Nicolae Tic biografia
Nicolae Tic opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TIC Nicolae, se naste la 1 ian. 1929, comuna Boz, judetul Hunedoara.
Prozator.
Fiul lui Miron Tie, agricultor, si al Minervei (n. Cismas).
Liceul la Deva (194l-l949); absolvent al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1953). Redactor la Scinteia tineretului (1950-l956) si, din 1961, la Studioul Cinematografic Bucuresti.
Debuteaza cu poezie la Revista elevilor (1949). Debut editorial cu A doua moarte a lui Anton Vrabie (1957). Colaboreaza la Romania literara, Luceafarul, Viata Romaneasca s. a.
A publicat volum de povestiri (Profiluri, 1959; Pe scara vagonului, 1966; Cu usile deschise. 1967), nuvele (Vintulde seara, 1962) si romane (Ora 6, 1960; Anii tineri, 1961; Un vals pentru Maricica, 1963; Orasul cu o mie de blesteme, 1965; Durerile altora, 1969; Scamatorul, 1969; Drumul spinos al intoarcerii, 1971; Viata de buzunar, 1972; Navetistii, 1974; Patima ursilor albi, 1975; Rosu pe alb, 1977; Pina ma intorc, viseaza, 1980; Suplinitorii, 1982; Lege si anexa, 1983; Sarindar, 1984; Pina la ultima consecinta, 1988). Premiul Acad. pentru volum Profiluri (1959).
Adept al realismului factologic direct, care se bazeaza pe puterea de semnificatie a faptelor nude, Nicolae Tic a pastrat totdeauna o legatura de tip reportericesc cu realitatea imediata, proza sa definindu-se, de la primele volume, ca o „literatura de actualitate". Prozatorul poate fi considerat drept un reprezentant al deceniului al saselea in proza noastra, defectele acesteia (intr-un grad moderat) si calitatile ei regasindu-se in cea mai mare parte a activitatii sale literare. Dupa povestirea ampla din volumul de debut, in care sablonul (taranul „nelamurit" care incearca sa se impotriveasca socializarii agriculturii) este mai strident, scriitorul se dedica mediului orasenesc, cu precadere celui muncitoresc, mai apropiat talentului sau. in Ora 6(1960), personajele sint mineri, ca si in Rosu pe alb (1977), unde sintem intorsi in timp la grevele din .
Alteori, subiectul si personajele sint luate din lumea petrolistilor (Anii tineri, 1961) sau a marilor uzine si combinate industriale, santiere etc. O anumita preferinta manifesta Nicolae Tic pentru problemele tineretului, eroii tineri fund adusi in scena pentru a figura o epoca revolutionara si o societate in crestere (Un vals pentru Maricica, 1963; Nu trageti in caii de lemn, 1967). Prezenta tinerilor in romanele acestei perioade este o modalitate, incercata nu numai de Nicolae Tic, de a impaca idealismul si optimismul din decalogul estetic al vremii cu cerintele unei arte autentic realiste. Totusi, cliseele nu lipsesc. Ceea ce constituie cistigul romanelor din ultimii ani este o mai mare siguranta a scriiturii, autorului reusindu-i mai bine nuantarea imaginii, prin gasirea tonului just, intre participarea etico-politica si obiectivitatea detasarii artistice, ironice (Navetistii, 1974, dar mai ales Jean, fiul lui Ion, 1978, si Suplinitorii, 1982). Dincolo de relatarea interesanta a unor intimplari mai mult sau mai putin anodine in sine, aceste romane incearca si observatii sociale si de moravuri asupra unui mediu atit de caracteristic epocii, cum e acela al proaspetilor orasenizati, cu balansul haotic al scarii valorilor morale.
OPERA:
A doua moarte a lui Anton Vrabie, Bucuresti, 1957;
Profiluri, povestiri, Bucuresti, 1959;
Ora 6, roman, Bucuresti, 1960;
Anii tineri, roman. Bucuresti, 1961;
Vintul de seara, nuvele. Bucuresti, 1962;
Un vals pentru Maricica, roman. Bucuresti, 1963;
Orasul cu o mie de blesteme, roman. Bucuresti, 1965;
Pe scara vagonului, povestiri, Bucuresti, 1966;
Cu usile deschise, povestiri, Bucuresti, 1967;
Nu trageti tn caii de lemn. Bucuresti, 1967;
Durerile altora, roman, Bucuresti, 1969;
Scamatorul, roman. Bucuresti, 1969;
Drumul spinos al intoarcerii, roman, Bucuresti, 1971;
Camera cu oglinzi, Bucuresti, 1971;
Viata de buzunar, roman, Bucuresti, 1972;
Navetistii, roman, Bucuresti, 1974;
Patima ursilor albi, roman. Bucuresti, 1975;
Arsita verii si a sufletului meu, Bucuresti, 1976;
Rosu pe alb, roman, Bucuresti, 1977;
Jean, fiul lui Ion, Bucuresti, 1978;
Pina ma intorc, viseaza, roman, Bucuresti, 1980;
Suplinitorii, roman, Bucuresti, 1982;
Lege si anexa, roman, Bucuresti, 1983;
Sarindar, roman. Bucuresti, 1984;
Pina la ultima consecinta, roman, Bucuresti, 1988.
|
REFERINTE CRITICE:
P. Mareea, in Luceafarul, nr. 14,1960;
Magdalena Popescu, in Gazeta literara, nr. 40,1967;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 9, 1971;
I. Adam, in Astra, nr. 1, 1972;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 27, 1974;
S. Titel, in Romania literara, nr. 12, 1974;
L. Ulici, in Revue roumaine, nr. 2, 1975;
V. Cristea, in Romania literara, nr. 24, 1976;
Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 28, 1977;
' C. Moraru, in Flacara, nr. 4, 1979;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 51, 1980;
E. Simion, in Romania literara, nr. 24, 1982;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 32, 1982;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 27, 1982;
I. Adam, in Scinteia, nr. 12670, 1983;
FI. Manolescu, in Contemporanul, nr. 23, 1983;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 16, 1985;
E. Simion, in Romania literara, nr. 47, 1986;
V. Cristea, ibidem, nr. 18, 1986;
Alex. Stefanescu, ibidem, nr. 50, 1987.
|
