Paul Daniel biografia
Paul Daniel opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DANIEL Paul (pseudonimul lui Daniel Paul Iones-cu), se naste la 15 febr. 1910, Bucuresti - moare in 7 oct. 1983, Bucuresti. Prozator. Tatal, Ioan Ionescu, „contopist de minister", era singurul stiutor de carte (absolvise sapte clase) dintre cei doisprezece copii ai taranului sarac Ionita Ene, poreclit Pufulete. D. a copilarit in vechile mahalale bucurestene DeleaNoua, Popa Nan, Lucaci, pe urmele lui Delavrancea, Anton Pann, Petre Ispirescu, Theodor Sperantia, Gh. Bfaes-cu. Studii liceale neterminate la Colegiul „Sf. Sava" si paralel Scoala Comerciala (192l-l928).
Adolescent, scoate revista efemere Tintarul si Idealul tinerimii. La saptesprezece ani se calugareste la manastirea Cernica, unde se im-prietenestecu Al. Sahia. Debut literarin Bilete de papagal (1928). Primeste indrumari de creatie de la T. Arghezi, G. M. Zamfirescu, I. C. Vissarion si B. Fundoianu (care era casatorit cu sora lui, Rodica). Intra in presa, e corector, redactor, secretar de redactie si chiar redactor-sef la diverse ziare.
Colaboreaza la ziarele Argus, Adevarul, Chemarea, Dimineata, Epoca, Jurnalul, Timpul etc, precum si la revista Romania literara. Vremea, Zodiac, Herald, Stinga, Cuvintul liber, Adevarul literar si artistic. Universul literar, Vitrina literara, Gazeta literara. Luceafarul, Arges, Ateneu etc. A frecventat cenaclul Sburatorul (1935-l943), fiind remarcat de E. Lovinescu.
A citit aici majoritatea textelor care vor forma primele sale voi.: Republica Barba-Rasa (1938) si Un satul de viata (1945). Calatorii in Iugoslavia, Cehoslovacia, Italia si in Franta, la Paris, unde se stabilise cumnatul sau, B. Fundoianu; prin acesta leaga numeroase cunostinte in lumea artistica si literara pariziana, imprietenindu-se, intre altii, cu C. Brancusi si Louis Jouvet. A mai publicat: Strada linistita (1958), volum antologic din creatia proprie, Borsalino - veritabil (1969) si proza pentru copii: Strada sabiei de lemn (1980).
A ingrijit volum din opera lui B. Fundoianu, in colab. cu G. Zarafu. A mai semnat cu pseudonimul P. Damian. Paul Damian, P. Dan, Alexandru Coltea, Paul I. Daniel etc.
D. e un umorist bonom, cu o certa vocatie pentru schita de moravuri. in Republica Barba-Rasa (1938), textul liminar defineste geografia sui-generis a acestei proze: mahalaua bucuresteana ca spatiu originar, bucurin-du-se de o adevarata extrateritorialitate in raport cu restul Capitalei. Pitorescul, fauna umana interlopa, micile si marile drame ale cotidianului, lirismul discret si omenia funciara ale acestei lumi marginale sintexploatate in registru comic, prelungind investigatia artistica a unor contemporani, G. M. Zamfirescu in primul rind. Accentul cade cind pe portret, intr-o concentrare epica de reala virtuozitate a unor destine bizare(Contele, Pasareasa, Vedenia), cind pe incidentul burlesc, unde o anecdotica minora se salveaza prin savoarea limbajului frust si desenul rapid al figurilor (La barbier. Eroare judiciara. Nunta cu dar. Care pecare? etc). Filiatia caragialianae vizibila in tehnica limbajului caricatural si in atmosfera insasi a mentalitatilor suburbane; o alta filiatie trimite spre prozele lui Gh. Braescu, I. Peltz sau Al. O. Teodoreanu. Uneori, D. preia involuntar motive ale povestirii clasice, fie prin tipologia fantasta (Pasareasa aminteste, dar cu o rezolvare mai prozaic-anecdotica, nuvela intre cotete a lui Al. Macedonski), fie prin constructia epica si gradarea misterului, ca in Hircile.
In citeva proze scurte, umorul negru alterneaza cu tentatia absurdului (Un satul de viata) sau cu sugestia fantasticului (Vedenia). Stapin pe o tehnica remarcabila a racursiului, concentrarii si dialogului, D. nu-si ascunde voluptatea de a surprinde ineditul personajelor sale: mici functionari, negustori, vagabonzi. borfasi - clientela a circiumilor, bodegilor si frizeriei, dar mai ales a salilor de tribunal. Acestea sint, de altfel, cadrele predilecte in care prozatorul insceneaza, cu hazul unui papusar, micile lui improvizatii comice. Grotescul sau truculenta sint mai mult sugerate, D. raminind un prozator cu respectul traditional pentru echilibru, masura si nuanta, caractere traduse si in planul expresiei, unde B. Fundoianu ii elogia „un stil viu, precis, sever, o profunda arta a amanuntului semnificativ-e-motiv, comparabil cu ce e mai excelent in I.L. Caragiale". Nu acelasi lucru se poate spune despre prozele (putine, e drept) scrise in deceniul al saselea (Strada linistita, 1958), cu efortul lor de adaptare la canoanele unui schematism psihologic maniheist, la moda. in Borsalino - veritabil (1969), D. si-a selectat (uneori chiar revizuit) textele reprezentative, adaugind citeva foiletoane risipite in presa interbelica, graitoare pentru convingerile sale social-este-tice si pentru un program de literatura proletara, inrudit cu cel al lui Al. Sahia, G. M. Zamfirescu, I. Calugaru s.a., asimilind, in umanitarismul conceptului, toate categoriile de „umiliti si dezmosteniti".
OPERA:
Republica Barba-Rasa, Bucuresti, 1938;
Un salul de viata. Bucuresti, 1945;
(cu pseud. Paul I. Daniel) Strada linistita, Bucuresti, 1958;
(cu pseud. Paul I. Daniel) Borsalino - veritabil, Bucuresti, 1969;
Strada sabiei de lemn. Bucuresti, . Traduceri: R. Hali, Fintina singuratatii, Bucuresti, 1943.
|
REFERINTE CRITICE:
E. Gulian, in Facla, 26 mart. 1939;
Al. Philippide, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1939;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I;
***, in Luceafarul, nr. 45, 1969.
|
