Nicolae Neagu biografia
Nicolae Neagu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NEAGU Nicolae, se naste la 18 iul. 1931, comuna Ionesti, judetul Dimbovita.
Poet si prozator.
Fiul lui Gheorghe Neagu, subofiter de jandarmi, si al Dumitrei (n. Constantin).
Scoala primara in comuna Doicesti, judetul Dimbovita, cursurile secundare la Liceele „Ienachita Vacarescu" din Tirgoviste si „Octavian Goga" din Gaesti.
Facultatea de Medicina Generala din Bucuresti, absolvita in 1956 (medic generalist adulti); intre 1956 si 1959, medic de circa in raionul Vedea, reg. Arges. Din 1959, medic secundar in radiologie la Spitalul „Vasile Roaita" din Bucuresti (medic specialist din 1960).
Din 1960, medic radiolog la Policlinica Spitalului „Alexandru Sahia" din Bucuresti (medic primar, sef al serviciului de radiologie dupa 1975); intre 1973 si 1975, medic radiolog la Spitalul „Av6rroes" din Casablanca, Maroc. in 1985 sufera un accident cerebral cu hemipareza dreapta, in urma caruia deprinde scrisul cu mina stinga.
Debuteaza cu poezie in mart. 1962, in revista Luceafarul. Debut editorial cu volum de versuri De-a soarele (1967), urmat de volum de poezie Echilibru pina in ploaia din octombrie (1969), Poeme rococo (1969), Erezii (1970), Ninse colinele in amurg (1973), Hibernale (1977) si Intoarce-te sa mai vezi (povestiri, 1977), Ninsoarea care ne trebuie (proza poetica, 1979; traduce in maghiara, Hol a ho, telapo, 1983, si in germana, Schnee, dich brauchen wir 1985), intelesul de pierdere, seara (roman, 1979), Suvenire (versuri, 1980), Cabinet de familie (versuri, 1981), Anonimul de-aproape (roman, 1982), Purpura si iarba (versuri, 1983), Somnul (roman, 1984), In orasul Poc-in-plic (versuri pentru copii, 1985), Soarele meu, inima mea (versuri, 1986), Cu mina stinga (versuri, 1987), Printre carti, copii si cuburi (versuri pentru copii, 1989), Inima (roman, 1989). Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pentru Ninsoarea care ne trebuie (1980) si pentru in orasul Poc-in-plic (1986).
Volumul de debut, De-a soarele (1967), lasa impresia unei sensibilitati lirice in dezmortire: o poezie a sentimentelor legate de faptul marunt, a metaforelor peisagiste si a tilcurilor existentiale.
Cu atit mai mare e surpriza volumului, urmator, Echilibru pina in ploaia din octombrie (1969), cultivind un registru intelectualist, puternic ermetizant, cu asocieri de termeni din sfere indepartate, cu salturi abrupte intre simboluri. in cel de-al doilea ciclu al volumului (Manej ascuns), Nicolae Neagu construieste poetic cu resursele limbajului medical.
Poeme rococo (1969) vine in prelungirea volumului anterior, imbogatindu-i maniera prin artificii formale, precum alternarea versului cu proza ritmata. in Erezii (1970) Nicolae Neagu adopta o tonalitate lirica mai decontractata. Ermetismul lasa loc cultivarii pitorescului, cu ironii jucause, estete, la adresa monumentalizarii istoriei. Ninse colinele in amurg (1973), volum cu o textura densa de imagini dominante - ninsoarea, frigul, colinele, copacii, pasarea etc. -, marcheaza o noua cotitura in creatia poetului. Poezia se incarca emotiv, in atingere cu tema trecerii, a senectutii. Iubirea tirzie, melancolia presimtirii mortii constituie de asemenea liantul liric al volumului urmator. Hibernale (1977). Metrica traditionala, structurile mai mult sau mai putin „fixe" de organizare a poemului, mergind pina la glossa, convin decantarii substantei lirice si discretiei confesive. O nota elegiaca fin muzicalizata incalzeste gravitatea, uneori sententioasa, a rostirii. Prin Suvenire (1980) patrunde in poezia lui Nicolae Neagu o alta innoire. Limbajul „se democratizeaza", fraza poetica amesteca locul comun cu metafora percutanta. Prozaismul formal, cu inflexiuni baladesti sau de romanta.
tine de expresia unei stari de „urgenta poetica", surprinse in cotidian. Strategiile „scenice" ale versificarii - de la grafie si asezare in pagina la tehnicile ascunderii si bruscarii sensului in metafora — caracterizeaza, intr-un grad si mai inalt, poemele din Cabinet de familie (1981): cu timbru de modernitate, pastrind in acelasi timp, multe dintre ele, ochiul deschis catre dilemele perene ale vietii si ale mortii. Purpura si iarba (1983) se structureaza in doua cicluri de poezii: Unu, cu o rostire ceremonioasa, cu un pronuntat gnomism, si Doi, mai jucaus, cu frecvente trimiteri la versul popular, intr-o gama larga de varietati prozodice.
Ambele grupaje surprind insa, in ciuda diferentelor de viziune si de instrumentar liric, o tematica similara, in centrul careia se afla sentimentul precaritatii existentei. Intuitia ca „dincolo e aici" leaga poeziile volumului urmator, Soarele meu, inima mea (1986). Trairea personala e, ca mai peste tot in lirica lui Nicolae Neagu, stilizata si camuflata cu pudoare, .jucata" in transpuneri indirecte, alternind imagistica grava a suferintei cu asociativitati de factura avangardista. Cu mina stinga (1987) aduce o relativa detensionare, universul poetic al volumului „imblinzin-du-se" inspre somnolenta, convalescenta si erolizare. In proza Nicolae Neagu debuteaza editorial cu volumul de povestiri intoarce-te sa mai vezi (1977), in care predomina investigatia asupra destinului insului comun. Romanele ulterioare isi situeaza actiunea in lumea medicala, cunoscuta autorului, urmarind, secvential, trasee existentiale intersecte in plan epic sau rezonante in planul semnificatiei. intelesul de pierdere, seara (1979), in buna masura roman al emigratiei, gloseaza pe tema singuratatii.
In Anonimul de-aproape (1982) sta in prim plan criza eului, stirnita de amenintarea insidioasa a mortii. Nicolae Neagu prefera compozitia romanesca sofisticata, cu suprapuneri de niveluri — realist si simbolic - si combinatii de diverse tipuri de scriitura: relatare la persoana a treia si la persoana intii, prezentare din afara si intarsii monologale, rememorari, confesiuni, fragmente de jurnal intim, scrisori. Somnul (1984) este cea mai elaborata constructie a prozatorului, punind laolalta, intr-o formula caleidoscopica, mai multe biografii, consumate si retraite fiecare in felul sau - de la confruntarea cu prigoana „obsedantului deceniu" pina la iubirea adolescentina, fulguranta, a carei amintire sfideaza timpul. Inima (1989) trimite cu inca si mai multa transparenta la un substrat autobiografic, intretesind un parcurs evocator al copilariei, adolescentei si tineretii protagonistului, alter ego auctorial, cu evenimentele tirzii provocate de o comotie cerebrala si o operatie chirurgicala dificila.
Exprimarea ramine, si in acest roman, cautata, adesea pretioasa. in literatura pentru copii Nicolae Neagu aduce, in volumele Ninsoarea care ne trebuie (1979), In orasul Poc-in-plic (1985) si Printre carti, copii si cuburi (1989), dexteritatea verbala si o transpunere abila in unghiul de perceptie si intelegere al virstei.
OPERA:
De-a soarele, versuri. Bucuresti, 1967;
Echilibru pina in ploaia din octombrie, versuri, Bucuresti, 1969;
Poeme rococo. Bucuresti, 1969;
Erezii, versuri. Bucuresti, 1970;
Ninse colinele in amurg, versuri. Bucuresti, 1973;
Hibernale, versuri, Bucuresti, 1977;
Intoarce-te sa mai vezi, povestiri, Bucuresti, 1977;
Ninsoarea care ne trebuie, proza poetica, Bucuresti, 1979 (trad. in lb. maghiara. Hol a ho, telapo, de Vajnovszki Kazmer, Bucuresti, 1983, si in lb. germana, Schnee, dich brauchen wir, de Sevilla Raducanu-Baer, Bucuresti, 1985);
intelesul de pierdere, seara, roman, Bucuresti, 1979;
Suvenire, versuri, Bucuresti, 1980;
Cabinet de familie, versuri. Bucuresti, 1981;
Anonimul de-aproape, roman, Bucuresti, 1982;
Purpura si iarba, versuri, Bucuresti, 1983;
Somnul, roman, Bucuresti, 1984;
in orasul Poc-in-plic, versuri pentru copii, Bucuresti, 1985;
Soarele meu, inima mea, versuri. Bucuresti, 1986;
Cu mina stinga, versuri. Bucuresti, 1987;
Printre carti, copii si cuburi, versuri pentru copii. Bucuresti, 1989;
Inima, roman. Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
FI. Manolescu, in Romania literara, nr. 22, 1970;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 25, 1977;
M. N. Rusu, in Amfiteatru, nr. 6, 1977;
N. Ciobanu, in Luceafarul, nr. 37, 1977;
Doina Uricariu, in Romania literara, nr. 15, 1978;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 2, 1980;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 6, 1980;
Elena Tacciu, in Romania literara, nr. 38, 1980;
G. Arion, in Flacara, nr. 47, 1980;
Mara Nicoara, in Contemporanul, nr. 20, 1981;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 17, 1982;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 30, 1982;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 45, 1982;
Tania Radu, in Romania literara, nr. 15,1985;
St. Aug. Doinas, in Romania literara, nr. 6, 1987;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 23, 1988.
|
