Petre Dulfu biografia
Petre Dulfu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DULFU Petre, se naste la 10 mart. 1856, comuna Tohat, judetul Salaj - moare in 31 oct. 1953, Bucuresti.
Poet, traducator si dramaturg.
Fiul lui Nichifor Dul-fu si al Agapieijn. Bran), apartinand intelectualitatii rurale. isi face studiile liceale Ia Baia Mare si Cluj.
Absolvent al Univ. clujene. Dr. in Filosofie (1881). Se dedica activitatii didactice.
Debuteaza cu versuri in Familia (1874).
Colaboreaza la publicatii pedagogice (Educatorul, Lumina pentru toti.
Revista pedagogica etc.) si literare (Amicul familiei. Sezatoarea, Tribuna etc). Membru al Soc. Scriitorilor Romani (1911). Obtine doua premii academice: pentru traduce din Euripide (Ifigenia in Aulida, 1879; Ifigenia in Taurida, 1880) si pentru Ispravile lui Pacala (1894), opera care il consacra. Pedagog de vocatie si om de cultura preocupat de luminarea taranimii, Petre Dulfu se impune atentiei prin prelucrarile folclorice in versuri, consideratedeG.Calinescu „bune scrieri pentru popor".
Gratie unei vieti indelungate, activitatea lui Petre Dulfu inscrie in ambele registre - didactic-educativ si literar rezultate deosebit de bogate. Autor al unui mare numar de manuale scolare (Etica sau morala filosofica, 1889; Notiuni de estetica, 1891; manuale de limba romana, de aritmetica si geografie tiparite in zeci de editii), el se consacra deopotriva operei de propaganda culturala in sensul ideilor lui Spiru Haret si N. Iorga, idei expuse sintetic in brosura Foloasele invataturii (1902). Popularitatea lui Petre Dulfu se explica in mai mare masura prin opera literara. Daca versurile erotice si patriotice din volumul Visuri implinite (1919) sau unele naratiuni versificate pentru copii (Fapta si rasplata, 1920; Razbunarea Lenutei, 1925 etc), in genere lipsite de relief artistic, au fost uitate, celelalte scrieri (Snoave, 1909; Odinioara, 1923; Ion Saracul, 1923; Zina florilor, 1926; Cei doi feti-logofeti cu parul de aur, 1939 etc.) si indeosebi „epopeile poporale" (Ispravile lui Pacala, 1894; Gruie al lui Novac, 1913; Povestea lui Fat-Frumos, 1919) au cunoscut o raspindi-re uluitoare. inscrise in istoria literara, ultimele trei sint prelucrari versificate, in stil propriu, ale unor legende, snoave, basme, povesti si balade populare. Pentru selectarea lor Petre Dulfu nu porneste insa de la sursa, ci de la materialele culese sau prelucrate anterior de alti folcloristi si scriitori: Slavici", Creanga, Miron Pompiliu. Ion Pop-Reteganul, Petre Ispirescu s.a.
Aportul sau consta in repovestirea in versuri si in recompunerea armonioasa a intregului material, in vederea realizarii unor constructii epopeice. Ispravile lui Pacala, o repovestire versificata a unor snoave si anecdote despre Pacala, ca si Gruie al lui Novac, prelucrare unitara a unor cintece vi tejesti, sau Povestea lui Fat-Frumos, transpunere in versuri a unor basme populare, atesta un rar simt arhitectonic, o adinca receptare a spiritului folcloric si o coloratura stilistica originala. Comparabil sub numeroase aspecte cu Petre Ispirescu, Petre Dulfu are meritul de a fi creat o opera populara in dublu sens: al plasmuirii ei in nota proprie folclorului si al deschiderii largi spre masele cititoare.
OPERA:
Alecsandri Vazul mukbdese a roman iro-dalom teren. Cluj, 1881: Princesa fermecata. Sibiu, 1887;
Etica sau morala filosofica. Bucuresti, 1889 (ed. II revazuta, 1893);
Notiuni de estetica. Bucuresti, 1891;
Ispravile lui Pacala, Bucuresti, 1894 (ed. II, 1907;
ed. XVIII, 1947): Legenda tiganilor, 1896 (ed. II, 1900);
Foloasele invataturii, Bucuresti, 1902;
Din lumea satelor. Bucuresti, f.a.;
Snoa-ve, Bucuresti, 1909;
Cintece si povesti, Bucuresti, 1910;
Gruie al lui Novac. Epopee alcatuita din cintecele de vitejie ale poporului roman (1875-l909), Bucuresti, 1913 (ed. II, 1918;
ed. XIII, 1945);
Povestea lui Fat-Frumos, Bucuresti, 1919 (ed.II, 1920;
ed.V, 1924);
Visuri implinite, versuri. Bucuresti, 1919;
Fapta si rasplata. Povestiri pentru copii si pentru popor. Bucuresti, 1920 (ed. II, 1922;
ed. VI, 1943);
lisus Mintuitorul, dupa Sfinta Scriptura, Bucuresti, 1921 (ed. II, 1922;
ed. HI, 1926);
Ion Saracul, Bucuresti, 1923;
Odinioara, Bucuresti, 1923;
Pacala argat, comedie poporana cu cintec. Bucuresti, 1924;
Razbunarea Lenutei, Bucuresti, 1925;
Manual de limba romana, in co-lab., Bucuresti, 1925;
Tina florilor. Bucuresti, 1926;
Povestea unui orfan. Bucuresti, 1931;
Povestea Romaniei Mari, Bucuresti, 1931;
Ceidoifeti-lo-gofeti cu parul de aur, Bucuresti, 1936;
Scrieri, ed. ingrijita de Viorica Florea si V. Craciun, studiu introductiv de V. Craciun, Bucuresti, 1971;
Abecedar, partea I si a H-a, in colab.. Bucuresti, f.a.;
Aritmetica, in colab., Bucuresti, f.a.;
Carte de geografie, in colab.. Bucuresti, f.a. Traduceri: Euripi-de, Ifigenia in Aulida, in versuri. Cluj, 1879;
Euripide, Ifigenia in Taurida, in versuri, Gherla, 1880;
Euripide, Ifigenia, I Ifigenia in Aulida. II Ifigenia in Taurida, in versuri. Bucuresti, 1902. |
REFERINTE CRITICE:
Omagiu profesorului Petru Dulfu, 1927;
G. Calinescu, Istoria;
T. Vargo-lici, Scriitorii clasici si armata romana, 1986.
|
