Octavian Soviany biografia
Octavian Soviany opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SOVIANY OCTAVIAN.
Poet.
De asemenea, critic literar si dramaturg.
S-a nascut la 23 aprilie 1954 la Brasov.
Este fiul lui Vasile Soviany si a Rozaliei Soviany (n. Raduly).
A absolvit in 1973 Liceul "Andrei Saguna" din Brasov si, in 1979, Facultatea de Filologie a Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj, sectia romana - spaniola. Dupa terminarea facultatii este profesor de limba romana la Scoala 127 din Bucuresti (1979-l990). redactor la "Universul cartii" (1990-l992), redactor la "Apostrof (199l-l992), redactor la "Contemporanul. Ideea europeana" (1992-2000), membru al colectivului de redactie al revistei Paradigma", profesor la Liceul "Mihai Eminescu" din Bucuresti (din 1995).
A activat in cadrul urmatoarelor cenacluri literare: cenaclul revistei "Astra" din Brasov (1969-l973), cenaclul "Echinox" (1975-l979), Cenaclul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti condus de Nora Iuga (din 1998).
Debuteaza publicistic in revista "Echinox" in 1975 cu critica si poezie. Debutul editorial are loc in 1983 cu volumul de versuri Ucenicia batrinului alchimist (Ed. Dacia).
Colaboreaza la urmatoarele reviste literare: "Echinox", "Amfiteatru", "Astra", "Apostrof, "Romania literara", "Contemporanul" (unde semneaza in perioada 1992-2000 cronica literara), "Viata Romaneasca" (rubrica permanenta - cronica traducerilor), "Cuvintul", "Caiete critice", "Paradigma" s.a.
Dupa debut publica volumele de poezie: Cintecele desavirsirii interioare (Ed. Albatros, 1995); Provincia pedagogica (Ed. Cartea Romaneasca, 1997); Turnul lui Casanova (Ed. Pontica, 1997); Textele de la Montsalvat (Ed. Axa, 1998) si volumul de teatru Stralucirea si suferintele filosofilor (Ed. Ghepardul, 1991).
Este detinatorul premiului Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1995). A fost beneficiarul unei burse Soros pe perioada elaborarii tripticului dramatic Trilogia fantastica, format din piesele inca nepublicate Miracolul din strada panterei, Domnisoara Garofalidis si Misterele lui Ignat.
Lucreaza ca si profesor de limba romana la liceul "Mihai Eminescu". Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Despre cartile autorului au formulat opinii critice: Constanta Buzea ("Amfiteatru", 1988); Paul Grigore ("Astra", 1988 si in volum Vocatia luminii, Ed. Paralela 45, 1999); loan Moldovan ("Familia", 1990); Valentin Silvestru ("Romania literara", 1992); Radu G. Teposu (in volum Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu, 1993); Gheorghe Grigurcu ("Romania literara", 1996); Aurel Pantea ("Apostrof, 1996); Dan-Silviu Boerescu ("Biblioteca", 1996); Al. Cistelecan ("Cuvintul". 1996); Marin Mincu (in volum Poezia romana actuala, voi I, Ed. Pontica, 1998); Tania Radulescu ("Viata Romaneasca", 1998); Nora Iuga - Cind Filimon, cind Filaret ("Romania literara", nr. 33/1999) s.a.
Referinte critice:
"Cel putin stranie pentru starea poeziei de azi pare a fi situatia lui Octavian Soviany. () Cunoscator excelent al poeziei (si al literaturii in general), poetul acesta, sedus mai mult de himera clasicitatii, e prea putin dispus sa-si insuseasca achizitiile liricii contemporane, preferind experienta predecesorilor, vizibila nu atit in substanta viziunii, cit in prozodia in-cantatorie, cizelata, aproape narcisiaca. () Clasicismul prozodic al versurilor e insa mai degraba o forma de imblinzire a convulsiilor launtrice, un act de exorcism."
(Radu G. Teposu, in voi. Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu. 1993)
"Poet paradisiac, uzind de prerogativele conventiei ca de o carta a libertatii, Octavian Soviany a dus rafinamentul livresc spre identificarea totala in candoare scripturala imaginativa si combinatorie."
(Al. Cistelecan, "Cuvintul", 1996)
"Octavian Soviany cultiva un discurs foarte personal, intesat cu motive si motiveme mitice reactualizate si traite subtil dintr-o perspectiva post-mo-dema. El este adeptul poemului epic, cu ampla desfasurare secventiala, rei-terind o aparenta schema narativa, implicita unui discurs epopeic estompat in ebosa scriiturii colocviale; nu lipseste nimic esential din ultimele achizitii ale poeticitatii".
(Marin Mincu, in voi. Poezia romana actuala, I, Ed. Pontica, 1998)
"Textele de la Montsalvat alcatuiesc o carte solitara in contextul poeziei actuale nu numai pentru ca versurile cinta tot timpul in ritmuri si rime, dar si pentru ca, in loc sa se ocupe de «aici» si «acum», poetul se refugiaza mereu cu obstinatie intr-un spatiu ai memoriei culturale, intr-un timp vechi care revine mereu ca o pulsatie vie in poemele lui. E vorba de o lume artificiala pe care si-o extrage din carti aducind-o mereu in spatiul lui intim, in mediul lui imediat"
(Nora luga, "Romania literara", nr. 33/1999)
|
