Petru Vintila biografia
Petru Vintila opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
VINTILA Petru, se naste la 12 iun. 1922, Orsova, judetul Mehedinti.
Poet, prozator si dramaturg.
Liceul la Caransebes, terminat in . Facultatea de Filologie a Univ. din Bucuresti (1942-l948).
In paralel, este redactor la Luptatorul banatean (1945-l946) si Frontul plugarilor (1946-l948). Debut in Fruntea din Timisoara (1939). Redactor la Contemporanul (1948-l951), Gazeta literara (1954-l957), Luceafarul (1958-l963), Romania libera (1964-l965), redactor-sef adjunct la Colocvii (1966-l968) si Statul socialist. Scriitor cu activitate diversificata; in afara de poezie, proza si teatru, Petru Vintila a mai scris literatura pentru copii dupa reteta genului: Mai tare ca Sfintul (1969) si Calatorie pe planeta Zeta (1972); reportaje inspirate din noile realitati: Dobrogea in mars (1961), Soseaua milionarilor (1961), Orase fara arhive (1964); publicistica: 101 picaturi de cerneala (1973), un eseu-confesiune: Milita (1972) si un „roman cronologic", Eminescu (1974), cercetare, compilatie si sistematizare cronologica a vietii poetului. Prezent in numeroase antologii; autor de scenarii. A prefatat ghiduri turistice; a tradus singur si in colab. din H. Sienkiewicz, H. Leberecht s.a. Model de creatie in deceniul al saselea, obiect de cercetare sociologica astazi, opera lui Petru Vintila este, in esenta, ilustrarea unei ideologii cu mijloace literare precare.
Doua sint temele fundamentale pe care literatura lui Petru Vintila le ilustreaza din abundenta: realitatea satului si a orasului cu prefacerile sociale iminente si razboiul antifascist. Aria lui Bot gros (1948), Metoda noua (1948), Salamandra (1949), Presedinta cooperativei (1950), Brazde in lunca (1950), Nepotii lui Hor ia (1951), Ion Hango si ai. sai (1952), Ciobanul care si-a pierdut oile (1954), Oras de provincie (1954), Mostenirea (1955), Drumul dragostei (1962), Numaratoare inversa (1912) sint nuvele sau romane care relateaza efortul oamenilor muncii indrumati de activisti de a inlatura racilele burgheze si de a instaura un sistem social superior.
Sint descrise apologetic bucuria triumfului, viata noua in opozitie cu saracia trecutului, prefacerile industriale, entuziasmul general, mici incidente trecatoare, in genere increderea intr-o fericire definitiva. Stilul e neaosist, cind se refera la tarani, lozincard, cind este vorba de ideologie. Ies in relief Nepotii lui Horia, roman despre suferintele motilor, atenuate o data cu schimbarea epocii, si Numaratoare inversa, naratiune intr-un stil mai nuantat despre instrainarea unei aristocrate ce sfirseste prin sinucidere (subiect identic cu cel din Printul lui Teodorescu-Braniste , dar cu mult inferior artisticeste). Eroul necunoscut (1957), Linia vietii (1958), Postul inaintat (1959), Cei 45 (1962), Pe scena vietii (1962), Orasul incercuit (1964), Trenul (1965), Hiena si circul (1967), Dansatoarea si cifrul (1970), Doi vikingi si o fata (1974) contin secvente de razboi, povestiri cu si despre soldati, pilde de curaj si eroism. Retine atentia romanul Hiena si circul prin figura Paunei Varlam, o Mara modernizata. Din dorinta de a construi o parabola, prozatorul trunchiaza insa epicul, plasind personajele in contexte artificiale
Soimii au trecut Dunarea (1977) e romanul cronologic al Independentei, scris impreuna cu fiul; sint antologate documente, informatii din presa vremii, rezultind in final o forma inferioara de roman-reportaj. Tot despre Independenta este si romanul Un soldat in cautarea patriei (1978), amestec de fictiune si realitate in care, alaturi de eroul Moise Groza, apar Slavici si Eminescu . Trecerea autorului la formula epicii documentare modifica maniera dinainte fara a aduce insa un plus de valoare. Din aceleasi realizari social-istorice sint inspirate si Trei povestiri (1955), Dezertorul (1956), 190. Cincizeci de ani de atunci (1957), Steaua magilor (1957), Marirea si decaderea Paunei Varlam (1961), Vendeta (1965). Casa care a fugit pe usa (1975) e o piesa de teatru in maniera Citadelei sfarimate, interesanta prin subminarea ironica a propriilor clisee. Poezii neinteresante in Cinci dioptrii (1945), Oamenii si faptele lor (1947) si Zapezile de altadata (1976).
Scriitor prolific, fara prejudecata calitatii, Petru Vintila e un maestru al productiei literare de serie. OPERE: Poeme, Timisoara, 1945; Cinci dioptrii, versuri, Timisoara, 1945; Aria lui Bot-gros, povestiri, Bucuresti, 1948; Metoda noua, Bucuresti, 1948; Revoltasa, nuvela, Bucuresti, 1949; Salamandra, Bucuresti, 1949; Oamenii si faptele lor Brazde in lunca, poeme, Bucuresti, 1950; Presedinta cooperativei, Bucuresti, 1950; Nepotii lui Horia, roman, Bucuresti, 1951; Ion Hango si ai sai, povestire, Bucuresti, 1952; Ciobanul care si-a pierdut oile, povestire, Bucuresti, 1954; Oras de provincie, nuvela, Bucuresti, 1954; Mostenirea, nuvele, Bucuresti, 1955; Trei povestiri, Bucuresti, 1955; Dezertorul, Bucuresti, 1956; Eroul necunoscut, nuvele. Bucuresti, 1957; 190. Cincizeci de ani de atunci, Bucuresti, 1957; Steaua magilor, nuvele, Bucuresti, 1957; Zodia Cutezatorului, Bucuresti, 1957; Linia vietii, nuvele, Bucuresti, 1958; Postul inaintat, Bucuresti, 1959; Dobrogea in mars, Bucuresti, 1961; Marirea si decaderea Paunei Varlam, Bucuresti, 1961; Soseaua milionarilor, reportaj, Bucuresti, 1961; Cei 45, povestiri. Bucuresti, 1962; Drumul dragostei, Bucuresti, 1962 (1963); Pe scena vietii, nuvele, Bucuresti, 1962; Orase fara arhive, Bucuresti, 1964; Orasul incercuit, roman. Bucuresti, 1964; Trenul, nuvela, Bucuresti, 1965; Vendeta, nuvele, Bucuresti, 1965; Hiena si circul, povestiri. Bucuresti, 1967; Mai tare ca Sfintul, Bucuresti, 1969; A doua zi dupa razboi, Bucuresti, 1970; Dansatoarea si cifrul. Bucuresti, 1970; Calatorie pe planeta Z ela, Bucuresti, 1972; Milita, eseuri. Bucuresti, 1972; Numaratoare inversa, roman, Bucuresti, 1972; 101 picaturi de cerneala, Bucuresti, 1973; Doi vikingi si o fata. Timisoara, 1974; Eminescu Roman cronologic, Bucuresti, 1974; Casa care a fugit pe usa, teatru, Bucuresti, 1975; Zapezile de altadata, versuri, Bucuresti, 1976; Soimii au trecut Dunarea (in colab. cu P. Vintila jr.), Bucuresti, 1977; Un soldat in cautarea patriei, 1978; Pictor de duminica, roman, Bucuresti, 1983; Prima ora a diminetii, roman, Bucuresti, 1983; Roata, roman, Bucuresti, 1984; Muntele sperantei, l-III, roman, Bucuresti, 1986-. Traduceri: G. Leberecht, Lumina la Coordi, traduce de ~ si Gh. Nicolau, Bucuresti, 1950; J. Reabokliaci, Zorile, traduce de ~ si Gh. Nicolau, Bucuresti, 1950; H. Sienkiewicz, Cavalerii teutoni, l-l1, traduce de D. Telemac si ~, Bucuresti, 1957; I. Zabelin, O tragedie dincolo de cercul polar, I-II, traduce de ~ si Margareta Roman, Bucuresti, 1961.
REFERINTE CRITICE:
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 32, 1973;
S. Titel, in Romania literara, nr. 50, 1973;
idem, ibidem, nr. 31, 1974;
S. Cioculescu, ibidem, nr. 48;
51, 1974;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 53, 3976;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 44, 1978;
idem, ibidem, nr. 52, 1981;
S. Titel, in Romania literara, nr, 40, 1983;
M. Ghitulescu, O panorama-, F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 31, 1987;
R. Munteanu, in Flacara, nr. 5, 1989.
|
