Pitarul Hristache biografia
Pitarul Hristache opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
HRISTACHE Pitarul, sfirsitul sec. al XVIII-lea -inceputul sec. al XlX-lea.
Poet si cronicar.
Autor al Istoriei faptelor lui Mavroghene Voda si a razmiritei din timpul lui, pe la 1790.
Nu se stie mai nimic despre Pitarul Hristache intr-una dintre redactiile Istoriei faptelor lui Mavroghene Voda si a razmiritei din timpul lui, pe la 1790, unica sa opera cunoscuta, se poate citi mentiunea: „scrisa la 1817 de Pitarul Hristache". S-a propus de curind identificarea lui cu pitarul Pitarul Hristache Ioanide, colaborator la Foaie pentru minte, inima si literatura. G. Calinescu il considera, intr-o masura exagerind, ca „intiiul poet burlesc muntean" si-i caracterizeaza astfel cronica in versuri populare: „Genul ei este umorul si locul Muntenia, al carei spirit se dezvaluie treptat prapastios, razbunator, inventiv in polemica, miticist, minulescian". Adevarul este ca versurile Pitarului au hazul lor prin tonul de birfa la colt de ulita, de familiaritate joviala in care sint relatate atit ceremoniile Curtii domnesti
(„Nu trecu citeva zile
Si-auzim de domn ca vine
Unul ce a fost cu treaba,
Dragoman pe Marea Alba
Ce-i zice si Mavrogheni") |
, cit si evenimentele tragice ale unei perioade zbuciumate din istoria tarii. Strategia armatelor in plin razboi nu are mai multa gravitate decit un scandal surprins in ograda vecinului:
„Apoi vazind ca nu poate
Pe muscali din Iasi a-i scoate,
Se mai lasa de Moldova
Si s-apuca de Evropa
Caci vedea ca cam spre nemti
Venea turcii mai semeti,
Iara incolo, spre rusi,
Cum sa ducea era dusi". |
Gasim aici un adevarat geniu al deriziunii, dar si o gratie a ei - este, asa cum s-a observat, mentalitatea „mahalalei", a lumii pe care o va nemuri putin mai tirziu Anton Pann. Efecte remarcabile sint obtinute, dupa cum era firesc, in prezentarea figurii lui Mavrogheni. Candoarea uimita de ciudateniile noului domn este, desigur, mimata, pentru a ingrosa nota de umor burlesc a relatarii:
„Cind sedeai cu el la sfat,
Chiar nebun adevarat.
Cind incepea num-a-ti spune
Niste basme de minune,
Cum si ce fel s-a purtat
Si noaptea ce a visat
Unele il intrebai,
Altele raspunsuri luai." |
Cronica este insa plina de vioiciune si ofera un contact sugestiv cu lumea pitorescului fanariot, imbracind cruzimea existentei in culori tipatoare. Armata turceasca, descrisa prin aglomerare, pare o invazie a tuturor popoarelor lumii:
„Dupa ce dar ii pornira,
Iata si turcii sosira
Nenumarata multime
Cu tunuri si cu tarime
Unul si unul delii,
Rasgradeni si vindelii,
Hotoneni si nicopeni,
Sistoveni, turtucaeni,
Manafi, a-rapi, anatolieni,
Dancalici si giurgiuveni.
Ortale peste ortale
Cu feluri de saltanale". |
Filosofia Pitarului este si ea in consecinta sceptica si populara: „Nu socoteai ca e vint / Asta ce umblai facind? / Care suflind te-ingrozes-te, / Apoi iar se potoleste? / Nu stiai ca lumea este / O roata ce se invirteste; / Care alta treaba n-are / Decit sa suie, pogoare?"
OPERA:
Istoria/aptelor lui Mavroghene Voda si a razmiritei din timpul lui, pe la . Scrisa la 1817, ed. de C. Bolliac, in Buciumul nr. 7, 9-l0, 1863;
idem, in V. A. Urechia, Istoria romanilor, III, Bucuresti, 1893;
Povestea mavrogheneasca, introducere si note de Gh. Adamescu, Bucuresti, [1896];
Cronici si povestiri romanesti versificate, studiu si ed. critica de D. Simonescu, Bucuresti, 1967.
|
REFERINTE CRITICE:
S. Puscariu, Istoria literaturii romane, 1930;
N. Iorga, Ist. Ut. rom., HI;
G. Calinescu, Istoria;
D. Murarasu, Istoria literaturii romane, 1940;
Al. Piru, Istoria.
|
