Platon Pardau biografia
Platon Pardau opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PARDAU Platon, se naste la 1 dec. 1934, Vatra Dornei, judetul Suceava.
Prozator si poet.
Fiul lui Teodor Pardau, muncitor CFR, si al Elenei (n. Mazga).
Termina liceul la Vatra Dornei (1952), dupa care urmeaza Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (absolvita in 1958).
Profesor de limba franceza si rusa, apoi director al Casei de Cultura din Vatra Domei (1958-l959); inspector la sectia raionala de invatamint Vatra Dornei (1959); redactor al ziarului Zori noi din Suceava (1959-l961); director al Casei Regionale a Creatiei Populare Suceava (196l-l965). Concomitent, din 1964 pina in 1967, presedintele Comitetului de Cultura si Arta al regiunii Suceava. Redactor-sef al ziarului regional Zori noi din Suceava (1965-l968); sef de sectie la Scinteia (1968-l973) si lector la Casa de filme nr. 4 (1973-l980). Din 1980, publicist comentator la revista Contemporanul.
Debuteaza in Contemporanul (1957). Debut editorial cu volum de versuri Arbori de rezonanta (1963).
Colaboreaza la Tribuna, Gazeta literara. Romania literara. Luceafarul etc.
Publica romane (Scara lui Climax, 1970; Ore de dimineata, 1972; Aproapele nostru aproape, 1973; Ciudata miscare a inimii in aprilie, 1974; Mergind prin zapada, 1974; Cu ochii dragosei, 1976; Cercul, 1976; Minunata poveste de dragoste a preafericitilor regi Ulise si Penelopa, 1978; Scrisori imperiale, 1979; Omul coborit din turn, 1980; Diavolul de duminica, 1981; Limita de virsta, 1982; Tentatia, I-II, 1983-l984; Rezerva speciala, 1984; Ultima tentatie, 1985; Portretul, 1986; Scrisori venetiene, 1987; Banuitele primejdii, 1988) si volum de versuri (Monolog, 1965; Vinatoare interzisa, 1967; Pasarea vine la noapte, 1968; Planete albastre, 1970; Acasa, 1973).
In poezie, care apartine mai ales primei parti a activitatii sale, Platon Pardau este adeptul unui traditionalism nelipsit de intelectualitate, evoluind de la o directie uneori declarativa spre interiorizarea vizionara care decanteaza trairi cognitive. Lirica sa creste pe geografia sentimentala (semilegendara) a Tarii de Sus natale, in" lectualizata prin integrarea unor antagonisme moderne: natura-civilizatie, istorie (legenda)-prezent, uneori neevitind gesturile exterioare, supradimensionate. Arbori de rezonanta (1963), volumul de debut, este expresia, in primul rind, a unei optiuni politice angajate, cu sentimentul incadrarii eului intr-un flux urias al erei noi, vitalist si constructiv, cu rezonanta in natura eterna, pe care o umanizeaza. In Monolog, (1965), alaturi de declaratia apartenentei la acest flux infinit, un loc important il ocupa interludiul senin, spatiul calm, cu inefabile nostalgii dupa vremile mitului si cu vagi nelinisti si asteptari:
„Era anotimpul soarelui calm.
Dupa-amiaza paralela cu riul curge.
Din palma intoarsa in jos parca pierdusesi ceva
sau te pregateai sa culegi". |
In aceeasi linie. Pasarea vine la noapte (1968) e un poem impregnat de miturile bucovinene. O schimbare marcheaza Planete albastre (1970), volum de viziuni stranii, realizate uneori in spirit expresionist, amintind pe alocuri de Blaga.
Sentimentul unei erori sau al unei vini a carei natura ramine misterioasa imbolnaveste natura de umbra si pustietate, surpind firestile raporturi intre lucruri. Stranietatea provine si din disparitia aproape cu totul a prezentei umane, care lasa sa se sinueze, in locul ei, intrebarile grave asupra destinului umanitatii. in roman, Platon Pardau merge pe un drum analog liricii, de la un realism direct, reportericesc, spre un polifonism care sa integreze mitul, poematicul si parabola. Ore de dimineata (1972) este cel mai reprezentativ dintre romanele primei perioade. Citeva destine sint reconstituite pornind de la pretextul banal al unei dimineti de audiente la prim-secretarul judetului. Problematica social-politica a „obsedantului deceniu" (respectiv, a anilor 1950-l958) ofera substanta si cadrul unui conflict principial pe tema eticii activistului de partid si a disocierii dintre „revolutionarul accidental" si cel autentic, uman inainte de orice. Este un roman aproape exclusiv politic, si intrebarea pe care o pune este intru cit actiunea politica isi justifica mijloacele prin scopul proclamat. Situatii-limita, alese pentru inlesnirea demonstratiei, stau si la baza romanelor Aproapele nostru aproape (1973), care porneste de la pretextul trenului cu calatori izolat de inundatii, ori Ciudata miscare a inimii in aprilie (1974) si Mergindprin zapada (1974), acestea din urma cu accent sporit pe analiza psihologiilor. Incepind cu Minunata poveste de dragoste a preafericitilor regi Ulise si Penelopa (1977), scriitorul vireaza brusc spre o formula romanesca total diferita, care restabileste contactul intrerupt cu mitul, din lirica inceputurilor.
Reluind schema mitului odiseic, din perspectiva moderna, demitizatoare, sceptica, ironica, romanul dezvaluie, sub faldul de grandoare al povestii, mizeria egoismului si a setei de putere, a micilor ambitii umane. intirzierea lui Ulise pe tarimuri departate genereaza in Ithaca mitomania politica generala, in conditiile careia pretendentii Penelopei, impreuna cu aceasta insasi, intretin prin teroare statu-quo-ul convenabil lor. Depasind libera fantezie a subiectului de tip elenistic, scriitorul produce un discurs al ambiguitatii, cu un suficient de percutant mesaj politic si existential modem. In continuare, citeva romane formeaza un ciclu, avind in centru tinutul mitic al Dorunei (translatie a aceleiasi Bucovine mirifice din lirica poetului), in care ramificatia baroca devine norma de creatie. Semnificativ este, intre aceste volume, Omul coborit din turn (1980), in care promisiunea magnanima a Utopiei de a aduce edenul pe pamint e disecata cu bisturiul luciditatii moderne, punindu-i-se in lumina antiumanismul latent, care poate oricind irupe. George Biruitorul, „omul coborit din turn", insinuat in seninul spatiu al Dorunei, se dedica transformarii acestuia intr-un paradis terestru, dar pe calea izolarii absolute de restul lumii.
El se erijeaza in Demiurg si aplica Dorunei o „suita a zilelor creatiei", mitul unei noi geneze, care va conduce, in fapt, la anihilarea memoriei poporului si chiar la reducerea la neant a acestuia. Finalul, cu imaginea unei intregi tari ascunse literalmente sub pamint are o deosebita forta de impact asupra constiintei istoriei contemporane. Capacitatea de a-si innoi mijloacele artistice, demonstrata de romanele ciclului Dorunei, consacra in Platon Pardau un remorcher interesant al perioadei postbelice a literaturii noastre.
OPERA:
Arbori de rezonanta, versuri. Bucuresti, 1963;
Itinerar sucevean. Bucuresti, 1964;
Monolog, versuri, Bucuresti, 1965;
Vinatoare interzisa, versuri. Bucuresti, 1967;
Pasarea vine la noapte, versuri. Bucuresti, 1968;
Suceava [album], Bucuresti, 1968;
Planete albastre, versuri. Bucuresti, 1970;
Scara lui Climax, roman. Bucuresti, 1970;
Ore de dimineata, roman. Bucuresti, 1972;
Moartea lui august. Bucuresti, 1972;
Acasa, versuri. Bucuresti, 1973;
Aproapele nostru aproape, roman. Bucuresti, 1973;
Decembrie in Cuba, Bucuresti, 1973;
Ciudata miscare a inimii in aprilie, roman. Bucuresti, 1974;
Mergind prin zapada, roman, Bucuresti, 1974;
Cu ochii dragostei, roman, Bucuresti, 1976;
Conversatii patetice. Bucuresti, 1976;
Cercul, roman. Bucuresti, 1976;
Minunata poveste de dragoste a preafericitilor regi Ulise si Penelopa, roman. Bucuresti, 1978;
Scrisori imperiale, roman, Bucuresti, 1979;
Omul coborit din turn, roman. Bucuresti, 1980;
Diavolul de duminica, roman. Bucuresti, 1981;
Limita de virsta, Bucuresti, 1982;
Tentatia, roman, I-II, Bucuresti, 1983-l984;
Rezerva speciala, roman, Bucuresti, 1984;
Ultima tentatie, roman, Bucuresti, 1985;
Portretul, roman. Bucuresti, 1986;
Scrisorile venetiene, roman, Bucuresti, 1987;
Banuitele primejdii, roman. Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE:
M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974;
C. Ungureanu, Proza si reflexiviate, 1977;
Eugenia Tudor-Anton, Ipostaze ale prozei, 1977;
N. Ciobanu, in Luceafarul, nr. 50, 1980;
Tania Radu, in Romania literara, nr. 20, 1982;
idem, in Flacara, nr. 49, 1982;
Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 50, 1982;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 13, 1982;
I. Holban, in Cronica, nr. 9;
51, 1982;
Cristian Moraru, in Luceafarul, nr. 33, 1983;
I. Holban, in Cronica, nr. 40.1983;
M. Odangiu, in Orizont, nr. 10;
41, 1983;
L. Ulici, Confort Procust, 1983;
V. Cristea, in Romania literara, nr. 28, 1984;
M. Ghitulescu, in Tribuna, nr. 36, 1984;
M. Odangiu, Romanul politic, 1984;
Tania Radu, in Flacara, nr. 5,1985;
Ileana Berlogea, in Teatrul, nr. 4, 1986;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II;
V. Cristea, in Romania literara, nr. 11, 1987;
I. Holban, in Cronica, nr. 25;
50, 1987;
I. Cristoiu, in Romania literara, nr. 5, 1988.
|
