Petre Pascu biografia
Petre Pascu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PASCU Petre, se naste la 27 ian. 1909, comuna Semlac, judetul Arad - moare in 23 martie 1994, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Teodor Pascu, agricultor, si al Elisabetei (n. Indreica).
Liceul „Moise Nicoara" din Arad, absolvit in . Licentiat al Facultatii de Drept a Univ. din Bucuresti (1933).
Notar comunal (1934-l936); secretar de plasa la Vinga, judetul Timis (1936-l938); sef de birou la primaria din Arad (1938-l945); bibliotecar la Univ. din Cluj (1948-l949) si la Facultatea de Drept din acelasi oras (1949-l950).
Debuteaza cu versuri in ziarul Primavara din Sinnicolaul Mare (1925).
Debut editorial cu volum de poezii Plaiuri (1943).
A semnat si cu pseudonimul Camil Meteoru. Colaboreaza la Familia, Gind romanesc. Abecedar, Azi, Tribuna, Viata Romaneasca, Steaua, Gazeta literara. Romania literara etc.
A tradus si prefatat din poezia maghiara (Kassak Lajos, J6zsef Attila, Jdkely Zoltan. M6ricz Zsigmond, Ledanyi Mihaly, Benjamin Laszlo). Poeziile lui Petre Pascu (Bucuriile mele, 1967; Gorun adine, 1972; Spada si corola, 1977; Aproape de ei, 1987) sint niste stampe lirice modeste, versificari delicate ale micilor bucurii si tristeti.
Dupa elogiul geografiei natale din Plaiuri (1943), unde nu lipseste tonul elegiac si bucolic, Petre Pascu isi muta obiectul atentiei in zona, mai gingasa, a creatiei. Bucuriile mele (1967) sint, in fond, un manunchi de jubilatii in fata artei, de nu chiar delicata prosternare. Fiorul creatiei e o forma de admiratie superlativa, iar elanul, o expresie a tenacitatii. Drama are accente mimetice, fiind, in fapt, un joc ceremonios, lipsit de tensiune, o hartuiala tandra cu cuvintele:
„il chem, gonind necontenit,
Cuvintu-i surd si ipocrit.
imi pare greu, desi-i usor,
Deschis si totusi cu zavor" (Unga cuvint). |
Versurile sint decorative, apasate de imagini conventionale si definitii lirice artizanale. O poezie ceremonioasa, conventionala, afectind gravitatea in secvente de o desuetudine delicata:
„Topesc sub pleoape fulg desprins
Din luna serii de clestar,
Si-n albul timp de linisti nins
Ascult cum ceasul bate rar" (Interior). |
Recuzita e intimista, cu reminiscente din mica poezie. Mai sugestive par acele secvente care surprind torpoarea citadina:
„Murilor crescu-le muschii,
Apa coclita-n burlane,
Oameni livizi, in sudoare" (Via Buttera). |
Parafraze lirice in marginea celor mai diferite pretexte contine si volumul Gorun adine (1972), in care naturalul e cizelat pina la imaginea gratioasa. Totul, chiar si sepulcralul, e stilizat in poezia lui Petre Pascu, dupa modelul pastelului intimist. Reprezentari asemanatoare are autorul si despre scris. in Spada si corola (1977), poezia e o forma de rafinare a materiei lingvistice, o cizelare a enuntului liric pina la sonoritatea redundanta:
„Sa scrii un vers, sa fie de margean,
Tu scoate pleava, zgura, lastaris" (Nestemata din adine). |
Poezia din aceasta faza a lui Petre Pascu pare atinsa de gratuitati estetizante, de o calofilie searbada. Poetul gloseaza in stil horatian despre bucuriile spiritului abstras si comod, deducind din real doar partea lui feerica, lipsita de fior: „Cind si cind, un vint usure / Crengi, ca resturi de femure, / Misca peste lespezi sure" (Veverite sus, in cetatea Sighisoarei).
In tot ce-a scris, Petre Pascu a fost animat de o viziune desueta si de o psihologie de mestesugar: calm, meticulozitate si ineintare modesta.
OPERA:
Plaiuri, versuri. Arad, 1943;
Bucuriile mele, versuri, cu o postfata de Perpessicius, Bucuresti, 1967;
Gorun adine, versuri, Bucuresti, 1972;
Spada si corola, versuri. Bucuresti, 1977;
Aproape de ei, versuri, Cluj-Napoca, . Traduceri: M6ricz Zsigmond, Povestea nu ia niciodata vacanta, in romaneste de ~, Bucuresti, 1964;
Kassak Lajos, Averea si colectia mea de arme, talmaciri si selectie de ~, Cluj-Napoca, 1980.
|
REFERINTE CRITICE:
Apollonius (VI. Streinu), in Kalende, nr. 6-7, 1943;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 21, 1972;
A. Popescu, in Steaua, nr. 20,1972;
N. Antonescu. in Steaua, nr. 7,1977;
A. Goci, in Romania literara, nr. 47, 1977;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 5, 1978.
|
