Octav Minar biografia
Octav Minar opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MINAR Octav (pseudonimul lui Octav Popovici), se naste la 8 nov. 1886 - moare in 1965 (?).
Istoric literar, prozator si dramaturg.
Licentiat in Drept al Univ. din Iasi si doctor in litere si filosofie al Univ. din Bucuresti. Profesor si avocat.
A colaborat la numeroase periodice: Adevarul literar si artistic. Cele trei Crisuri, Cosinzeana, Curierul judiciar. Dimineata, Facla, Gazeta Transilvaniei, Luceafarul, Lupta, Rampa. Revista idealista. Romanul, Scena, Tribuna, Universul, Viata literara si artistica. A scos publicatii ocazionale: Eminescu comemorativ. Album artistic-literar (1909), Pentru Alecsandri. 1890-l915, numar festiv (1915).
Autor a numeroase brosuri si voi., in care da la iveala si comenteaza documente literare, multe inedite, uneori insa de o autenticitate suspecta: Filozoful Conta. Viata si opera (1910), Caragiale (1913), Veronica Miele, muza lui Eminescu (1914), Eminescu in fata justitiei (1914), Delavrancea aparindpe Caragiale (1923), Veronica Miele. Dragoste si poezie (1923), Caragiale. Omul si opera (1926), George Cosbuc. Biografia si opera poetica (1933), Eminescu. Aspecte din viata si opera poetului (1935), Artistul reginei [Grigore Manolescu] (f.a.). Cum a iubit Eminescu (f.a.). In domeniul beletristicii a dat citeva dramatizari: Umbra lui Christ (1914), Quo vadis (1915) si O faclie de Paste (in Teatru inedit, 1926, in colab.), o prelucrare dupa Moliere (Moliere povestind copiilor, 1929) si romanul Simfonia venetiana (1936). A realizat o culegere de Idei si ginduri din numerosi autori romani (f.a.), a ingrijit mai multe ed. din Caragiale, V. Conta, G. Cosbuc, Delavrancea, Eminescu si a scos singur sau in colab. publicatii cu destinatie didactica.
A prezentat Critica literara in secolul al XlX-lea (1926) si Pinacoteca nationala din Iasi (1926). A mai semnat O.M. si Omin.
Octav Minar este una din figurile cele mai controversate si mai contestate ale istoriei literaturii romane. Spirit iscoditor si intreprinzator, el a descoperit si a dat publicitatii numeroase documente literare (scrisori, manuscrise inedite etc), de natura sa faciliteze mai buna cunoastere a biografiei si operei unora din marii nostri scriitori. Un interes cu totul special a manifestat fata de Eminescu si este relevabil meritul sau de a fi publicat pentru prima data corespondenta poetului cu Veronica Miele.
Din pacate, el nu dovedeste pregatirea stiintifica si scrupulozitatea cerute de o asemenea intreprindere: documentele sint reproduse cu inexactitati sau omisiuni, lipsind adesea indicarea precisa a izvoarelor, facsimilele etc. Dornic sa valorifice el insusi documentele descoperite in lucrari de istorie literara sau chiar beletristice, Octav Minar da la iveala mai multe volume si brosuri, structurate aproximativ dupa aceeasi schema: Filozoful Conta. Viata si opera (1910), Veronica Miele. Dragoste si poezie (1923), Caragiale. Omul si opera (1926), George Cosbuc. Biografia si opera poetica (1933), Eminescu. Aspecte din viata si opera poetului (1935) s.a. In unele cazuri, el a cedat tentatiei de a „completa" documentele autentice cu altele plasmuite, total sau partial, asa incit lucrarile sale sint vulnerabile sub aspectul informatiei, fara a compensa acest neajuns prin profunzimea si originalitatea interpretarii sau valoarea exprimarii.
Confundind calitatea de colectionar cu cea de istoric literar ca si diferitele genuri, Octav Minar pune la contributie, in lucrarile sale de istorie literara, fantezia, in timp ce operele beletristice, cum ar fi romanul Simfonia venetiana (1936), avindu-i ca protagonisti pe Eminescu si Veronica Miele, sufera, intre altele, tocmai datorita lipsei de imaginatie a autorului. Dramatizarile (Umbra lui Christ, 1914, Quo vadis, 1915 si O faclie de Paste, 1926), modeste, nu s-au bucurat de luminile rampei. incercarea de a realiza o panorama a Criticii literare din secolul al XIX-lea (1926) are mai mult meritul intentiei, iar editiile din clasici sint totdeauna suspectabile sub raport stiintific. Cele mai multe scrieri ale lui Octav Minar au intimpinat in epoca rezerve sau chiar reactii polemice.
OPERA:
Filozoful Conta. Viata si opera. Iasi. 1910;
Caragiale, Bucuresti, 1913;
Veronica Miele, muza Iui Eminescu, Bucuresti, 1914;
Eminescu in fata justitiei. Bucuresti, 1914;
Umbra lui Christ, dramatizare. Blaj, 1914;
Qi Vadis, dramatizare, Bucuresti, 1915;
Veronica Miele. Dragoste si poezie. Bucuresti, 1923;
Delavrancea aparind pe Caragiale, Bucuresti. 1923;
Teatru inedit. Bucuresti, 1926 (in colab. cu I.L. Caragiale si Petre Liciu);
Caragiale. Omul si opera. Bucuresti, 1926;
Pinacoteca nationala din Iasi, Bucuresti, 1926;
Critica literara in secolul al XlX-lea, Bucuresti, 1929;
Moliere povestind copiilor, prelucrare de ~, Bucuresti, 1929;
Introducere infilosofie, manual pentru bacalaureat. Bucuresti, 1932 (in colab. cu Petre Ionescu-Tomis);
George Cosbuc. Biografia si opera poetica. Bucuresti, 1933;
Eminescu. Aspecte din viata si opera poetului. Bucuresti, 1935;
Simfonia venetiana, roman. Bucuresti, 1936;
Artistul reginei [Grigore Manolescu], f.a.;
Cum a iubit Eminescu;
Bucuresti, f.a.;
Idei si gindiri, culegere de ~, f.a. |
REFERINTE CRITICE:
A. Conta-Kembach, in chestiunea volumului „Opere complecte" de „Filosoful Conta", 1915;
Gh. Bogdan-Duica, in Buletinul Mihai Eminescu, nr. 8, 1932;
G. Calinescu, in Viata Romaneasca, nr. 3-4, 1932;
S. Alexandrescu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 2, 1964;
M. Anineanu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 4, 1967;
Aug. Z.N. Pop, in Veronica Miele, Corespondenta, 1979.
|
