Petre Got biografia
Petre Got opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GOT Petre, se naste la 20 sept. 1937, comuna Desesti, judetul Maramures.
Poet.
Fiul lui Gheorghe Got si al Ioanei (n. Secalis), tarani.
Studii elementare in comuna natala (1945-l952); Scoala Pedagogica Mixta Romana din Sighet (1952-l956); licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Cluj (1962).
Prof. de limba si literatura romana la Satu Mare (1962-l967; 1969-l970); metodist cultural la Baia Mare, Satu Mare (1968) si Bucuresti (1971); redactor la Editura Emines-cu (1972); redactor la revista Viata Romaneasca (din 1974). Colaboreaza la familia, Tribuna, Luceafarul, Steaua, Romania literara, Viata Romaneasca etc.
Debuteaza in revista Steaua, cu poezia Preludiu (1964); debut editorial cu volum de poezii Cer infrunzit (1969), urmat de Glas de ceara (1972), Masa de mire (1975), Ochii florilor (1976), Dimineata cuvintului (1980), Paranteza lunii (1985) si Stelele striga (1988).
In forme lapidare, esentializate, poezia lui Petre Got argumenteaza liric nevoia de puritate si adevar intr-o lume instrainata de miracolul prezentei divine.
Intrat matur in viata literara, Petre Got a evitat nesiguranta specifica, in general, debutului. Distineta si discret impusa o data cu primul volum (Cer infrunzit, 1969), poezia lui a evoluat in buna traditie a liricii autohtone (L. Blaga, I. Pillat), fixindu-si definitiv izvoarele intr-o an-cestralitate nordica, puternic spiritualizata prin motive sacre ale celebrarii spatiului natal. Ince-pind cu Dimineata cuvintului (1980). viziunea se radicalizeaza intr-atit, incit peisajul, geografia si istoria, ca instante ale invocarii, dispar intr-o suprarealitate pur speculativa, plina de sugestii cosmice din care nu lipsesc dramatismul si fiorul existential usorexaltat. Axiologic vorbind, o astfel de poezie nu poate fi circumscrisa unor categorii temporale. Ea se hraneste din etern si imuabil. Ca topos. Maramuresul e mai degraba un arhetip al vesniciei si un izvor al luminii, o simpla entitate mitizata si existenta recreata, ridicata la rang de simbol cu valoare universala.
Subsumata fenomenului de esentializare a semnificatiilor, biografia lirica e la rindul ei hiperbolizata, inscrisa in tiparul mioritic al „expansiunii in univers" (Gh. Grigurcu), desi mai mult decit altii, Petre Got este poetul reveriilor solitare, al nostalgiilor primare de echilibru, discretie, tihna, seninatate si candoare. Comunicarea se realizeaza prin comuniune, printr-un fel de transcendenta programatica a soaptei, a asteptarii, a uimirii si a reculegerii. Identitatea lumii nu e un cumul de prezente fizice, nici unul de dovezi materiale, ci efectul intimitatii si al atitudinii morale fata de un timp al inceputurilor in care poetul se refugiaza cu voluptate. Fragilitatea relatiei cu aceasta lume e fragilitatea idealului in raport cu integritatea si valoarea suprema a eului, a constiintei si a memoriei.
In cartile urmatoare (Masa de mire, 1975), mai puternica decit echilibrul dintre materie si spirit („abur albastru") este ispita penitentei ca exercitiu aproape mistic al durerii (al ranii) si al pacatului. Vechilor certitudini (parintii, vatra, natura) li se adauga metafizica suferintei, afisata romantic („Sintcel mai singur prin veac"), in nota de mindrie si orgoliu biblic (Iov, Cina cea de pe urma). Nascute din aceeasi utopie a „sinelui pur", volumele Dimineata cuvintului (1980), Paranteza lunii (1985) si Stelele striga (1988) sint preocupate in mai mare masura de restaurarea dimensiunii etice si sociale a omului prin credinta, puritate si echilibru. Morala si reflexiva in esenta ei, poezia lui Petre Got adinceste concentric un univers obsesional in care celebrarea spatiului originar e doar pretextul declaratiei de fidelitate fata de experienta sublima a spiritului.
OPERA:
Cer infrunzit, versuri. Bucuresti, 1969;
Glas de ceara, versuri, Bucuresti, 1972;
Masa de mire, versuri. Bucuresti, 1975;
Ochii florilor, versuri, Bucuresti, 1976;
Dimineata cuvintului, versuri, Bucuresti, 1980;
Paranteza lunii, versuri. Bucuresti, 1985;
Stelele striga, versuri. Bucuresti, 1988.
|
REFERINTE CRITICE:
Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 6, 1970;
Al. Piru, Poezia , II;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 43, 1975;
Gh. Grigurcu, Poeti ;
E. Manu, in Romania literara, nr. 25, 1980;
M. Popa, in Tribuna, nr. 17, 1986;
N. Stein-hardt, in Romania literara, nr. 28, 1986;
G. Gibes-cu, in Luceafarul, nr. 31, 1986;
Z. Sangeorzan, ibidem. nr. . 1987;
N. Antonescu, in Transilvania, nr. 7, 1989;
Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1989;
I. Gutan, in Steaua, nr. 7,1989;
A. Martin, in Romania literara, nr. 23, 1989;
L. Grasoiu, in Arges, nr. 9, 1989.
|
