Nicolae Orasanu biografia
Nicolae Orasanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ORASANU Nicolae T., se naste la ?, 1833, Craiova - moare in 7 aug. 1890, comuna Negreni, judetul Olt.
Poet, prozator si publicist. Studii liceale la „Sf. Sava", in Bucuresti.
Intra de timpuriu in viata politica si gazetareasca, fiind un spirit rebel, frondeur, opozant. impreuna cu CA. Rosetti, redacteaza Tintarul (1859), apoi isi asuma editarea pe cont propriu a unor foi satirice, pe rind suspendate si reluate cu titluri schimbate, majoritatea avind ingenioase nomenclaturi demonice: Spiridus, Nichipercea, Cicala, Sarsaila, Urzicatorul, Asmodeu, dar si Opiniunea nationala, Daracul, Ghimpele, Farfara, Cucu etc. Paralel, editeaza brosuri, in acelasi stil: Coarnele lui Nichipercea, Coada lui Nichipercea, Ochiul dracului. Codita dracului. Ghearele dracului s.a., semnind fie cu initiale, fie cu pseudonimul G. Palicaropol, Cetatenescu, Iago, Ioana lui Visan, Vaduva, Netto, Nicor, Odobasa, Orasenescu etc.
Debuteaza de timpuriu cu poezii sentimentale, in vadita contrazicere cu temperamentul sau muscator, dar cedind modei romantioase: Floricele de primavara (1854). Vocatia sa ramine „croncia rimata", cultivata cu oarecare verva triviala si editata intr-o suita de brosuri intitulate parodic Misterele mahalalelor sau Cronica scandaloasa a orasului (I-IX, 1857-l858), Ttrgul cu idei sau Buletinul Cismegiului (l-Vi, 1857), Trei feti logofeti sau Povestea lui Fil-fil-son (1857) s.a. in asemenea „romane in versuri", Nicolae Orasanu e, macar prin tipologie si atitudine, limbaj vemacular etc., un precursor al literaturii „mahalalei". Mai realizat in paginile memorialistice, unde evoca, dupa modelul lui Silvio Pellico, propriile sale detentii, nu fara haz de necaz: intemnitarile mele politice (1861). in alta brosura memorialistica (O pagina a vietii mele sau 22, 23 si 24 ianaurie 1859), . pretinde a fi jucat un rol mult exagerat in alegerea lui Al.I. Cuza, al carui adversar va deveni mai tirziu (in pamfletul versificat Trefleac voivod). A tradus din Paul de Kock (Sora Ana, 1856), Florian (Gonzalv de Cordova, 1858) si din J.-L. Carra (Istoria Moldaviii si a Romaniii). Nicolae Orasanu a fost, rind pe rind, inspector la Regia Monopolului Tutunurilor, apoi la serviciul impozitelor asupra spirtoaselor, de doua ori director la „Monitorul oficial" si la Imprimeria Statului, ceea ce nu l-a scutit insa de o existenta nesigura, fiind, prin biografia sa - mai mult decit prin opera - un personaj foarte pitoresc al unei epoci de prefaceri.
Nicolae Orasanu incepe prin versificari naive, in stilul sentimental de la mijlocul veacului trecut, incercind si proza meditativa in Floricele de primavara (1854), ca sa treaca apoi la lirica patriotica, prin nimic mai norocoasa decit incercarile romantioase. Timbrul devine mai propriu in satira politica, unde, alaturi de Baronzi, Nicolae Orasanu este un imitator al modelului berangerian.
Din poetul-agitator francez, el traduce (Bunul Dumnezeu) sau adapteaza (Paiatul), imitind in fine motive si structuri strofice (cu refrene) intr-o maniera apropiata, tintind in „gangrenele societatii". Din puzderia de brosuri care alcatuiesc o „cronica scandaloasa a orasului", versificatorul alert, neglijent si superficial imagineaza o galerie tipologica nu lipsita de pitorescul bariolat al epocii de tranzitie, intuind numeroase din racilele viitoarei geografii oligarhice.
Optica este a observatorului „popular", exponent al unei lumi marginale, cu care spiritul demofil al lui Nicolae Orasanu se identifica (intr-un mod apropiat de acela al lui I.M. Bujoreanu). Cultivind „cronica rimata", cu oarecare verva, umor gras si violente de limbaj pe masura pozitiei plebeiene pe care vrea s-o ilustreze, poetul ambitioneaza sa dea adevarate „romane" in versuri, unele parodiind moda „misterelor" capitalei si intretinind gustul pentru foileton si pentru literatura de senzatie. Tirgul cu idei sau Buletinul Cismegiului (1857), Trei feti logofeti sau Povestea lui Fil-fil-son (1857), Botezul lui Fil-fil-son in balta Cismegiului (1857), Cainta tui Fil-fil-son (1857), Misterele mahalalelor sau Cronica scandaloasa a orasului (1857-l858) s.a. sint fascicule colportate in mediile noului public cititor, amator de umor gras, aluzii scandaloase, pastisa a „romanului negru" etc. Protagonistul, Fil-fil-son, vizeaza (printr-o modificare cu rezonanta prusaca a mai vechiului „filfison" frantuzit) travestiurile profitabile din mediile politice conservatoare sau liberale, atacate in egala masura.
Coruptia, venalitatea, oportunismul, arivismul, ca si opozitia retrograda a „tombaterelor" sint personificate intr-o maniera schematica si ridiculizate cu mijloacele comicului trivial. Suma acestei literaturi de extractie (si factura) „populara", anticipind optica (si mentalitatea) „mahalalei", o constituie Operele satirice in trei volume (1873) si Dictionarul politic sau Epoca pruso-ciocoiasca: amestec de pamflet, comic groiesc, calambururi, vocabular permisiv si sarcasm. Pe alocuri, in atacul la adresa monarhiei prusace si a lui Carol I, Nicolae Orasanu anunta verbul coroziv al lui N.D. Cocea.
Dincolo de aceste aspecte ce tin insa mai degraba de sociologia literara, scaderile estetice ale „cronicii" lui Nicolae Orasanu o imping in rindul productiei de interes strict documentar. Singurele pagini recuperabile prin valoarea autentica a evocarii si verva de buna calitate (unde, in schimb, valoarea de document trebuie la tot pasul suspectata) sint cele din O pagina a vietii mele sau 22, 23 si 24 ianuarie 1859 si intemnitarile mele politice (1861), acestea din urma avind drept model Le mie prigioni de Silvio Pellico. dar pastrindu-si prospetimea si - pe alocuri - o cruzime frusta. Exagerarile, modificarile datelor realitatii, viziunea hipetrofica a evenimentelor ce-l au drept erou tin mai mult de datele unei psihologii, memorialistul confundind mereu fictiune si istorie, procedeul fiind frecvent in epoca (vezi si la Heliade).
OPERA:
Floricele de primavara. Bucuresti, 1854;
Paul de Kock, Sora Ana, MI, trad. de-. Bucuresti 1856;
Tirgul cu idei sau Buletinul Cismegiului, I-DC, Bucuresti, 1857;
Trei feti logofeti sau Povestea lui Fil-fil-son, Bucuresti, 1857;
Misterele mahalelor sau Cronica scandaloasa a orasului, l-IX, Bucuresti, 1857-l858;
O fata de' maritat. Bucuresti, 1858;
Florian, Gonzalv de Cordova, trad. de -, Bucuresti, 1858;
Iane Halvagiopol, Bucuresti, 1858;
Panorama sau Mineile lui Nichipercea, I-II, Bucuresti, 1860;
O pagina a vietii mele sau 22, 23 si 24 ianuarie 1859, Bucuresti, 1861;
Ilustrii contimporani. Bucuresti, 1861;
intemnitarile mele politice. Bucuresti, 1861;
Opere satirice, I-III, Bucuresti, 1875. |
REFERINTE CRITICE:
V.Gr. Pop, Conspect asupra literaturei romane si scriitorilor ei de la inceput si pina astazi, I, 1875;
N. Iorga, Istoria, III, 1907;
G. Calinescu, Istoria;
I. Verbina [I. Pervain], in Studii literare, III, 1944;
B. Lazareanu, Glose si comentarii de istoriorgafie literara, 1958;
G. Calinescu, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, nr. 9, 1960;
T. Vargolici, Retrospective literare, 1970;
Constanta Trifu, Presa umoristica de altadata, 1974.
|
