Petre Salcudeanu biografia
Petre Salcudeanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SALCUDEANU Petre, se naste la 8 sept. 1930, Gligoresti, judetul Cluj.
Prozator.
Fiul muncitorului CFR Petru Salcudeanu si al Valeriei (n. Muresan).
Liceul Comercial „A. Birseanu" din Brasov (194l-l950). intre 1950 si 1951, studii de filosofie la Univ. din Bucuresti; intre 1951 si 1956, Institutul de Literatura si Cricita Literara „Maxim Gorki" din Moscova. Redactor la ziarul Drum nou din Brasov (1956-l959).
In 1960, secretar al Asoc. Scriitorilor din Brasov. Intre 1961 si 1972 lucreaza la Studioul Cinematografic ,3ucuresti" ca redactor-sef adjunct, redactor-sef, director, director general. Debut cu versuri in ziarul Drum nou (1947). Autor de povestiri, nuvele si schite (Cartierul muncitoresc, 1950; Un gram de aur, 1959; Iubeste ziua de miine, 1962; Vreau sa traiesc.', 1964), proza politista si de aventuri (Front fara transee, 1961; Un biet bunic si o biata crima, 1970; Moartea manechinului, 1971; Detectiv la paisprezece ani, 1971; Bunicul si pacatele lui, 1972; Bunicul si porunca sa nu ucizi, 1972; Un biet bunic si o biata aventura, 1974; Bunicul si doi delincventi minori, 1974; Un biet bunic si o biata bicicleta, 197'4; Ucenicie printre gloante, 1975; Bunicul si o lacrima de fata, 1976; Un biet bunic si o biata cinste, 1980), romane (Strada Lux, 1962; Singur fara cer, 1964; Saptamina neterminata, 1965; Prea cald pentru luna mai, 1967; Corabia cu suflete, 1967; De ce vad invers?, 1970; Biblioteca din Alexandria, 1980; Apa care tace, 1984; Cina cea de taina, 1984; Judecata de apoi, 1987; Ochiul si marea, 1989). Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Biblioteca din Alexandria (1980), carte prin care Petre Salcudeanu atrage atentia criticii asupra sa (dupa ce, inainte, era considerat, in principal, un autor de literatura politista).
Primele volume publicate de Petre Salcudeanu trateaza, prin intermediul schemelor uzitate in deceniul sase, despre realitatile trecutului si ale prezentului din cartierele muncitoresti (Cartierul muncitoresc, 1950; Strada Lux, 1962) sau ale satului aflat in „transformare" socialista (povestirile din Iubeste ziua de miine, 1962). In Vreau sa traiesc! (1964), personajele sint adolescenti confruntati cu evenimente ale istoriei contemporane, dezvaluindu-si rezerve sufletesti nebanuite, iar in romanul Prea cald pentru luna mai (1967), aceeasi virsta e abordata in raport cu problemele erotice si etice.
Evolutia prozatorului marcheaza, o data cu dobindirea profesionalitatii, o tenace stradanie de desprindere din chinga sabloanelor si dogmelor. Treptat, el isi delimiteaza o arie de preocupari predilecte, circumscrisa „obsedantului deceniu" si valorizarii etice a problematicii lui. Idei literare originale sint insa, uneori, compromise de o scriitura simplista. in Saptamina neterminata (1965), un fost secretar de partid raional, retrogradat, e pus in situatia de a executa propriile dispozitii anterioare, de sef dogmatic si birocrat. Analiza mobilurilor interioare n-are inca suficienta finete si patrundere pentru a indeparta impresia de schema (personajul e sprijinit in abuzurile sale de instructorul de la judet si combatut de propriul sau fiu). Intentia pledoariei pentru realism politic e subminata de maniheismul expresiei literare. Prin micul roman Corabia cu suflete (1967), scriitorul descopera, deocamdata la modul traditional, spatiul sanatoriului, ca topos al situatiilor limita, care obliga individul la examenul de constiinta in fata inevitabilului. Internarea personajului, un activist de partid cu pozitie inalta, contactul sau cu lumea sanatoriului TBC si cu destinele unor insi ai aceleiasi categorii sociale, ii pune intr-o noua lumina propria existenta de pina acum. Personajul se umanizeaza, vindecindu-se nu doar trupeste, ci mai ales sufleteste, caci adevarata lui boala era - cum descopera acum - singuratatea, izolarea de oameni. in genere bine construita, rartea pare insa numai o schita a unui roman ce va veni. Si, intr-adevar, intuind latentele expresive ale situatiei umane fixate aici, autorul o reia, impreuna cu unele personaje si cu liniile mari ale structurii compozitionale, in cea mai importanta carte a sa. Biblioteca din Alexandria (1980).
Aparut intr-un moment cind se parea ca semnificatiile literare ale „obsedantului secol" fusesera secatuite de o frecventare excesiva, romanul lui Petre Salcudeanu se infatiseaza ca unul dintre textele capabile sa valorifice materia istorica dincolo de semnificatiile ei politice directe, adincindu-le spre parabola politica si existentiala. La nivelul faptelor, romanul se caracterizeaza prin curajul prezentarii perioadei de inceput a revolutiei socialiste, cu moralizarea orientata catre prezent; dar ambitiile autorului vizeaza mult mai departe: subiectul sugereaza, in afara intentiei de fresca a epocii, efortul de problematizare a existentei individului in istoria contemporana. Internarea lui Petre Curta, „scriitor in devenire", intr-un sanatoriu pentru privilegiatii noului regim - fosti ilegalisti, activisti cu functii importante -, declanseaza la pacienti o ciudata nevoie de confesiune, si capitolele romanului relateaza nu atit viata cotidiana a sanatoriului, cit dezvaluirile personajelor despre anii cuceririi puterii si ai cooperativizarii. Atitudinea justitiara si problematica morala a activistului care a aplicat „linia" in mod dogmatic si e, ulterior, fie tras la raspundere de lege, fie framintat de remuscari, sint asemanatoare cu ale altor multe romane cu tematica similara. De asemenea, galeria de personaje si destine reprezentative pentru epoca, desi vii sub raport artistic, nu prin noutate intereseaza, ci prin autenticitatea istorica: Morascu, dogmaticul care vrea sa decida dupa criteriul dosarului politic chiar si diagnosticul si medicatia prescrisa bolnavilor; Lica Cozmin, teoreticianul fanatic, care justifica abuzurile ca „necesare" in momentul istoric dat; Costache, executantul docil care a fost gata sa lichideze, in perioada luptei pentru putere, pe seful unei grupari comuniste, la dispozitia altui sef; sau Baciu, delatorul specializat, acceptat de toti ca atare drept un personaj inevitabil. Mai original sint conceputi Landesman, evreul comunist, sceptic dar profund omenos, Buzangiu, care-si cultiva tuberculoza pentru a creste porci cu resturile de la bucataria spitalului, ori preotul Ghinolea, prietenul lui Landesman. Adevarata originalitate a cartii rezida mai ales in cele doua personaje principale, „scriitorul in devenire", constiinta-martor a istoriei, si colonelul anchetator, numit in roman Civilul, care apare in ultima parte, ca intrupare a dialecticii falsificarii acestei cpnstiinte. Primul e un antierou: nici initiativa scrierii „cartii", nici energia necesara acestui scop nu-i apartin; el este aproape obligat de ceilalti sa scrie.
Anchetatorul incarneaza, de asemenea, o realitate transindividuala (reactia de impotrivire incepe tot in mediul sanatorial!); el nu e doar instrumentul reprimarii, nu e doar dogma, pe care el o traieste, transformind-o in propria libertate; e instrumentul lasitatii celorlalti in fata adevarului, care, o data exprimat, nu mai poate fi retras, dar poate fi manipulat, poate fi facut inofensiv. Faptul ca Petre Curta isi scrie totusi „cartea", cu finalul, aflat sub semnul iesirii personajelor din noaptea dogmei, refera despre speranta care trebuie pastrata in biruinta adevarului si omeniei. Un capitol bogat ilustrat in scrisul lui Petre Salcudeanu il constituie romanul detectiv. Caracteristicile autorului in cadrul genului sint analiza sociala a mediului si a surselor infractiunii anchetate si, nu mai putin, preocuparea pentru implicatiile ei morale. Detectivul sau este un maior de militie, poreclit Bunicul, in conformitate cu calitatile ce-l disting: calmul intelept, simtul umorului, inteligenta si bunatatea, un spirit pedagogic ce-l apropie de parintele Brown al lui Chesterton. Slabiciunea textelor lui Petre Salcudeanu, din punctul de vedere al genului, vine din ritmul lent imprimat actiunii, din intirzierile puse in insistenta analizei mediului. Daca, in ansamblu, se poate spune ca proza lui Petre Salcudeanu este una de nivel mediu, in linia social-etica transilvaneana, lipsita de orgoliul originalitatii, ea se dovedeste capabila, cel putin prin Biblioteca din Alexandria, de sinteza artistica majora asupra unei problematici sociale mult dezbatute in deceniul al optulea.
OPERA:
Cartierul muncitoresc, povestiri, Bucuresti, 1950;
Un gram de aur, povestiri, Bucuresti, 1959;
Front fara transee, roman, Bucuresti, 1961;
Iubeste ziua de miine, nuvele si schite, Bucuresti, 1962;
Strada Lux, roman. Bucuresti, 1962;
Singur fara cer, roman, Bucuresti, 1964;
Vreau sa traiesc!, povestiri. Bucuresti, 1964;
Saptamina neterminata, roman, Bucuresti, 1965 (ed. II, 1972);
Prea cald pentru luna mai, roman, Bucuresti, 1967;
Corabia cu suflete, roman. Bucuresti, 1967;
De ce vad invers?, roman, Bucuresti, 1970;
Un biet bunic si o biata crima. Bucuresti, 1970;
Detectiv la paisprezece ani, roman. Bucuresti, 1971;
Moartea manechinului, roman, Bucuresti, 1971;
Bunicul si porunca sa nu ucizi, roman. Bucuresti, 1972;
Bunicul si pacatele lumii, roman, Bucuresti, 1972;
Un biet bunic si o biata aventura, roman, Bucuresti, 1974;
Bunicul si doi delincventi minori, roman. Bucuresti, 1974;
Un biet bunic si o biata bicicleta, roman, Bucuresti, 1974;
Ucenicie pentru gloante, roman. Bucuresti, 1975;
Bunicul si o lacrima de fata, roman, Bucuresti, 1976;
,Muntii in flacari" -Transilvania - 1849, Bucuresti, 1978;
Biblioteca din Alexandria, roman. Bucuresti, 1980;
Un biet bunic si o biata cinste, roman, Cluj-Napoca, 1980;
Apa care tace. Bucuresti, 1984;
Cina cea de taina, roman, Bucuresti, 1984;
Judecata de apoi, roman, Bucuresti, 1987;
Ochiul si marea, roman. Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
I. Vitner, Prozatori contemporani, 1962;
G. Dimisianu, Schite de critica, 1966;
Al. Dobrescu, in Convorbiri literare, nr. 9, 1980;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 52, 1980;
Cornel Moraru, in Vatra, nr. 11,*1980;
I. Buduca, in Amfiteatru, nr. 12, 1980;
G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 30, 1981;
M. Tomus, in Transilvania, nr. 3, 1981;
M. Iorgulescu, in Cahiers roumains d'etudes litteraires, nr. 3, 1981;
C. Ungureanu, in Luceafarul, nr. 50, 1981;
G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 28, 1982;
idem, Lecturi libere, 1983;
I. Vlad, Lectura romanului, 1983: Cornel Moraru, Textul si realitatea, 1984;
M. Odaugiu, Romanul politic, 1984;
C. Ungureanu, Proza;
V. Silvestru, in Romania literara, nr. 17,1987;
M. Iorgulescu, ibidem, nr. 14,1989. |
