Octavian Taslauanu biografia
Octavian Taslauanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TASLAUANU Oct. C, se naste la 1 febr. 1876, comuna Bilbor, judetul Harghita - moare in 22 oct. 1942, Bucuresti.
Critic si memorialist.
Fiul preotului Ioan Taslauanu si al Anisiei (n.?). Liceul la Nasaud, Brasov si Blaj, Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti.
Secretar la Consulatul General al Romaniei din Budapesta (1902), secretar administrativ al Astrei (1906-l914), membru al Marelui Sfat National din Ardeal (1918), deputat de Tulghes (1919), vicepresedinte al Soc. Scriitorilor Romani (1919), ministru al Comertului si Industriei si al Lucrarilor Publice (1920), secretar de Mures (1926).
A condus revista Luceafarul (1903-l919), ultima impreuna cu E. Giurgiuca si D. Botta . Se casatoreste in 1906 cu prozatoarea Adelina Olteanu-Maior, apoi dupa moartea acesteia (1910) cu Fatma Sturdza (1918). A publicat volum de critica literara (Informatiuni culturale si literare, 1910) si memorialistica (Amintiri de la „Luceafarul", 1936; Octavian Goga. Amintiri si contributii la istoricul revistei „Luceafarul", 1939).'
Secund al lui Goga la conducerea Luceafarului, Octavian Taslauanu a jucat in epoca, prin pozitia importanta detinuta la cea mai de seama revista de cultura a romanilor transilvaneni, un rol de prima marime in lupta dusa pe tarim cultural pentru realizarea dezideratului desavirsirii unitatii nationale, lucru reflectat si intr-o buna parte din publicistica militanta a anilor de pina la razboi si in scrierile literare: Trei luni pe cimpul de razboi (19'15), Hora obuzelor (1916), sau mai tirziile Sub flamurile nationale (1935) si Spovedanii, aparut postum. El face din politica principalul obiectiv al criticii sale literare, animata de ideea luptei pentru realizarea „unitatii culturale" si a stergerii deosebirilor regionale.
Adept la inceput al teoriilor literare lansate de Samanatorul, Octavian Taslauanu se va apropia tot mai mult de ideologia si gruparea poporanista a Vietii Romanesti, spre care il ducea si propria sa conceptie economica cu privire la rolul claselor si a culturii in societate.
El initiaza si adaposteste in revista sa celebra ancheta despre poporanism, se angajeaza in numeroase polemici cu detractorii si dusmanii curentului, contribuind prin celebrul articol Doua culturi: cultura domnilor si cultura taranilor (1908), la conturarea pozitiei de clasa poporaniste. Pornind de la ideea ca accesul la cultura al maselor largi cunoaste o serie intreaga de oprelisti, printre care, inainte de toate, nestiinta de carte, se postuleaza existenta in sinul societatii romanesti a doua culturi suprapuse si disjunctive: o cultura internationala a domnilor si una nationala a taranilor.
Solutia pentru realizarea culturii nationale ar fi desfiintarea „clasei de bogati" si omogenizarea paturilor sociale. in domeniul strict literar actiunea sa critica e modesta si nu se ridica la un nivel teoretic deosebit, fiind supusa fluctuatiilor de valori ale epocii si strategiilor decurgind din pozitia revistei. Cu un program critic eclectic dar infeudat optiunii poporaniste si bazat mai mult pe argumente de ordin ideologic, Octavian Taslauanu recepteaza in general constiincios literatura timpului, dar fara nuante si fara inzestrare deosebita. Lui Sadoveanu il prefera pe C. Sandu-Aldea , lui Duiliu Zamfirescu pe Ion Adam sau Caton Theodorian . Scriitorii promovati sint Goga . Agarbiceanu , Ciura , Zaharia Barsan , cei ce reprezinta „literatura mai noua (ce) s-a nascut sub influenta poeziei lui Cosbuc si, mai ales, sub influenta studiului istoriei nationale". Singunil sau volum de critica, botezat modest Informatiuni culturale si literare (1919), e departe de vioiciunea stilistica a lui Ilarie Chendi sau de docta informatie comparatista a lui Bogdan-Duica . Observatiile sint sterse, ideile estetice putine, convergind in jurul conceptului de specific national, de psihologie a artei, si de tendinta sociala. Opera lui C. Sandu-Aldea e laudata tocmai pentru ca „asemenea pagini, in care descrie truda taranilor, nu se poate sa nu induioseze, sa nu trezeasca in suflete sentimente de mila fata de acesti mucenici nerasplatiti ai ogoarelor". Stilul informativ, dat inviorat de o nota sprintena, evocatoare, predomina in volumele Octavian Goga. Amintiri si contributii la istoricul revistei „Luceafarul" (1939) si Amintiri de la „Luceafarul" (1936), bogate in documente si marturii de epoca, foarte utile istoricului literar interesat de miscarea literara din Transilvania. Mai personal este criticul in volumul de Spovedanii aparut postum (1976) dovedind reale calitati de a surprinde psihologii, de a reda culoarea epocii si farmecul timpului trecut
OPERA:
Informatiuni culturale si literare. Sibiu, 1910;
Trei luni pe cimpul de razboi, Bucuresti, 1915 (ed. II;
1915, ed. III, 1916, tradus si in lb. franceza la Paris);
Productia -un program economic. Cluj, 1924;
Statele Unite ale Orientului. Propuneri pentru Mica Antanta, Tg. Mures, 1924;
Hora obuzelor. Scene si icoane din razboi. Bucuresti, 1916;
Politica economica a Romaniei, I-III, Bucuresti, 1930;
Valuri politice, Bucuresti, 1933;
Sub flamurile nationale, Sighisoara, 1935;
Amintiri de la „Luceafarul", Bucuresti, 1936;
Octavian Goga. Amintiri si contributii la istoricul revistei „Luceafarul", Bucuresti, 1939;
Spovedanii, ed. ingrijita de G. Voican, pref. de V. Netea, Bucuresti, 1976. |
REFERINTE CRITICE:
I. Agarbiceanu, in Transilvania, nr. 11, 1942;
S. Puscariu, ibidem, nr. 2, 1942;
Mircea Popa, in Tribuna, nr. 6, 1976;
Octavian C. Taslauanu. Voi. comemorativ, 1978;
D. Brudascu, in Orizont, nr. 39, 1984;
I. Sandru, in Transilvania, nr. 9, 1986.
|
