Nicolae Motoc biografia
Nicolae Motoc opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MOTOC Nicolae, se naste la 1 febr. 1935, Fetesti, judetul Ialomita.
Poet si prozator. Fiul marinarului Zaharia Motoc si al Stanei (n. Botezatu).
Isi petrece copilaria si adolescenta la Constanta, unde urmeaza scoala primara (194l-l945), gimnaziul (1945-l948) si, cu intreruperi, studiile liceale (1948-l964), luindu-si bacalaureatul la Liceul „Mircea cel Batrin" (1964).
Absolvent al Scolii de Literatura „Minai Eminescu" (1952-l954, fiind coleg de promotie cu N. Labis, Gh. Tomozei, . Gheorghe, FI. Mugur, L. Raicu, R. Cosasu, Doina Salajan. Doina Ciurea, St. Luca), si al Facultatii de Filosofie a Univ. din Bucuresti (1964-l970). Lucreaza (avind un „statut incert") la ziarul Dobrogea noua (1957-l960), unde va deveni redactor (1960-l966).
Redactor-sef adjunct si secretar general de redactie (1966-l974), redactor de rubrica (1975-l982), apoi secretar responsabil de redactie la revista Tomis, unde semneaza, alaturi de altii, cronica literara.
Debuteaza cu versuri (Trec printre frasini) la Tinarul scriitor (1953), iar editorial cu o antologie din creatia poetilor si prozatorilor dobrogeni de azi (in colab. cu Nicolae Motoc Porumbescu) -Secvente marine (1966).
Versuri de inspiratie marina in Ceasul umbrei (1969), Elementele (1974), Poem scris pe suflarea pamintului (1975), Erezii marine (1980) si un roman de dragoste, in maniera lui Carnii Petrescu -Golful salbatic (1977).
Colaboreaza cu versuri la Ramuri, Viata Romaneasca, Luceafarul, Romania literara, Saptamina, Tomis etc.
In seria „livrestilor ironici" (alaturi de L. Dimov, Nicolae Motoc Ciobanu, Nicolae Motoc Ivanescu etc), Nicolae Motoc pare a descinde din experienta barbiana a versului ermetic si rafinat, cu mentiunea ca universul sau ideal este Pontul Euxin. Volumul Ceasul umbrei (1969) ofera o astfel de poezie criptica, avind referinte imprecise, dar disponibilitatile evidente de metaforizare si plasticizare confera poemelor un aer de artificialitate si ermetism fortat Notabile ramin mai ales interpretarile de folclor magic („descintecele" de pasare, de ninsoare, de intoarcere), cu unele tonuri de blestem arghezian. Preluind in mod evident unele sugestii filosofice, Elementele (1974) isi fixeaza atentia asupra peisajului marin, cu toata recuzita de rigoare: tarmul, nisipul, valul, scoicile, algele, crabii, briza, golfurile, ancora, meduzele etc.
Cu aceste „elemente", poetul vrea sa realizeze o viziune a marii, „dar mai mult a conceptului ei decit a fluidului ca element primordial" (P. Poanta). Legatura solida cu vitalitatea elementara si atractia pentru materia fosnitoare se observa in Poem scris pe suflarea pamintului (1975).
Poetul aduce un elogiu naturii, aridului peisaj dobrogean, marii vazute ca matca a materiei si a vietii. Tonul confesiv denota nevoia recuperarii unui spatiu pierdut -al memoriei sau al copilariei. Motivul obsesiv-dominant al poeziei lui Nicolae Motoc - marea in alianta cu erosul - revine si in Erezii marine (1980), Anamorfoze (1983) sau Dimineata nuantelor (1989), dar cu o modificare a viziunii: apar acum interogatiile eului, senzatia de pustietate, indiferenta si agresiune existentiala
"Nu, nu mai cred in ocrotirea ta fara moarte,
ca ma auzi si cind sint departe"
- Mare cruda.
Poetul se ataseaza temelor „minore", derizorii, micilor evenimente, valorificind uneori estetica „uritului", a dizgratiosului (Cersetor inecat). in strinsa legatura cu activitatea poetica se afla romanul Golful salbatic (1977).
Construita pe trei voci, naratiunea surprinde eforturile protagonistilor (inginerul Serban Magiru si studentele Roua Caraoglu si Ozana Orghidran) pentru aflarea unei certitudini sentimentale. in timpul unei scurte vacante la Capul Midia, pe plaja unui golf, eroii sint dornici sa afle „ceea ce-si inchipuie unul despre celalalt".
Urmind lectia lui Camil Petrescu (autenticitatea si sinceritatea confesiunii, asigurate de folosirea persoanei intii, fragmentarea discursului cu pasaje „brute" extrase din agende, jurnale, scrisori de dragoste etc), Nicolae Motoc ofera, prin Roua Caraoglu, o metafora a dragostei asociate cu puritatea si candoarea.
OPERA:
Secvente marine versuri si proza, ed. ingrijita de M. Porumbescu si ~, cuvint inainte de C. Regman, Bucuresti, 1966;
Ceasul umbrei, versuri. Bucuresti, 1969;
Elementele, poeme. Bucuresti, 1974;
Poem scris pe suflarea pamintului. Bucuresti, 1975;
Golful salbatic, roman. Bucuresti, 1977;
Erezii marine, poeme. Bucuresti, 1980;
Anamorfoze, poeme. Bucuresti, 1983;
Dimineata nuantelor, versuri. Bucuresti, 1989. |
REFERINTE CRITICE:
D. Laurentiu, in Luceafarul, nr. 17, 1969;
D. Micu, in Romania literara, nr. 24, 1969;
Dana Dumitriu. in Romania literara, nr. 8, 1974;
M. lorgulescu, in Luceafarul, nr. 14, 1974;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 9, 1974;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 17, 1975;
M. Mincu, Poezie si generatie, 1975;
Al. Piru, Poezia, II;
E. Barbu, in Luceafarul, nr. 15, 1976;
P. Poanta. Radiografii, 1978;
S. Titel, in Romania literara. nr. 5, 1978;
N. 'Ciobanii, insemne ale modernitatii, I, 1979;
L. Raicu, in Romania literara, nr. 39, 1980;
Alex. Stefanescu, in Tomis, nr. 4, 1981;
E. Simion, in Romania literara, nr. 11, 1983;
C. Tuchila, in Luceafarul, nr. 18, 1983;
Elvira Iliescu, in Tomis, nr. 7, 1986.
|
