Nicolaus Olahus biografia
Nicolaus Olahus opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
OLAHUS Nicolaus, se naste la 1493, Sibiu - moare in 1568, Bratislava.
Istoric si carturar.
Tatal, Stefan sau Sioian (primar al Orastiei si apoi prefect al salinelor din Transilvania), era fiul unui boier Minzila de la Arges, inrudit, dupa cum sustine Nicolaus Olahus, cu Vlad Dracul.
Acest Minzila s-ar fi casatorit cu sora lui loan Corvin, Marina. Nicolaus Olahus (latinizarea lui olah - roman, in limba maghiara) invata la scoala capitulara din Oradea. In 1510, este paj la curtea regelui Vladislav al IV-lea, iar din 1516 este secretar al episcopului de Pecs, Szakmani Gyorgy, apoi canonic de Pecs, canonic de Strigoniu si protopop de Komarom. in 1526, este chemat la curte ca secretar al regelui Ludovic al II-lea.
Dupa dezastrul de la Mohaci, urmeaza pe regina la Viena, Linz, Innsbruck, Augsburg -de aici dateaza prima scrisoare catre Erasmus din Rotterdam, cu care va purta o vasta corespondenta. In Tarile de Jos, unde-si urmeaza suverana, este socotit un mare umanist si aici scrie principalele sale lucrari, Hungaria si Atila. In anul 1542, devine secretar si consilier al regelui Ferdinand, ajungind, in 1553, arhiepiscop de Strigoniu si primat al Ungariei. in 1562, este regent, adica loctiitor al regelui Ferdinand al Ungariei. Principalele sale opere sint: Hungaria sive de originibus gentis, regni, situ, divisione, habitu atque opportunitatibus, care a circulat in ms din 1536, dar a fost publicata abia in 1753, Chronicon, povestind evenimentele de la incoronarea regelui Mathias pina la incoronarea lui Ferdinand I, Atila, precum si versuri ocazionale tot in latina.
Umanist de talie europeana, desfasurindu-si activitatea in Transilvania, Ungaria, Slovacia si Tarile de Jos, Nicolaus Olahus a lasat urme profunde indeosebi in cultura maghiara, fiind unul dintre organizatorii Contrareformei, unul din fondatorii invatamintului superior maghiar, de numele sau fiind legata aparitia stilului baroc in tara vecina.
Corespondenta sa cu umanistii vremii si mai ales cu Erasmus din Rotterdam are o deosebita importanta, reusind sa ne dea o idee despre adevarata dimensiune in epoca a carturarului care s-a mindrit intotdeauna cu tara-i de origine. in aceste sens, este elocventa des citata Elegie la moartea fratelui Matei.
„ Eu care zac in aceasta hruba. Matei, zis valahul,
Jude pe vremuri am fost si-n Orastie primar.
Tara de peste Carpatj a strabunilor dintr-o vestita vita
Viata-mi dadu; fost-am doar oaspe aici". |
Hungaria este prima lucrare in care se afirma unitatea de neam si de limba a romanilor din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania: „Limba lor, a moldovenilor si a celorlalti romani, a fost cindva romana, ca unii ce sint coloni de romani. In vremea noastra limba lor se deosebeste foarte mult de aceea; cu toate acestea, multe din cuvintele lor pot fi intelese de latini", declara el. Tot aici se afla si o prima descriere a Transilvaniei: „Bogata in vin, precum si-n aur, argint, fier si alte metale si, in plus, plina de sare; cit se poate de imbelsugat in boi, fiare, ursi si pesti, asa ca nu poti invinui firea ca n-ar fi gramadit in acest tinut toate bunatatile traiului". Tot aici sint cuprinse si relatari despre Podul lui Traian de la Tumu Severin si este semnificativ faptul ca stolnicul Constantin Cantacuzino este primul care citeaza sj foloseste cartea in propria lucrare. Cit de mult a fost Nicolaus Olahus legat de tara de origine o dovedesc si amintirile tatalui sau despre sfirsitul lui Mihnea voda, relatate de fiu in Hungaria cu patos si participare. Dar, in afara de aceasta asumare a originii etnice, socotim ca Nicolaus Olahus este greu incadrabil culturii romane.
OPERA:
Adparatus ad historian Hungariae, Posonii, 1734;
Carmina, ed. ingrijita de I. Fogel si L. Juhasz, Leipzig, 1939;
Nicolaus Olahus, Corespondenta cu umanistii batavi si flamanzi, cuvint inainte, antologie, note si bibliografie de C. Albu. Traducerea textelor din lb. latina de Maria Capoianu, Bucuresti, 1974. |
REFERINTE CRITICE:
" Niculas Olah a jeno doba. 1493-l568 (N. Olahus si vremea sa). Bratislava, 1940;
St. Bezdechi, Nicolaus Olahus, primul umanist de origine romana, 1939;
I. S. Fim si C. Albu, Umanistul Nicolaus Olahus, 1968;
A. Brezianu, in Revue des Etudes Sud-Est Europeenes, nr. 3, 1980. |
