Radu Theodoru biografia
Radu Theodoru opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
THEODORU Radu, se naste la 17 ian. 1924, comuna Ineu, judetul Arad.
Prozator.
Fiul agronomului Constantin Theodoru si al Paulei (n. Iliescu), prof. de biologie. Bacalaureatul la Liceul „C. Diaconovici-Loga" din Timisoara (1943), urmat de Scoala de ofiteri de aviatie Bucuresti-Cotroceni (1943-l945), Scoala speciala de aviatie (1945-l946). in perioada 1946-l949, pilot de vinatoare in Flotila I Vinatoare, Bucuresti. Comandant de escadrila de vinatoare si instructor de zbor la Regimentul 3 Vinatoare-Tirgsor (1949-l950), comandant de companie si prof. de specialitate la Scoala de ofiteri tehnici de aviatie Sibiu (1950-l951), dupa care este trecut in rezerva (actualmente are gradul de maior in retragere).
Intre 1952 si 1954 conduce cenaclul „Orizonturi noi" din Sibiu. Redactor al revista Scrisul banatean (apoi Orizont) din Timisoara, secretar al Filialei Timisoara a Uniunii Scriitorilor (1956-l965), redactor la revista Astra din Brasov, secretar al Filialei Brasov a Uniunii Scriitorilor, vicepresedinte al Comitetului Judetean de Cultura'si Arta, Brasov (1965-l970). Dupa aceasta data se stabileste la Bucuresti, petrecind mare parte din an la Gradistea.
Conduce cenaclul literar al revista Viata militara. in perioada 1958-l960 exclus din Uniunea Scriitorilor si din functiile detinute in cadrul ei in urma publicarii unui art. despre Eusebiu Camilar . Dupa debutul cu romanul istoric Brazda si palos (I, 1954; II, 1956), a scris piese de teatru, unele pentru copii si tineret, jucate la Timisoara, Oradea, Brasov si la Televiziunea Romana (Nedeia inimilor, nepublicata; Cazul studentului Lotreanu, nepublicata; Dincolo de linii, 1968; Soimii Moldovei, 1969; Albatros, nepublicata; Posada, 1973; Menumorut, stapinul Bihariei, 1973; Ion Voda Cumplitul, 1974; Prin ochii lor, nepublicata; Marele vis, nepublicata; Alo? Pescarusii, nepublicata), romane (Muntele, I, 1963; II, 1967; Steaua de mare, 1966; Aproape de zei, 1969; A sosit ora, 1969; Regina de abanos, 1970; Vulturul, I, 1971; II, 1972; III, 1973; IV, 1974; Premiul Acad. RSR pe 1974; Nopti albastre, 1976; Calaretul rosu, 1976; Cronica eroica 1877-l878, 1977; Biografie de razboil-IV, 1980-l987; Recunoastere indepartata, 1981 s. a.), nuvele (Interceptarea, 1963; Escadrila a IV-a, 1970 etc). Radu Theodoru impleteste scrisul cu aventura: zboruri, croaziere pe Marea Neagra, pe marile si oceanele lumii, iaht proprietate personala sint accesoriile firesti ale unui nelinistit (o serie de volum contin reportajele acestor calatorii: Cu „Hai-Hui 2" spre sud, 1980; Noi, „Mircea" si Atlanticul, 1978; Din nou spre sud, 1982). O disciplina spartana a scrisului si un deosebit simt pentru fictiune fac din Radu Theodoru unul din cei mai prolifici scriitori ai perioadei postbelice: elogiul actiunii si conventionalitatea fundalului social reprezinta principala calitate si, respectiv, principala deficienta, a acestei opere.
Reportajele de croaziera publicate de Radu Theodoru (Cu „Hai-Hui 2" spre sud, 1980 si Noi, „Mircea" si Atlanticul, 1978) contin o seama de amanunte de ordin autobiografic, capabile sa contureze, impreuna, portretul sintetic al unui om de actiune, in permanenta cautare de noi identitati si situatii insolite, daruit cu calitatea de a se sustrage mediocritatii, rutinei si stereotipiilor vietii cotidiene. In acest sens, literatura devine pentru Radu Theodoru un spatiu al imaginatiei si al proiectiilor infinite ale eului, un univers ideal, iesit din criza devoratoare a timpului.
Astfel, scriitorul indeplineste conditia originara a povestitorului - aceea de a fi mereu altul, de a propune de fiecare data cititorului noi si noi identitati.
Majoritatea romanelor de actiune ale lui Radu Theodoru se citesc cu sufletul la gura, si aceasta nu numai de catre cititorii unei anumite virste. Masura reala a talentului sau o da insa I. in cele doua carti de reportaje mentionate, prin spectaculoasa transformare a realului in fictiune, metamorfoza petrecindu-se in fata ochilor nosti. O croaziera pe Atlantic cu o nava militara (deci un spatiu supus prin definitie unor interdictii de relatare) poate deveni sub pana unui scriitor mediocru o plictisitoare excursie de agrement. Dar in Noi, „Mircea" si Atlanticul totul este viu, palpitant, autorul reinvie fiecare detaliu, fiecare fragment de istorie, profil sau viata de om, pentru a le proiecta cu o abilitate innascuta in sfera ineditului, a faptului iesit din comun. Idealul promovat de romane este un ideal al experientei virile. Voluptatea spatiilor infinite, aventura viselor „traite pina la capat", atractia pentru ecuatia infruntarii pure, de cele mai multe ori la limita sacrificiului de sine reprezinta mediul si finalitatea acestei experiente. Modelele se impun de la sine: Melville, Radu Theodoru E. Lawrence, Saint Exupery sau Sir Francis Chichester, navigatorul solitar. Impresia de autenticitate este sustinuta si de un stil alert, nervos, lipsit de adjective si volute calofile, grabit parca intotdeauna sa tina pasul cu palpitanta desfasurare a evenimentelor. Inaugurata prin Brazda si palos (1954), proza de inspiratie istorica a lui Radu Theodoru cistiga cu timpul in maturitate si adincime. Parasind cu trecerea vremii regimul conventional si facil al romanelor de capa si spada (adecvate la specificul national), autorul isi propune, si in mare parte reuseste sa realizeze, prin respectarea stricta a documentelor, o „sinteza a veacurilor" de istorie romaneasca, de la Burebista si pina in contemporaneitate. Epoca de predilectie este cea a domniei lui Mihai Viteazul, careia ii apartine si cea mai reusita secventa epica a ciclului, masiva tetralogie VW/«ru/(197l-l974).
OPERA:
Brazda si palos, roman istoric, I-II, Bucuresti, 1954-l956 (ed. II, 1967);
Nedeia inimilor, drama in doua parti, jucata la Teatrul de Stat din Timisoara, in stagiunea 1959/60 si la Teatrul de Stat din Oradea in 1960;
Cazul studentului Mihai Lotreanu, piesa in 4 acte, Teatrul de Stat din Timisoara, 1962;
Muntele, roman, I-II, Bucuresti, 1963-l967;
Interceptarea, nuvela, Bucuresti, 1963;
, Atac la sol, Bucuresti, 1965;
Steaua de mare, roman, Bucuresti, 1966;
Popas in Madagascar, I-II, Bucuresti, 1967;
Stramosii, Bucuresti, 1967 (ed. II, 1972;
ed. III, 1979);
Dincolo de linii, drama de razboi, Bucuresti, 1968;
Vitejii, I-II, Bucuresti, 1968;
Taina recifului, roman. Bucuresti, 1968;
Aproape de zei, roman. Bucuresti, 1969;
A sosit ora, roman, Bucuresti, 1969;
Soimii Moldovei, scenariu pentru copii, Bucuresti, 1969;
Albatros, comedie eroica in doua parti, Teatrul Dramatic din Brasov, 1969;
Escadrila a IV-a, nuvela, Bucuresti, 1970;
Regina de abanos, roman, Bucuresti, 1970;
S.O.S Puhoaiele!, Bucuresti, 1970;
Vulturul, roman, I-IV, Bucuresti, 197l-l974 (ed. II, I- IV, 198l-l982);
Posada, scenariu pentru copii, Bucuresti, 1973;
Menumorut, stapinul Bihariei, scenariu pentru copii, Bucuresti, 1973;
Ion Voda Cumplitul, scenariu pentru copii, Bucuresti, 1974;
Prin ochii lor, teatru T.V., 1974;
'Mai jos de Steaua Polara, povestire, Bucuresti, 1975;
Tara fagaduintei. Bucuresti, 1975;
Calatorie neobisnuita, roman, Bucuresti, 1975;
Marele vis, piesa-serial T.V. in 3 episoade, 1975;
Nopti albastre, roman, Bucuresti, 1976;
Calaretul Rosu, roman, Bucuresti, 1976;
Cronica eroica 1877-l878, roman document. Bucuresti, 1977;
Asaltul, Bucuresti, 1977 (in colab. cu Marin Dragu);
Noi, „Mircea" si Atlanticul, Bucuresti, 1978;
Biografie de razboi, roman, I-lV, Bucuresti, 1980-l987;
Cu „Hai-Hui2" spre sud, jurnal de calatorie, Bucuresti, 1980;
Recunoastere indepartata, roman, Bucuresti, 1981;
Alo? Pescarusii, piesa T.V., 1982;
Din nou spre Sud, Bucuresti, 1982;
Corsarul, roman. Bucuresti, 1984;
Croaziera, nuvele. Bucuresti, 1985 (in colab. cu T. Arimit). |
REFERINTE CRITICE:
S. Alexandrescu, in Luceafarul, nr. 28, 1965;
E. Barbu, in Cronica, nr. 11,1970;
E. Manu, in Orizont, nr. 41, 1974;
N. Cosmescu, in Teatrul, nr. 7, 1975;
I. Anghelus, in Cronica, nr. 1, 1976;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 43, 1977;
I. Maxim, in Orizont, nr. 49, 1978;
Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 9, 1981;
idem, ibidem, nr. 7, 1982;
E. Oproiu, in Contemporanul, nr. 8, 1982;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 2;
31, 1984;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 19 |
