Paul Miron biografia
Paul Miron opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MIRON Paul, se naste la 13 iun. 1926, comuna Golesti, judetul Baia (Moldova de Nord).
Poet, dramaturg, prozator si eseist.
Fiul lui Vasile Miron, prim-grefier la Curtea de Apel din lasi, si al Elenei (n. Danielescu). Studii elementare incepute la Falticeni, apoi Liceul militar la Iasi.
Dupa razboi, emigrat din tara, face studii unviersitare Filologice la Bonn (1947-l949; 195l-l954) si la Paris (1949-l951).
Elev al lui E.R. Curtius; doctor in litere la Univ. din Bonn cu o teza despre structura tipologica a limba romane (. aparuta in 1959 in Acta Philologica din Roma; Zur Typologischen Struktur des Rumanischen), infiinteaza lectoratele de limba romana din Koln (1952). Bonn (1954). Freiburg im Breisgau (1964). Docent si apoi prof. (1974) la Univ. din Freibrug .
Fondator si animator al Soc. Culturale Deutsch-rumanische Studienvereinigung „M. Eminescu", in . Editor al noii serii a anuarului filologic si literar Dacoromania, aparut la Miinchen din 1973; initiator neobosit al mai multor proiecte de colaborare stiintifica cu univ. romanesti, mai ales cea din Iasi. Filolog specializat mai ales in lexicologie si stilistica, este autor al unor studii savante precum Aspekte der lexicalischen Kreativitat im Rumanischen (1973) sau Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs (1977), precum si al ed. noi, integral revazute, a dictionarului limba romane vechi al lui H. Tiktin (Miinchen, 1985, in colab. cu Elsa Liider) si coordonator al unei ed. filologice monumentale din vechile Biblii romanesti: Monumenta Linguae Dacoromanorum, realizata in colab. cu filologi ieseni (1989 s.u.).
Paralel cu activitatea didactica si cu productia sa stiintifica, desfasoara o foarte variata activitate literara, atit in limba germana, cit si romana, ca scriitor roman in exil, colaborind la revista romanesti din Franta, Spania si Germania cu versuri, eseuri si proza, care pun foarte devreme in discutie insasi situatia exilatului (in textul dramatizat Literatur in der Verbanung de pilda, „ein Horbild iiber rumanische Schriftsteller im Exil", difuzata la radio in 1961, in poezia Exil din Revista Scriitorilor Romani, II, 1963 etc). Sprijinit si cu colab. lui Pierre Emmanuel, editeaza el insusi (impreuna cu Ion Cusa de la Paris) o „foaie de gind si apropiere crestina", Prodromos, dedicata ecumenismului si apropierii dintre scriitorii din exil si cei din tara, din care au aparut zece numere (196l-l970), la care au colaborat din tara N. Manolescu, Paul Miron Sorescu, Matei Calinescu s.a. in 1963 publica la Paris („prin presiunea lui Horia Stamatu si I. Cusa") volum de versuri Rodul ascuns. Colaboreaza la multe sinteze si dictionare cu art. si texte despre autorii romani; traduce in romana din Angelus Silesius, Nietzsche, Holderlin, Heidegger, din Pierre Emmanuel sau Paul Evdokimov, si in germana din Creanga, Caragiale. Paul Miron Sorescu.
M. desfasoara o publicistica paralela, in limba germana si in limba romana, prima fiind ilustrata mai ales prin texte critice despre autori si fenomene culturale romanesti, fie citite la radio, fie publicate in presa sau in sinteze cu rol preponderent didactic: Moderne Weltliteratur (1973), World Literature since 1945 (1974), Neues Handbuch der Literatul-wissenschaft (1976), Lexicon der Weltliteratur (1985) etc. Viziunea sa critica se distinge, inca din anii saizeci, prin normalitatea cuprinderii fenomenului literar romanesc in ansamblul lui, din exil ca si din tara: si nu numai ca inventar si vointa de a trece peste marile schisme ideologice (si morale), ci si prin considerarea exilului romanesc drept o parte a marilor mutatii pe care le aduce exilul in general, ca sublimare si forma simbolica a statutului intelectual, in a doua jumatate a secolului al XX-lea. Parte a unui proces de „mondializare" inca anarhica, raspindirea intelectualilor de marca si a scriitorilor pe toate meridianele si in toate literaturile lumii (Eugen Ionescu devine scriitor francez.
Paul Celan scriitor german. Dan Petrasincu italian, Al. Busuioceanu spaniol) creeaza o retea de referinte literare care obliga la o alta discutie asupra insesi elementelor definitorii ale literaturii (Die Rumanische Literatur, in Moderne Weltliteratur, 1973). Alte texte sint eseuri citite la radio sau comunicari la diverse congrese privind autori precum Eminescu (1977), Mircea Eliade (1970), Dan Botta („un clasic roman", 1967), Magda Isanos etc. Un loc important in aceasta activitate literara il ocupa scrierile teatrale, mai multe piese scurte in limba germana care se prezinta in cadrul unor emisiuni de teatru radiofonic la Deutsche Welle; indiferent daca subiectul are legaturi cu lumea romaneasca (Marie Eleonore zu Wied, din 1961) sau nu, inspirat din istoria veche de pilda (Constantin der Grosse, din 1969), viziunea nu exclude o discreta amprenta a traditiei ortodoxe, intr-o varianta mai degraba folclorica. Schite teatrale scrie si in romaneste, cu o tenta expresionista in situatiile-limita pe care le discuta personaje simbolice precum Acuzatul, Procurorul, Presedintele Curtii, de pilda in Jocul de-a oamenii (capriciu intr-un act pentru teatru de papusi), din 1967 (in Prodromos, nr. 6).
Este o atmosfera sumbra, stilizind teroarea dostoievskiana in nuante kafkiene, care se regaseste si in putinele sale proze centrate in jurul unui proces de limpezire a individului, biet prizonier al masinariei totalitare prins intr-o uriasa capcana: dar limpezirea si smulgerea Lui din teroare are un singur sens: spre moarte (Fata calaului, 1964; Scrisoarea din urma, 1965). Volumul de versuri din 1963 pune in evidenta un poet conceptual, nostalgic al spatiului originar, cu
„dumbravile din vise,
negre pareri in pragul serilor
ce se pierdeau cind pleoapele inchise
lasau sa fulgere ispita vreunui dor" (Romanta falticeneana). |
Abundenta imaginilor si a vocabularului traditional in unele piese lirice nu trebuie sa insele, ele exprimind un strat superficial de nostalgii explicabile; de fapt, poetul se regaseste pe sine in tensiunea cautarii unor identitati pe care exilul (tema recurenta, in Exil, in Cintecul robului dac. Colindul robilor etc.) nu o poate schimba, ci o complica, o dramatizeaza, uneori in maniera argheziana (Rugaciune etc.) Dupa Rod ascuns, poezia lui Paul Miron - publicata mai ales in Prodromos -evolueaza catre o zona mai libera, care exprima o imensa disponibilitate spre zicere, spre cautarea unor noi cai expresive care sa raspunda lirismului sau reflexiv, nuantat de foarte discrete dar viguroase semne de independenta. Versul din Secera, cu refrenul sau obsesiv, trimite spre leitmotivele simboliste, dar mecanica lui accelerata subliniaza un spatiu inuman, aproape expresionist: „Secera, muiere, secera, de pe lanuri tristetea grinelor frinte misca ceruri, secera, muiere ursuza Secera, fara-ochi-doamna, secera, secera/ oarba vadana, iubita mea prea ursuza, nimeni nu te opreste, repede, repede", in timp ce singura „libertate" posibila parca se consuma prin cuvint:
„Culcusul meu cel vechi, acuma prin cuvint
Ardea pieirii lepadat, suflare din suflare
In una ingemanata, eu ma varsam in soare"
(Libertate, 1966).
Inchina versuri omagiale lui Dan Botta (1967), calatorind „prin desisul minunii", ceea ce poate indica o afinitate.
OPERA:
Rod ascuns, versuri, ed. Ion Cusa, Paris, 1963;
Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs, Bem, 1977;
Wechselwirkungen in der deutschen und rumanischen Geisteweit am Beispiel M. Eminescu (ed.), Stuttgart, 1977. |
REFERINTE CRITICE:
H. Stamatu, in Fapta, nr. 17, 1964;
F.R., in Fiinta romaneasca, VII, 1968.
|
