Octavian Doclin biografia
Octavian Doclin opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DOCLIN Octavian (pseudonimul lui Octavian Chi-salita), se naste la 17 febr. 1950, comuna Doclin, judetul Caras-Severin.
Poet.
Fiul lui Ioan Chisalita si al Mariei (n. Olaru). Studii elementare (1957-l965) in comuna natala si liceale (1965-l969) in comuna Gradinari; licentiat al Facultatii de Filologie a Institutului Pedagogic din Oradea (1972).
Prof. la Bixad (1972-l977); referent literar la Centrul Judetean Caras-Severin al Creatiei Populare (din 1977).
Colaboreaza la Romania literara, Viata Romaneasca, Familia, Tribuna, Steaua, Transilvania, Luceafarul, Contemporanul, Orizont etc.
Debuteaza cu poezia Galilei in revista Orizont (1970); debut editorial cu volum Nelinistea purpurei (1979), urmat de Fiinta tainei (1981), Muntele si Iluzia (1984), Curat si nebiruit (1986) si Cu gindul la meta-fora (1989).
Coautor al volum de versuri Ritmuri din Tara lui lovan Iorgovan (1970), Uneori zborul (1973).
Prezent in numeroase antologii de poezie patriotica: Prinos (1971), Vibratii (1971), Inscriptii in timp (1983), Linga inima tarii (1983), Fluturi, pasari, cai (1983), Lauda patriei (1984), Nichita Stanescu - Frumos ca umbra unei idei (1985), Glasul cetatii (1986) si Mereu in inima tarii (1987).
O „candoare jucata" si „afectarea vag ironica" caracterizeaza poezia de inceput a Iui Octavian Doclin, marcata de unele inflexiuni blagiene, dar si de o anume „tendinta spre romantios si edulcorare" (Laurentiu Ulici). Poetica sa oscileaza inca de la inceput intre formule lirice extrem de diverse, Octavian Doclin ezitind sa-si fixeze sensibilitatea intr-o albie inchegata, proprie.
Astfel va face figura de „poet traditional", de „bun si asezat resitean, respirind habitudini provinciale" (Cornel Un-gureanu). in timp ce in viziunea altui comentator apare drept un „romantic, al carui sceptru e crinul" (Petre Stoica). in fond, poetul da dovada de o mare capacitate de metamorfozare, de adaptare a sensibilitatii sale agitate la diversele formule moderne ale lirismului, pe care le exerseaza cu egala dexteritate. O melancolie blinda, dezabuzata si ironica prezideaza poemele de maturitate ale lui Octavian Doclin Cu volumul Cu gindul la metafora (1989), poetul descopera sansa esentializarii poemului, a reducerii acestuia la o formula sintetica, simplificata la maxim, in analogie cu mecanismele ce prezideaza natura. Mereu cu gindul la metafora subtila, cautata, poetul nu mai priveste spre real, ci, preluind toposurile culturale ale poeziei ultimei generatii, inlocuieste realitatea cu universurile imaginare ale visatului „poem minim". Sintagma aceasta e definitorie pentru tendinta autorului ce mizeaza nu atit pe elo-cinta si tentatia epicului, cit pe sugestie, pe o arta a discretiei in care pina si spatiile albe sa fie incarcate de semnificatie. Poetul isi expli-citeaza el insusi metoda in poemul intitulat in apararea poemului scurt, o pledoarie in favoarea economiei verbale, a lapidaritatii, a refuzului emfazei:
„Mina mea
incremenita sta deasupra hirtiei
asteptind clipa cea mai prielnica
sa vineze
punctul". |
Aceasta subliniere a necesarei luciditati creatoare, „incremenita" intr-o pinda a „clipei prielnice", e un elogiu adus stiintei subtile a poemului de mica dimensiune, mizind pe esentializarea expresiei, pe concentrarea lirica extrema. „Poemul minim", „poemul scurt", „poemul mic"-cum il numeste autorul prin numeroase reveniri obsesive -ia nastere dintr-o seductie a concentrarii, din-tr-un sentiment al obstinatei rigori ce refuza locurile comune, textualiste sau nu. Chiar daca poetul nu atinge in toate volumele sale aceeasi inaltime a rostirii esentializate, cu metafore surprinzatoare si vii, modernitatea sa e evidenta, in ciuda increderii exagerate pe care o acorda scenariilor textualiste.
OPERA:
Nelinistea purpurei. Timisoara, 1979;
Fiinta tainei, Timisoara, 1981;
Muntele si Iluzie, Timisoara, 1984;
Curat si nebiruit. Bucuresti, 1986;
Cu gindul la metafora, Bucuresti, 1989. |
REFERINTE CRITICE:
L. Ulici, in Romania literara, nr. 28, 1979;
C. Harlav, in Tribuna, nr. 13, 1980;
V. Horj, in Familia, nr. 1,1980;
idem, ibidem, nr. 7, 1981;
Al. Piru, Debuturi, 1981;
N. Ciobanu, Intilnirea cu opera, 1982;
Gh. Pitut, Locuri si oameni, intimplari si parabole, 1982;
P. Stoica, Caligrafie si culori, 1984;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 15, 1984;
V.F. Mihaescu, in Luceafarul, nr. 14, 1985;
M. Odangiu, in Romania literara, nr. 4,1986;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 15, 1987;
Olimpia Berea, ibidem, nr. 31, 1989;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 42, 1989;
I. Cristofor, in Steaua, nr. 1l-l2, 1989.
|
