Petru Movila biografia
Petru Movila opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MOVILA Petru, se naste la 21 dec. 1597, Suceava - moare in 31 dec. 1647, Kiev.
Teolog si carturar umanist.
Fiul lui Simeon Movila, domn in Tara Romaneasca (1600-l602) si in Moldova (1606-l607), si al Margaretei Movila. Dobindeste primele invataturi in casa parinteasca, impreuna cu fratii sai.
Dupa moartea tatalui, paraseste de tinar Moldova, dus de catre mama sa in Polonia. Studiaza la Scoala Fratiei Ortodoxe din Lvov si la Colegiul Zamoiski din Zamosc.
A fost formulata si ipoteza studiilor in Occident (Olanda, Franta). Nutreste dorinta de-a ocupa tronul Moldovei si, in speranta unei victorii crestine propulsatoare, participa alaturi de hatmanul Hodkiewicz la expeditia poloneza contra turcilor la Hotin (1621). Dupa ce Miron Barnovschi Movila ajunge domn, renunta la planurile sale si intra in cinul monahal la marea Lavra Pecerska din Kiev (1625), unde va fi hirotonisit arhimandrit (6 sept. 1627), alegere confirmata (29 nov.) de regele Sigismund HI al Poloniei.
Energica activitate de organizare, disciplinare a vietii calugaresti, intarire a prestigiului manastirii, dotare a tipografiei cu litere latinesti (1633). Apare, cu explicatii dupa izvoare grecesti, Liturghierul (1629). Ospetia lui Varlaam "(3 aug. 1629), care-i aduce din partea lui Miron Barnovschi ms Octoihului de la Manastirea Neamt, text de baza pentru ed. Lvov (1630); concomitent, debutul unei strinse prietenii.
Prin hrisovul dat in „biserica moldoveneasca" Adormirea Maicii Domnului din Lvov (15 iun. 1631), transforma scoala manastirii kieviene in colegiu, apoi Acad. de educatie „in spiritul credintei, bunelor obiceiuri si al artelor liberale". Studentii ii dedica Eucharisterionul (1632), lucrare omagiala ce-i simbolizeaza personalitatea prin Helicon si Pamas. Aici, in „Ateneul Movilean" iau nastere ideile si initiativele de consolidare a ortodoxiei rasaritene. Hirotonisit Mitropolit al Kievului (Lvov, 28 apr. 1633); reforme de ordin structural in planul vietii religioase si bisericesti. Convoaca soborul in catedrala Sf. Sofia din Kiev (8-l8 sept. 1640), unde e prezentata, comentata si aprobata vestita" Marturisire ortodoxa, redactata in latina: Orthodoxa Confessio Fidei Catholica et Apostolica Ecclesiae Orientalis. Analizata si aprobata de sinodul de la Iasi (15 sept. - 20 oct. 1642), a fost confirmata de cei patru Patriarhi ai Rasaritului.
Remarcabile eforturi de propasire a mestesugului si artei tipografice, unde, in format si decoratie, e sesizabila influenta occidentala (a graficii germane). Scrie predosloviile pentru Slujbenice (1629, 1639), Nomocanonul, (1629), Antologhionul (1636), Evanghelia cu invatatura (1637). Alcatuieste lucrarea polemica Lithos (1644). Viziteaza Moldova (febr. 1645), cind asista la casatoria fiicei domnitorului Vasile Lupu cu marele hatman al Lituaniei Jan Radziwill si rosteste o „cuvintare duhovncieasca" - cea mai veche oratie nuptiala din literatura noastra. Sprijin multilateral pentru voievozii romani. Cu ajutorul sau iau fiinta tipografiile romanesti de la Cimpulung (1635), Govora (1637) si e deschis colegiul si tipografia de la Trei Ierarhi (1640), condus de fostul rector al Colegiului Movilean, Sofronie Poceapski. Lasa prin testament acestui Colegiu 81 000 de zloti polonezi, intreaga biblioteca, a patra parte a argintariei, obiecte de pret, vesminte, crucea de mitropolit. Umanist cu personalitate complexa, de Renastere culturala, beneficiarul unei situatii inalte in ierarhia bisericii ucrainene, s-a implicat in atragerea culturii romanesti in sfera unor importante initiative carturaresti cu urmari in consolidarea climatului spiritual al Rasaritului ortodox si in deschiderile spre umanismul occidental.
Ca „unitate de sens", opera lui Petru Movila impune prin centralitatea cartii. Cuvintele din prefata Antologhionului (1636) - „V-am dat si nu voi inceta pina la moarte sa va dau carti si profesori" - rezuma dezideratele unui impresionant program de viata, indicind solutia privilegiata de propasire individuala si colectiva. Prin carte, ameliorarea personala a omului e conceputa in spiritul traditiei parenetice stravechi, ilustrata, la noi, in secolul al XVI-lea de invataturile lui Neagoe Basarab si, ulterior, de „hristoitiile" secolului al XIX-lea, la greci, de Hesiod si Isocrate, in spatiul bizantin, de „paideile" lui Constantin Porfirogenetul sau Manuil Paleologul, iar, in orizont slav, de compunerea lui Vladimir al Kievului. Cind, cu prilejul intronarii fratelui sau mai mic, Moise Movila (apr. 1630), ii dedica prefata Triodului ales (1631), autorul reinnoada succesiunea literara a parenezelor, recomandind „urmarea pildei si purtarii parintilor si stramosilor"; justifica aici „asezarea in scaun" pentru „aceasta dreapta cirmuire" prin calitatile voievodului: „noblete, dreapta credinta, buna cinstire, intelepciune si, din copilarie, buna inzestrare"; intr-un decalog intarit cu citate biblice. Sfaturile catre Moise Movila expun „datoriile unui bun conducator", atent deopotriva la „cele politicesti" si „cele duhovnicesti"; discer-namint, moralitate, justitie si echitate; verbele invataturilor - „sa lupti", „sa zidesti", „sa innoiesti", „sa pazesti" - contureaza un set de principii formative, o riguros codificata „pravila" axata pe „binefacerile aduse tarii tale", pe „cinstea si intarirea invataturii".
Frecvente, ca totdeauna in opera lui Petru Movila, trimiterile livresti, reprezentind prezentul atemporal propriu literaturii prin excelenta, demonstreaza cum lucrarile trecutului iau parte in literatura prezentului la o dificila si insemnata lucrare de imbunatatire a individului. in sectorul polemicii religioase, cartea intitulata Lithos albo kamien (1644) valorifica resursele semantice si valentele simbolice ale pietrei si oglinzii.
Materie a edificiului spiritual sau instrument al pedepsei divine, marturie in apararea credintei si virf al sagetii de trasnet a replicii, piatra conteaza si prin latenta ignica, intensificata in secventa livresca paralelizatoare de oglinzile incendiare ale lui Arhimede. Ramase multa vreme in manuscris. Memoriile au fost publicate tirziu, la Kiev (1893). „Varialiuni pe tema miracolelor divine", ele sint interesante prin limba slavo-romana in care au fost redactate (Jablonowski). Sub aspectul continutului, reprezinta un „studiu de moravuri" din Ucraina si Lituania, infatiseaza intimplari din viata monastica, amintiri de familie, detalii punctuale despre intemeierea arhiepiscopiei din Alba Iulia, a manastirii Dragomima si minunile Sfantului Ioan patronul Sucevei (P.P. Panaitescu). Aparuta la Geneva (mart. 1633), in limba latina, o confesiune ortodoxa, datata Constantinopol, martie 1629, atribuita patriarhului Chirii Lucaris, facea unele concesii confesiunii calvine. Nici moartea tragica a autorului, nici cele doua sinoade tinute la Constantinopol (1638 si 1642), unde confesiunea fusese anatemizata, nu sting agitatia. In acest moment, sarcina unei „opere pozitive de constructie normativa" pentru intreaga ortodoxie e asumata de Petru Movila
Discutata si admisa de sinodul din Kiev (1640), Marturisirea ortodoxa necesita intarirea intr-un sinod ecumenic. La Iasi (1642), unde n-a participat, mitropolitul Kievului trimite o delegatie alcatuita din Isaia Trofimovici, fostul mitropolit de Niceea, Porfirie si marele predicator al patriarhiei, Meletie Syrigos, rigoristul care modifica, pe alocuri, continutul Marturisirii, ce facea unele concesii catolicilor (D.H. Mazilu). Deschis la sfirsitul lui august 1642, sinodul a durat trei luni, prezidat fiind de Vasile Lupu. Dupa dezbateri prelungite. Marturisirea ortodoxa a fost primita, cu suprimarile si corectarile facute de Meletie Syrigos (N. Cartojan). Opera cuprinde trei parti: credinta, speranta, mila, fiind o expunere coerenta a credintei, cu principii dogmatice ferm argumentate din punct de vedere teologic. Petru Movila va tipari si o versiune polona si una slavo-ucrainiana, la Kiev (1645).
Textul Marturisirii cu adaosurile lui Petru Movila Syrigos a fost publicat in Olanda (1667), versiune tradusa in romaneste de Radu Greceanu (1691). in timp, opera a cunoscut peste optsprezece editii, datorate traducatorilor Filaret Scriban (1844), Barbu Constantinescu, Ghenadie Enaceanu (editia moderna a textului, ingrijita de N.M. Popescu si Gh. I. Moisescu, apare la Bucuresti, 1942).
OPERA:
Sfaturi catre Moise Movila (pref. Triodului ales. Kiev, 1631), in Literatura romana veche (1402-l647), voi. II, ed. de G. Mihaila si D. Zamfirescu, Bucuresti, 1969;
Prefata dedicata lui Vasile Lupu (Mowa duchowna. Kiev, 1645), in Literatura romana veche (1402-l647), voi. II, Bucuresti, 1969;
Pravoslavnica Marturisire a sabornicestii si apostolestii besericii Rasaritului, trad. din greceste de Radu. Greceanu, Buzau, 1691;
Marturisirea ortodoxa a apostolicestei si catolicestei biserici de Rasarit, trad. de Filaret Scriban, Tipografia Manastirii Neamt, 1844;
Marturisirea ortodoxa, text ingrijit de N.M. Popescu si Gh.I. Moisescu, pref. de Tit Simedrea, Bucuresti, 1942.
|
REFERINTE CRITICE:
M. Stefanescu, in Analele Academiei Romane. Memoriile sectiunii istorice, tom. XII, 1889-l900;
C. Erbiceanu, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 5-l0, 1900-l901;
S. Dragomir, in Analele Academiei Romane. Memoriile sectiunii istorice, tom. XXXIV, 191l-l912;
P.P. Panaitescu, in Melanges de l'Ecole Roumaine en France, V, 1926;
A. Malvy. M. Viller, in La Confession orthodoxe de Pierre Moghila, metropolite de Kiev (1633-l646), 1927;
P.P. Panaitescu, Influenta polona si rusa in vechea cultura a romanilor, 1932-l933;
T.G. Bulat, Petru Movila, print de Moldova, aparator al ortodoxismului, 1941;
T. Petrovici, Petru Movila, mitropolitul Chievului, 1941;
N.M. Popescu, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 9-l0,1942;
. Mihalcescu, Petru Movila si Sinodul de la Iasi, 1943;
T. lonescu. La vie et i'oeuvre de Pierre Movila, Metropolite de Kiev, 1944;
I. Moisescu, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 5-8, 1948: Gh. Lungu, in Mitropolia Moldovei, nr. 11, 1954;
D.H. Mazilu, Udriste Nasturel, 1974;
D.H. Mazilu, Literatura romana in epoca Renasterii, 1984;
L. Botez, in Crestomatie de literatura romana veche, II, 1989.
|
