Nicolae Tautu biografia

Nicolae Tautu


Nicolae Tautu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

TAUTU Nicolae, se naste la 24 nov. 1920, comuna Cislau, judetul Buzau - moare in 13 iun. 1972, Bucuresti.

Poet, prozator si dramaturg.

Dupa tata, descinde din familia lui Ion Tautul, mare logofat (1475-l510) al Moldovei sub Stefan cel Mare si apoi sub Bogdan III. Scoala primara la Galati, Onesti si Tirgu Ocna. Cariera militara, inceputa cu studii de specialitate la liceele militare din Tg. Mures (trei clase) si Cernauti (doua clase). Liceul „Aron Pumnul" din Cernauti (trei clase si bacalaureatul).

Urmeaza Scoala de Ofiteri de Infanterie Bucuresti. Comandant de companie pe front. Dupa razboi activeaza in presa militara, fiind corespondent special la Apararea patriei si redactor-sef al rey. Viata militara. A debutat cu versuri in revista Freamatul literar (1935). Unul din cei mai prolifici scriitori de dupa 1944, abordind aproape toate genurile si speciile literare: poezie, romane, povestiri si nuvele, schite satirice, piese de teatru, scenarii literare, librete de opera si opereta, memorialistica etc. Din cele aproximativ 60 de titluri de opere orig., mai mult de o treime sint volum de versuri: Portret interior (1965), Vox maris (1968), Cintarea ctntarilor mele (1971), Prefata la inima mea (1972) s. a. Laureat al Premiului de Stat ci. III (1953). Colaboreaza la Tineretea, Universul literar, Lumea, Contemporanul, Luceafarul etc.

Desi a abordat multe genuri si specii literare, de la poezie si roman pina la librete de opera si scenarii de film, dominanta ramine pentru Nicolae Tautu efigia sa de poet. Volumele sale de versuri recomanda un adept al liricii activiste, fundamental angajate, in maniera lui Mihai Beniuc . Daca plachetele de inceput (Taceri pentru apa vie, 1940 si Matanii de zapada, 1943) stau sub semnul unui lirism nostalgic, cu un timbru elegiac-sentimental, in nota tinerilor poeti bucovineni (puternic marcati de Esenin), in primele doua decenii postbelice lira poetului va fi racordata la temele comune: adeziunea la realitatile evului socialist, evocarea ororilor razboiului etc.

Este o etapa dominata de grave confuzii estetice, iar Nicolae Tautu face, asemenea multor poeti, mari concesii comandamentelor artistice ale momentului, publicind volume facile, ditirambice, esuate inevitabil in didacticism si schematism. Militar de cariera, poetul a evocat, in multe volume, virtutile armatei romane: Stinca de pe Tatra (1953), Mindrie (1954), Inscriptii (1955), Rapsodia romana (1960), Cantata eroica (1964), Pro patria (1970). Antologiile antume (Portret interior, 1965; Cintarea cintarilor mele, 1971; Prefata la inima meu, 1972) sau postume (Patriei, cintarile mele, 1974; Iubirea mea, pamintul roma.tsc, 1979) pot evidentia si alte coarde ale sensibilitatii poetului. in rarele momente cind nu se afla „pe baricade", Nicolae Tautu poetizeaza teme general-umane (dragostea, viata, moartea, perceptia naturii), producind versuri de adevarata vibratie, expresia cistigind in rafinament si elaborare. A publicat romane (Asa cum a fost, 1963; Baiatul si luna, 1965; implinire, 1967; Plecat-am noua din Vaslui, 1969), inspirate din viata militara, sau piese de teatru pe aceeasi tema (Furtuni de primavara, 1954; Zbor de noapte, 1956; Ecaterina Teodoroiu, 1957). Notabile ramin lucrarile sale umoristice: Cind zimbesc scriitorii si artistii (1967), intoarcerea argonautilor (1970), Hai sa rtdem impreuna (1971), Nimeni n-a murit de rfc(1978), in care se simte spiritul celui care a fost „un geniu al farsei si mistificarii" (Marian Popa ).

OPERA:
Taceri pentru apa vie, versuri, cu o pref. de M. Streinul si patru gravuri de Rudd Rybiczka, Cernauti, 1940;
Hotar si inima. Bucuresti, 1941;
Matanii de zapada, versuri. Cernauti, 1943;
Carnetul soldatului Tilica, Bucuresti, 1948;
Doi frati, doi eroi. Bucuresti, 1949;
In cadenta anilor ce vin. Bucuresti, 1949;
Si s-au intors padurile-napoi. Bucuresti, 1949;
Doua alegeri. Schite humoristice. Bucuresti, 1950;
Slavim pe Vladimir Ilici, poem, Bucuresti, 1950;
Stinca de pe Tatra, poem, Bucuresti, 1952;
Furtuni de primavara, piesa in 3 acte (6 tablouri). Bucuresti, 1954;
Mtndrie, versuri, Bucuresti, 1954;
Inscriptii, poezii, Bucuresti, 1955;
Puterea juramintului, piesa intr-un act. Bucuresti, 1955;
Zbor de noapte, piesa in 3 acte (sase tablouri), Bucuresti, 1956;
De la inima la inima, versuri. Bucuresti, 1957;
Ecaterina Teodoroiu, piesa in 3 acte, 5 tablouri si un prolog. Bucuresti, 1957;
Cind au plecat cocorii (Carnet de front). Bucuresti, 1958;
Opriti-l pe Dick Warings (in colab. cu St. Bucevschi, piesa jucata la Teatrul Armatei,' stagiunea 1958-l959);
Ultimul mesaj (Teatrul Armatei, stagiunea 1958-l959);
Eroina de pe Jii, piesa intr-un act, Bucuresti, 1958;
Catalina (Adevarata viata a eroinei Ecaterina Teodoroiu), Bucuresti, 1959;
Palosul de foc. Bucuresti, 1959;
Rapsodia romana, versuri, Bucuresti, 1960;
Itinerar liric: George Enescu, Bucuresti, 1961;
Carnet de cazarma, versuri. Bucuresti, 1962;
Noul comandant. Schite de azi si de ieri, Bucuresti, 1962;
Fata cu arma, I, Bucuresti, 1962;
Asa cum a fost, roman. Bucuresti, 1963;
Pentru pioniera tarii. Bucuresti, 1963;
Cantata eroica, poem. Bucuresti, 1964;
Baiatul si luna, roman, Bucuresti, 1965;
Portret interior. Bucuresti, 1965;
implinire, roman, 1 Fata din inima tarii;
II La capatul noptii;
III Sub arcul de triumf. Bucuresti, 1966;
Omagiu anilor de aur, versuri, Bucuresti, 1966;
Cind zimbesc scriitorii si artistii. Bucuresti, 1967;
Aliatul Nr. . Fals tratat de aventura si umor, Bucuresti, 1967;
Interludiu, Bucuresti, 1967;
Vox maris, poezii. Bucuresti, 1968;
Insula linistita. Bucuresti, 1968;
Enigmatica Solveig, Bucuresti, 1969;
Plecat-am noua din Vaslui, roman. Bucuresti, 1969;
Pro patria. Bucuresti, 1970;
intoarcerea argonautilor. Bucuresti, 1970;
Balada comunistului fara nume. Bucuresti, 1971;
Hai sa ridem impreuna. Volum selectiv de umor. Bucuresti, 1971;
Cintarea cintarilor mele (1940-l971), Bucuresti, 1971;
Prefata la inima mea. poeme, cuvint inainte de Florin Mihailescu, Bucuresti, 1972;
Secretul documentului „X", Bucuresti, 1972;
Misiunile capitanului Dan, Bucuresti, 1972;
Veghe pentru toate ceasurile. Bucuresti, 1972;
Patriei, cintarile mele, antologie si cuvint inainte de A. Martin, Bucuresti, 1974;
Nimeni n-a murit desis, ed. ingrijita de Stefania Tautu, Iasi, 1978;
Iubirea mea, pamtntul romanesc, cu un cuvint inainte de St. Aug. Doinas, Bucuresti, 1979;
Cornul de aur, ed. ingrijita, pref. si note de N. Stoian, Bucuresti, 1984.


REFERINTE CRITICE:
A. Martin, Poeti contemporani, I, 1967;
D. Micu, in Romania literara, nr. 7, 1969;
A. Martin, Pro patria, 1974;
V. Bradateanu, Viziune si univers in noua dramaturgie romaneasca, 1977;
I. Lotreanu, Caligrafii critice, 1977;
Alex. Oproescu, Scriitori buzoieni, 1980;
N. Stoian, in Contemporanul, nr. 24, 1982;
N. Ciobanu, in Luceafarul, nr. 35, 1984;
M. Micu, Intimplari cu scriitori si alte naluciri, 1985.