Petre Barbu biografia
Petre Barbu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
BARBU PETRE
Prozator si dramaturg.
De asemenea, publicist
S-a nascut la 20 iulie 1962 in Galati.
Provine dintr-o familie de muncitori. Dupa studiile liceale, a absolvit in 1988 Facultatea de Mecanica a Universitatii Tehnice din Galati. Dupa absolvire lucreaza ca inginer la intreprinderea "Electroarges" din Curtea de Arges.
Debuteaza publicistic in 1986 in revista studenteasca "Orientari" din Galati cu proza scurta. in 1989 publica in colectia "Cartea cea mai mica" a revistei "Convingeri comuniste" a Centrului Universitar Bucuresti culegerea de proza scurta Scara mea de incendiu insotita de un cuvint inainte al criticului Laurentiu Ulici.
Debutul editorial propriu-zis are loc in 1993 cu volumul de povestiri Tricoul portocaliu fara numar de concurs (Ed. Cartea Romaneasca ).
Colaboreaza cu proza si teatru la revistele "Amfiteatru", "Arges", "Tomis". "Romania literara", "Luceafarul", "Convorbiri literare", "Familia", "Echinox", "Agora" (SUA).
Dupa volumul de debut, publica romanul Dumnezeu binecuvinteaza America (Ed. Nemira, 1995), aparut ulterior ca piesa de teatru in revista "Teatrul azi" (nr. 10-l1/1997) si romanul Ultima tresarire a submarinului legionar (Ed. Nemira. 1998). in 1998 romanul Dumnezeu binecuvinteaza America este publicat in limba sirba la editura "Rad" in traducerea lui Vlastimir si Miljurko Vukadinovic.
A obtinut urmatoarele premii: premiul pentru proza al revistei "Amfiteatru" (1986); premiul editurii "Nemira" la concursul "Purgatoriul" pentru volume de proza in manuscris (1994); premiul I la concursul de dramaturgie "Camil Petrescu" (organizat de Ministerul Culturii din Romania, 1997); A fost nominalizat pentru premiile concursului de dramaturgie organizat de (JNITER cu piesa de teatru La stinga tatalui (1998).
In 1990 a beneficiat de o bursa de specializare in jurnalism in Statele Unite ale Americii, iar in 1994 a primit o bursa de creatie din partea Fundatiei pentru o Societate Deschisa SOROS - Romania.
Lucreaza ca si redactor la publicatia "Capital" din Bucuresti. Asupra creatiei autorului au formulat opinii critice: Radu G. Teposu (text de prezentare la culegerea Scara mea de incendiu, col. "Cartea cea mai mica". 1989); Emil Mladin - Despre un maraton ("Romania literara", 1994); Al Th. Ionescu - O carte cu oameni singuri ("Calende", 1994); Tania Radu -Postcitadiiiismul ("Cotidianul", 1995); Tudorel Urian - Tranzitia spre un altfel de noroi ("Cuvintul", 1996); Alex. Stefanescu ("Romania literara", martie 1996); Dan C. Mihailescu - Hora imposturilor ("22", 12-l8 mai 1998); Gabriel Avram - Oare cum tresare un submarin? ("Romania literara", 21/1998); Ioan Stanomir - Apocalipsa dupa Petre Barbu ("Luceafarul", 1 iul. 1998), Ion Bogdan Lefter s.a.
Referinte critice:
"Instinctul narativ e cea mai de pret calitate a prozei Iui Petre Barbu, semn de inzestrare, nativa, desigur, dar si,de exercitiu premeditat, hotarit sa recupereze substanta originara a povestirii. Irigate de umor, dar si de un cinism straveziu, de spuma oralitatii, dar si de fantasticul banalitatii. in descendenta gogoliana, aceste proze reabiliteaza epicul in cel mai inalt grad, punind mai presus de orice cultul povestitorului."
(Radu G. Teposu, text de prezentare la culegerea Scara mea de incendiu, 1989)
"Desi scris cu detasare si chiar cu umor (autorul excelind, printre altele, in parodierea limbii de lemn), romanul Dumnezeu binecuvanteaza America este un rascolitor requiem pentru tot ceea ce ar fi putut sa fie frumos - si n-a fost - in viata noastra."
(Alex. Stefanescu, "Romania literara", martie 1996)
"Ultima tresarire a submarinului legionar este triumful burlesc al raului sub dictatura compromisului, a complicitatii si, in final, a nebuniei generale."
(Dan C. Mihailescu, "22", 12-l8 mai 1998)
"Romanul Ultima tresarire a submarinului legionar este fresca unei Romanii incapabile sa se sustraga propriilor obsesii. Putine din cartile ultimilor ani au explorat cu atita luciditate si forta vizionara psihismul
autohton si patologiile sale."
(Ioan Slanomir, "Luceafarul", 1 iul. 1998) |
