Rachici Dimitrie biografia
Rachici Dimitrie opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
RACHICI Dimitrie, se naste la 6 mart. 1934, sat Calugareni, judetul Arad. Poet.
Fiul lui Savu Rachici, agricultor, si al Mariei (n. Hedes). Absolvent al liceului de baieti din Arad (1953) si al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (1963). Redactor principal la „Tribuna scolii".
Debuteaza in ziarul Flacara rosie, din Arad (1952). Debut editorial cu volum de versuri intre mare si cer (1964). A facut parte din cenaclul „Al. Sahia" din Arad. Colaboreaza la Romania literara, Luceafarul, Contemporanul, Orizont, Tribuna, Viata Romaneasca etc. Alte volum de poezii: Dinamica secunda (1968), Absolva te (1970), Caldura pamintului (1972), intindere solara (1973), intr-un auz de floare (1974), Teritoriul unui suris (1976), Ingindurarile (1978), Apropierea planurilor (1982), Contaminarea de ireal (1982), Instanta retinei (1984), Scrierea cu safire (1986), Rana de argint (1988). Versuri pentru copii: Tirlici (1967) si Cu Tirlici si alti voinici (1980). Povestiri pentru copii: Drumurile lui Tirlici (1987). A folosit si pseudonimul D. Ochira.
O sensibilitate mijlocie, cu patimi si elanuri intretinute mai degraba de retorica decit de substanta, se deapana liniar in poeziile lui R., cu toate ca poetul a facut in drumul sau si citeva viraje in unghi drept. Vitalismul euforic si celebrarea tinerei industrii ocupa aproape intreg volumul de debut, in care metafora se da batuta in fata tendintei spre retorism si abstractie:
„Vintul
E solidaritatea cerului
Cu uscatul si apele;
E prelungirea bratelor
Ce nu se ajung". |
O modalitate didactica, pusa pe explicitarea simbolurilor si pe „traducerea" metaforelor, ramine activa ca un tic si in volumele ulterioare, care, indiferent de tema abordata, vor compensa ermetismul implicit sau doar presupus al unor expresii printr-o decriptare ce goleste poemele de tensiune.
Prima cotitura din poe2ia lui R. se petrece o data cu Dinamica secunda (1968), prin care poetul iese din straiele de gala ale conventionalismului si trece la o confesiune trasa in notatii sau la o meditatie intelectualizata. in general ceremonios, cu respectul cuvenit fata de sacralitatea creatiei, R. coboara uneori si la un ton familiar, sorescian, caruia, insa, nu-i minuieste bine mecanismul de rotatie spre dramatic, „personificarile" sale intinse raminind la un nivel naiv:
„De citava vreme, un ciine
imi intra-n somn
Ca-ntr-o casa nepazita de nimeni.
isi alege cel mai frumos vis,
Rupindu-mi-.
Stelele din cerul meu
Dau dupa el cu scurtaturi". |
Pe parcurs, aerul meditativ al poemelor se ingroasa, dar R. n-are stabilitatea unei formule personale, luind-o usor pe urmele lasate de alti poeti. Iata-le pe cele ale lui Nichita Stanescu, in Absolva te (1970): „Mai devreme de adio - / Glasul tau mai dinspre ziua; / Mai de ghinda, mai de sapte - / Gindul tau mai dinspre noapte", dar si in Caldura paminiului (1972): „Calu mort de-o cifra lunga / Pin-la virsta sa-mi ajunga", intre solemnitate si familiar, lirismul lui R. prinde cu greu o marca proprie, furat mereu de experiente inadecvate sensibilitatii si puterii sale de stapinire a limbajului, cum este si cea folcloristo-barbiana. in ultima ei faza, incepind cu Apropierea planurilor (1982), poezia cedeaza unei presiuni ironice si deziluzionante, si poemele intra intr-o vale nostalgica, fara a mai fi contrariate de retorica ardentei. Poetul se pleaca sub greutatea melancoliei si lucreaza in tuse scurte, intr-o tehnica dezinhibata de ritualul calofil, dar nu indeajuns de libera spre a nu avea ezitari in utilizarea notatiei cotidianului. Aceasta ultima cotitura se desavirseste in Contaminarea de ireal (1982), in care o vocatie portretistica, sustinuta de finetea si sarcasmul unui moralist, se dezlantuie cu vadita placere a caricaturii si grotescului, stabilind o punte solida spre real - un mal cu vegetatie si fauna vazute de un ochi exersat la scoala cinica a lui Arhiloc. in surdina acestor epigrame sta comprimat un spirit cu placerea veninului si un suflet aproape doborit de deceptie.
OPERA:
Intre mare si cer, versuri, cuvintinainte de M. Davidoglu, Bucuresti, 1964;
Tirlici, versuri pentru copii, Bucuresti, 1967;
Dinamica secunda, poezii, Bucuresti, 1968;
Absolvo te, versuri. Bucuresti, 1970;
Caldura pamintului, poeme, Bucuresti, 1972;
intindere solara, versuri, Bucuresti, 1973;
intr-un auz de floare, versuri, Bucuresti, 1974;
Teritoriul unui suris, poezii. Bucuresti, 1976;
Ingindurarile, versuri, Bucuresti, 1978;
Cu Tfrlici si alti voinici. Versuri pentru cei mai mici, Bucuresti, 1980;
Apropierea planurilor, poeme. Bucuresti, 1982;
Contaminarea de ireal, poeme. Bucuresti, 1982;
Tirlici si trandafirii indragostiti. Bucuresti, 1983;
Instanta retinei, poeme. Bucuresti, 1984;
Scrierea cu safire, poeme, Bucuresti, 1986;
Drumurile lui Tirlici, povestiri pentru copii. Bucuresti, 1987;
Rana de argint, versuri, Bucuresti, 1988.
|
REFERINTE CRITICE:
D. Ureche, in Orizont, ta. 9, 1967;
C. Cublesan, in Tribuna, nr. 17,1968;
I. Maxim, in Orizont, nr. 6,1968;
D. Micu, in Gazeta literara, nr. 23, 1968;
R. Ciobanu, in Orizont, nr. 7, 1970;
H. Candroveanu, in Contemporanul, nr. 33, 1972;
Idem, in Orizont, nr. 28, 1972;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 21, 1972;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 9, 1972;
H. Candroveanu, Alfabet liric, 1974;
E. Dorcescu, in Orizont, nr. 45, 1974;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 42,1974;
P. Petru, in Steaua, nr. 10, 1974;
Al. Pini, Poezia, II;
Idem, in Romania literara, nr. 31, 1975;
P. Dugneanu, in Luceafarul, nr. 15, 1976;
M. Odangiu, in Orizont, nr. 47, 1978;
R. Ciobanu, in Orizont, nr. 32, 1979;
A. Iliescu, in Romania literara, nr. 20, 1982;
N. Mihaies, in Orizont, nr. 15, 1982;
V. Mazilescu, in Romania literara, nr. 22, 1983;
Al. Ruja, in Orizont, nr. 6, 1985;
FI. Popescu, in Romania literara, nr. 26, 1986;
C. Popa, in Luceafarul, nr. 42, 1987;
M. Odangiu, in Orizont, nr. 15, 1989;
Al. Ruja, ibidem;
N. Barna, in Romania literara, nr. 35, 1989. |
