Pavel Susara opera literara |
Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
Referinte critice: "Se observa usor la Pavel Susara aerul de generatie. Citindu-i, abia acum, «poezia care se nasle pe strada, dintr-o realitate nefardata», n-am putut sa nu ma gindesc la Magdalena Ghica; erotica mi-a amintit de poemele de amor ale lui Mircea Cartarescu; iar intertextualitatea ironica m-a intors spre Ion Stratan. Toti acestia avant-la-lettre, intr-o uimitoare prefigurare, care te lasa sa-i ghicesti in filigran. Originalitatea lui Pavel Susara este incontestabila. Ludic, precum toti congenerii sai, poetul cunoaste si regula jocului; ironia este la el si autoironie; duritatea ii mascheaza tandretea: inteligenta lui viseaza sentimentul. Admirabil volum, profund si autentic, al unui poet care-sj ascunde fragilitatile sufletesti intr-o verva jucausa." (Nicolae Manolescu, prezentare pe coperta IV a voi. Regula jocului, Ed. Crater, 1996) "Scos dupa, cu mult dupa asezarea optzecistilor in ierarhiile cele de cuviinta, volumul lui Pavel Susara nu e ceea ce se cheama o carte de poezie. E poezie si comentariu, e album si spectacol al scrisului, e manual de postmo-dernism si demers arheologic; e jurnal fantast si spectacol autoironie" (Cornel Ungureanu, "Orizont", 17 apr. 1997) "Pavel Susara are luciditatea de a se mentine la egala distanta intre jocul postmodernist cu poezia si cel avangardist - si de a muta accentul de pe aspectul contestatar pe cel al fidelitatii, destul de «flexibile», fata de modelul la care apeleaza (Ion Barbu, Heliade Radulescu, Nichita Stanescu) - spre a evidentia, pe de o parte, continuitatea timpilor estetici, iar pe de alta, spre a dezamorsa conflictul dintre poezia cerebrala si poezia «oraculara»." (Mircea Barsila, "Calende", nr. 1/1998) "Pavel Susara este, asadar, un autor care exista in primul rind pentru ca nervozitatea lui delicata se exteriorizeaza irepresibil in scenarii de o violenta jucata. () De fapt poetul-critic plastic este un cartezian tentat de rezolvarea jocurilor logice. Din aceasta cauza textele Iui au o forma dialogica. «Personajele» sale angajate in discutie se deghizeaza cu mastile naivitatii, duritatii, intolerantei si duc tot timpul spre aparenta irationalitate, spre nebunia hamletiana." (Horia Garbea, "Contemporanul. Ideea europeana", nr. 11/1999) "Se stie ca Pavel Susara nu e in primul rind scriitor de literatura, ca ocupatia lui de baza e oarecum alta si anume aceea de critic de arta. () Si daca ar fi totusi sa ne oprim un pic asupra «impuritatii» de statut creator al lui Pavel Susara, cred ca mai degraba constatarile ar fi pozitive. Toata aceasta contaminare cu artele vizuale de care sint pline cele patru volume ale sale ofera in fond mai mult decit literatura, «2 in 1» dupa principiul cosmeticelor Ia moda, ceea ce nu e tocmai rau. Mai mult decit atit, poezia pe care aceste volume o contin nu e nici pe departe tributara esteticii artei pentru arta, desi e o poezie creata poate cu un surplus de arta (). «Impuritatea» autorului duce la o impuritate a poeziei care o face comestibila si chiar gustoasa pentru cititorul de azi" (Luminita Marcu, "Observator cultural", nr. 70/2001) |