Pantelimon Halippa biografia
Pantelimon Halippa opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
HALIPPA Pantelimon, se naste la 1 aug. 1883, satul Cubolta, judetul Soroca, Basarabia - moare in 30 apr. 1979, Bucuresti.
Poet si publicist.
Primele invataturi in limba romana le-a deprins in casa parinteasca.
Seminarul Teologic din Edinct si Chisinau; Facultatea de Stiinte Naturale si Agronomice a Univ. din Dorpat (Estonia), intrerupta din cauza izbucnirii revolutiei (1905); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi.
Debuteaza cu poezii in limba rusa. in revista pentru elevi a Seminarului Teologic din Chisinau (1901).
A semnat si cu pseudonimul P. Basara-beanu, P. Cubolteanu etc, spre a-si ascunde identitatea de cenzura timpului. A condus si Cuvint moldovenesc (1913-l921), Viata Basarabiei ti ziarul CU acelasi nimic, la Chisinau (1922-l940) si Bucuresti (1940-l944). Deputat de Soroca. vicepresedinte si presedinte al Sfatului Tarii (1918), ministru in mai multe rinduri, seful Partidului National Taranesc din Basarabia. Arestat si inchis (1950). a fost predat autoritatilor sovietice si condamnat la douazeci si cinci de ani munca silnica. Membru corespondent al Acad. (1918); membru al U-niunii Scriitorilor. Colaboreaza la revista Arhiva. Revista stiintifica ..V. Adamachi", Viata Romaneasca si la cele basarabene. A publicat diverse lucrari cu caracter economic, istoric ori geografic, dupa model luminist. Traduce din poezia lui Puskin si Lermontov. A lasat in ms Amintirile unui mosneag de 92 de ani. Poetii si prozatorii basarabeni. Proverbe moldovenesti din Basarabia. Poezia lui Pantelimon Halippa (Flori de pirloaga, 1921; Chitarepamintului. 1940) este un reflex al miscarii de redesteptare nationala de la inceputul sec, cintata cu patima, dar fara posibilitati artistice. intreaga activitate politica si a consemnat-o in Cronica vietii mele. ms de 1480 p.
Inteleasa ca datorie morala, poezia lui Pantelimon Halippa repeta citeva teme si obsesii tipice liricii profetice si vindicative. Fiind o expresie autentica a suferintei, versurile din Flori de pirloaga (1921) si Chitarepamintului (1940) nu sint, in schimb, si produsul unei originalitati artistice pe masura, ele hranindu-se adesea din zonele traditionalismului minor. Poetul e, dupa stereotipice genului, alesul care cinta jalea multimii, anuntind desteptarea iminenta si prefacerea:
„Si eu cint atuncea viata
Moldovenilor din sate,
Ce orbecaiesc prin ceata
De dureri nenumarate" (Poezie-datorie). |
Tonul e lipsit de accentele puternice ale poeziei mesianice, incit poetul devine un hibrid intre profet si rapsod. Poezia se confunda, prin urmare, cu improvizatia sterila:
„Sufla vint de primavara (] Si ne-aduce veste-n tara
Despre scumpa libertate" (Vestirea libertatii). |
Nota sociala si nationala este evidenta, implicarea in istorie aduce in atentie evenimente concrete, legate, de regula, de realitatea provinciei natale, ca in poezia Anului . Nu lipseste nici poezia-rugaciune, care dezvaluie condamnarea la suferinta in asteptarea mintuirii divine (In miez de noapte). Patetismul e credibil, artistic insa figuratia poetica e precara. Poemul, redus la discurs, abunda in clisee. Tema insasi se banalizeaza, fiindca lipseste transfigurarea. Mai verosimila si mai plina de dramatism este impresia de suferinta colectiva, de plins incurabil:
„Durerea lumii el plingea
Si lumea-i raspun-dea-n suspinuri,
Caci chinul lui se infratea
Cu a multimii grele chinuri" (Poetul-luptator). |
Inferioara poeziei sociale este cea de natura si de dragoste. Idilismul prolifereaza, imaginatia poetica e absenta, ideea e redusa la enunt, de unde si retorismul iminent. Rarele secvente care surprind atmosfera de intimitate naturista (Toamna in gradina) nu pot compensa bucuria exaltata care pastiseaza extazul cosbucian:
„Tot cuprinsu-i o minune
Si tu om, matur pe-aice
Nici un chip n-ai a nu spune:
Sint nimic, dar sint ferice! " (Lan de griu). |
Lirica de dragoste dulceaga, sentimentala, abuzeaza de diminutive si rime previzibile, dupa modelul popular („nourasi de horbotele", „odorul meu gingas si drag"). in aceasta linie, poezia lui Pantelimon Halippa e o adaptare a romantismului la samanatorism. Retine atentia, in schimb, o plingere dupa pamintul pierdut, de o amaraciune resemnata. Poetul apare aici in ipostaza unui Ioan fara Tara, vagabondind melancolic:
„Cindva si eu o tara-aveam!
Ca-n paradis/in codri cu poeni traiam
Dar a fost vis!
[]
Azi vagabond, mereu la drum,
Intr-un abis
As vrea sa cad, sa ma fac scrum
Ce jalnic vis!" (Amaraciune),
In Cintarepamintului, nota sociala si politica e si mai pronuntata, exprimata insa cu aceleasi mijloace modeste. Ceea ce anima poezia lui Pantelimon Halippa si-i confera o unda de tulburare, desi artisticeste ea pare anacronica, este nota de implicare in suferinta colectiva, comunicata pe un ton de lamentatie.
OPERA:
Basarabia sub imparatul Alexandru I (1812-l825), Chisinau, 1914;
Flori de pirloaga (1912-l920), pref. de M. Sadoveanu, Iasi, 1921;
O aivintare (inuta in Parlamentul tarii. Bucuresti, 1924;
Soia. Sfaturi pentru tarani, Chisinau, 1939;
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chisinau, 1939;
Cinta-re pamintului. Chisinau, 1940;
Munca si invatatura, Chisinau, 1940;
Basarabia. Schita geografica, Chisinau, f.a.
|
REFERINTE CRITICE:
St. Ciobanu, Cultura romaneasca in Basarabia, 1923;
G. Calinescu, Istoria .
|
