Petru Poanta biografia
Petru Poanta opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POANTA Petru, se naste la 7 apr. 1947, comuna Cerisor, judetul Hunedoara.
Critic literar.
Fiul lui Nicolae Poanta si al Iuliei (n. Poanta), tarani.
Absolvent al Liceului nr. 1 din Hunedoara (1965), urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj (1965-l970).
Debuteaza in revista Tribuna (1966) cu traduce din poezia lui TrakI. Este unul dintre animatorii revista studentesti Echinox. Din 1970, lucreaza ca redactor la Steaua.
Colaboreaza la Tribuna, Luceafarul, Orizont, Convorbiri literare etc.
Debuteaza editorial cu volum Modalitati lirice contemporane (1973).
Urmeaza eseul monografic Poezia lui George Cosbuc (1976) si Radiografii (1,1978; II, 1983) ce restituie o laborioasa activitate de cronicar literar la revista Steaua. A ingrijit ed. (Ioachim Botez) si a prefatat sau postfata! volum din versurile lui Horia Badescu, Radu Cameci, Ion Cristofor, Bazil Gruia, Aurel Gurghianu, Marius Robescu etc. Lectura moderna, asociativa a clasicilor si consecventa cronicarului intregesc profilul unui critic de poezie de tip artist, manifestindu-se atit in studiul de sinteza, cit si in foiletonistica. Premiul Asoc. Scriitorilor din Cluj pe 1973 si 1978.
Experienta de cronicar literar la Steaua decide aplecarea criticului spre poezie in valoarea sa de unicat, tratata prin empatie si cu un limbaj ceremonios si disimulativ, ce aminteste de complicata strategie a valorizarii la Perpessicius. Expresia inflorita, traducind in fond placerea nereprimata a lecturii, coloreaza specific - fara sa ascunda totusi ezitarile metodologice - Modalitatile lirice contemporane (1973). „incercarea de surprindere a miscarii literaturii in act, pe viu" porneste de la aprecierea, corecta si fara echivoc, a locului real pe care il ocupa poezia lui Nicolae Labis. „Generatia tinara, precizeaza Petru Poanta, se va desparti spectaculos de Nicolae Labis. A aseza idealurile ei estetice sub unica perspectiva a «luptei cu inertia» este inexact si cumva minimalizator pentru poetii care o reprezinta[] Moartea poetului ramine o intimplare, chiar daca e tragica.
A face din ea simbolul sacrificiului e o eroare. Fara nici o minimalizare, trebuie vazut in opera sa un moment al participarii la o miscare productiva a lirismului romanesc, un efort individual intr-adevar, dar in nici un caz o ruptura revolutionara." Pe de alta parte, faptul ca lirica noastra actuala „nu are inca o istorie interna, o miscare cu momente distincte si dispuse intr-o evolutie usor de urmarit" justifica indecizia criticului intre adincime si suprafata, intre perspectiva istorica si analiza tipologica. in virtutea postulatului ca asistam la „o desfasurare simultana a mai multor modalitati", Petru Poanta alcatuieste o panorama originala a poeziei, ce primeste ancadramentul „formelor abstracte", al „marilor elanuri", al „ingenuitatii" sau „baladescului". Tiparele acestea subsumeaza pina la un punct doar realitatea estetica a operei, radiografiata din unghi tematic, stilistic sau psihologic, in intentia de a releva nu atit constantele unei generatii, cit - si aici intervine cronicarul -unicitatea inconfundabila a portretului. La St. Aug. Doinas, de exemplu, descifreaza „o intuitie existentiala a formelor.
De aceea el va aduce un spatiu de sensibilitate noua, va reprezenta o actiune catalitica in literatura romana, si nicidecum o simpla preluare a canoanelor clasice. Poezia sa produce acele forme de care constiinta unei literaturi are absoluta nevoie la un moment dat pentru a iesi din impas". Lirismul unui alt poet. Al. Andritoiu, „nu e de substanta, dar e fermecator si fantezist, muzical si plastic. De la romanta si madrigal, cintecul de lume si epigrama fina (in sensul ei clasic), pina la elegia pura si balada culta, poetul este fascinat de spectacolul sentimental-baroc al lumii". Inciziile, executiile se insumeaza intr-un demers seducator, unde perifraza si voluta eleganta estompeaza efortul constructiv, reclamat de sinteza. Sensibil cu deosebire la modul cum livrescul devine, prin lucida asumare, o alta forma de existenta literara, Petru Poanta ofera in „eseul monografic" despre Cosbuc o fructuoasa lectura moderna a unui clasic. Poezia lui George Cosbuc (1976) e o coerenta si incitanta demonstratie a „caracterului de sistem al viziunii cosbuciene, [criticul] Fixind si modelele culturale din care deriva" (M. Zaciu).
Astfel, avind „obsesia solaritatii" si refacind un „ev galant al lumii transilvane", G. Cosbuc este departe de spontaneitatea „rapsodului care stie totul de la o preoteasa", el „abstrage", cum scrie Petru Poanta, „substanta faptului de a fi roman in niste forme de cultura". Un poem ca Moartea lui Fulger „inchide mai multe niveluri culturale relevate prin vocile care delibereaza asupra mortii", el ilustreaza in mod convingator ca „lumea lui Cosbuc este un spectacol inventat" ce incorporeaza „structuri tipice rococo-ului". Or, prin „instinctul elementar pentru feerie", racordat la traditiile idilismului european pastoral si cavaleresc, autorul Firelor de tort se deosebeste radical de Eminescu, „abisal si vizionar". Proiectind poezia cosbuciana pe un fundal estetic european, criticul dovedeste ca intreaga sa arhitectura „se bazeaza pe o conventie conceputa tocmai in spiritul culturii autohtone". Analiza asociativa si polemica fata de poncifele criticii traditionale, ca si lecturile - vadind aceeasi siguranta a gustului -din Radiografii (1978) rotunjesc imaginea unui talentat critic de poezie romaneasca clasica si moderna.
OPERA:
Modalitati lirice contemporane. Cluj, 1973;
Poezia lui George Cosbuc, Cluj-Napoca, 1976;
Radiografii, I-II, Cluj-Npoca, 1978-l983. |
REFERINTE CRITICE:
L. Ulici, Prima verba, 1973;
M. Iorgulescu, Scriitori..,;
M. Zaciu, Alte lecturi si alte zile, 1978;
D.C. Mihailescu, in Tribuna, nr. 49, 1980;
M. Tomus, Miscarea literara, 1981;
Gh. Grigurcu, Critici romani de azi, 1981;
FI. Mugur, in Flacara, nr. 48, 1983;
Gh. Grigurcu, intre critici, 1983;
Tania Radu, in Flacara, nr. 32, 1983;
R. Saplacan, in Astra, nr. 9, 1983;
C. Sorescu, in Luceafarul, nr. 22, 1983;
V. Tascu, in Steaua, nr. 11,1983;
I. Vlad, in Tribuna, nr. 28,1983;
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 3,1984.
|
