
Unirea Mare, alegorie intr-un act, Piatra Neamt, 1919;
A fost un vis, roman. Bucuresti, 1920;
Dascalul. Romanul unui vrajitor. Bucuresti, 1920;
Intriga amoroasa. roman, Bucuresti, 1920;
Romanul unei iubiri, nuvele, Bucuresti, 1920 (ed. II, 1927);
Seducatorul, roman, Bucuresti, 1920;
„Suharea" la dom' Tanase in Delea-Noua. Scene din viata de la mahala. Bucuresti, 1920;
Bietul Tudorel, prelucrare dupa Pauvre Blaise de D-na de S6gur, Bucuresti, 1921;
Bucuriacea din urma (Rustice), nuvele, Bucuresti, 1921;
Deziluzii, nuvele, Bucuresti, 1921;
Doua dureri, roman. Bucuresti, 1921;
Mariuca, sapa si lopata. Bucuresti, 1921;
Parintele Veniamin. Romanul tainelor calugaresti, Bucuresti, 1922;
Cartea scolarilor, povestiri, poezii, fabule si cintece pentru copii si tinerime, Bucuresti, 1923;
Gelozie, roman, Bucuresti, 1923;
O eroina, piesa in versuri intr-un act, Bucuresti, 1924;
De la leagan pina la mormint, roman. Bucuresti, 1925;
Viata de artista, roman, Bucuresti, 1925;
Vulturul indragostit, nuvele, Bucuresti, 1926;
Drama unei tinereti. Roman social, Bucuresti, 1927;
Vintura-lume. Roman de aventuri. Bucuresti, 1927;
Fire de artist, roman, Bucuresti, 1928;
Inimi de femei, roman, Bucuresti, 1928;
Omul de cristal, roman, Bucuresti, 1930;
Povestea voivodului Mihai, Bucuresti, 1930;
De vorba-n sat. intocmire intr-un act. Bucuresti, f. a.;
La gura vaii, nuvele, Bucuresti, f. a. |
REFERINTE CRITICE:
I. Vulcan, in Familia, nr. 18, 1901;
T. Maiorescu, in Analele Academiei Romane, seria II, tom XXVI, 1903-l904;
O. Botez, in Arhiva, nr. 10-l1, 1904;
Caion, in Romanul politic literar, nr. 8, 1907;
P. Partenie, in Ramuri, nr. 10-l1, 1908;
M. Dragomirescu, in Convorbiri critice, nr. 1, 1909;
O. Botez, Scrieri, 1977.
|
