Petre Strihan biografia
Petre Strihan opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
STRIHAN Petre (pseudonimul lui Petre Constantinescu), se naste la 27 mai 1899, Mizil, judetul Prahova - moare in 25 iul. 1990, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Ion Constantinescu, avocat, si al Stelianei (n. Anastasiu). Liceul la Ploiesti si Buzau (1910-l918).
Studii de drept la Bucuresti (1918-l921). Doctor in drept (1925). Membru al cenaclului „Sburatorul" (1922-l929).
Debuteaza in Flacara (1922).
Debut editorial cu volum Penumbre (1929).
Colaboreaza la Adevarul literar, Convorbiri literare, Viata literara, Universul literar, Slove, in perioada interbelica, Luceafarul, Gazeta literara si Romania literara, dupa . Copist la Facultatea de Drept din Bucuresti (1918-l921), apoi asistent (1928-l938), conf. (1938-l942) si prof. univ. (1942-l947) la aceeasi facultate. Ministru subsecretar de stat (1942-l944). Avocat din 1921 pina in 1945, cind e suspendat. intre 1956 si 1964, contabil la Santierul TCH de la Titu, prof. la cooperativa .Prestarea", sectia meditatii, controlor de bilete la Gradina Zoologica, muncitor necalificat la Uzinele Chimice Romane, arhivar si manipulam la cooperativa „Soarele". Documentarist la Institutul de Istorie „N. Iorga" din Bucuresti (1964-l968) si cercetator stiintific principal, la acelasi Institut (1968-l970). Versuri delicate si naive in Poezii (1968), Moara albastra (1978) si Lumini tlrzii (1914).
S. scrie o poezie ocazionala, fara alte orgolii decit sinceritatea sentimentului si acuratetea expresiei. Versificarile sale sint intr-adevar curate, simtite. O Nocturna aminteste bacovianul plins al materiei prin tema, dar si prin imagistica:
„Si pling si curge vremea-n plinsul meu:
n-aud pe nimeni, nimeni nu m-aude,
cu strasinile ude pling si eu,
si pling cu mine strasinile ude". |
O poezie egala, fara evolutie, de-a lungul unei jumatati de secol, careia nu i se poate identifica un univers metaforic propriu, ci numai abilitatea tehnica a supunerii la o muza ale carei aparitii sint pe cit de imprevizibile si inconstante pe atit de divers umorale. Tonalitatea litaniei este alternata cu usurinta de aceea a cintecului de lume
„Cinta flasnetare
pentru draci si vrajitoare;
sa te-ncinga strins soborul
sa-ti vrajeasca papagalul
ca s-aleaga viitorul.
Hai de cinta
ca minunea dracilor e dintre toate cea mai sfinta") |
, sau cu cea grav-melancolica. Exercitii de meditatie si pastel, poezie de evocare istorica si de ode patriotice - poetului ii reusesc toate incercarile, insa fara personalitate stilistica. Un ciclu intreg este dedicat marii. Nici un poem nu atinge o valoare antologica. Autorul de aforisme este, in chip surprinzator, un moralist sceptic mai degraba decit un liric sententios, si un umorist agreabil inainte de a fi un sentimental intelept.
OPERA:
Penumbre, versuri, Bucuresti, 1929;
Poezii, pref. de Zoe Dumitrescu-Busulenga, Bucuresti, 1968;
Moara albastra, poezii si aforisme, Bucuresti, 1978;
Lumini tirzii, poezii si aforisme, Bucuresti, 1984. |
REFERINTE CRITICE:
' Al. C. Ionescu, Poezia lirica contemporana, 1941;
Perpessicius, Mentiuni, IV;
Gino Lupi, Novecento letterario romeno, 1965;
P. Comea, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 1, 1967;
D. Micu, in Romania literara, nr. 4, 1968;
R. Carneci, in Contemporanul, nr. 33, 1979;
D. Micu, in Romania literara, nr. 21,1979;
V. Stancu, in Convorbiri literare, nr. 10, 1979.
|
