Nicolae Mocanii biografia
Nicolae Mocanii opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MOCANII Nicolae, se naste la 8 iul. 1946, comuna Scarisoara, judetul Alba.
Poet. Fiul agricultorului Gheorghe Mocanu si al Paraschivei (n. Petruse).
A absolvit Liceul „Horia, Closca si Crisan" din Abrud (1964) si Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (1969). Din 1969, cercetator stiintific la Institutul de Lingvistica si Istorie Literara din Cluj-Napoca.
Debuteaza cu poezie in Steaua (1969). Coautor la Noul atlas lingvistic roman pe regiuni (voi. I, 1980).
Colaboreaza la Steaua, Tribuna, Contemporanul, Cercetari de lingvistica etc. Este inclus in antologia de poezie tinara Eu port aceasta fiinta (1972). Voi. de debut, Alarhos (1975), e urmat de Scutier al iluziei (1980), Spuse fratele nostru (1984).
Toate apartin unei sensibilitati muzicale de sorginte blagiana.
Un sentimental cultivind un lirism al starilor sufletesti vagi si muzicale, construindu-si, in linia poeziei blagiene, o geografie mitica saturata de obsesia originilor tracice, Nicolae Mocanii aduce, cu intiiul sau volum, Alarhos (1975), semnele unei poezii mature, in care „sentimentul e cizelat cu migala, hieratizat aproape, lasind impresia de solemnitate grava si rece" (P. Poanta).
Poetul incearca sa-si inventeze aici o mitologie proprie, Alarhos denumind un spatiu al misterului poetic si al revelatiei, ceea ce poate sa trimita la Marele Anonim blagian. „Narcisismul juvenil, cochetind cu viziunile thanatice, si iubirea" (L. Ulici) sint alte doua motive lirice din Alarhos, tratate cu un pronuntat simt al decorativului gratios si fragil, tradind o sensibilitate manierista. in aceeasi descendenta blagiana se situeaza si cel de-al doilea volum, Scutier al iluziei (1980), in care rostirea grava a cuvintului, cu un ton temperat, fara izbucniri grandioase, isi gaseste spatiul ideal de manifestare in confesiuni lirice de o melancolie luminoasa, celebrind tainele trecerii, tacerii si legatura indestructibila cu pamintul patriei. In spiritul unei bune traditii a lirismului ardelean, poemul, epurat de scoriile realului imediat, devine o rostire grava, de o simplitate binefacatoare, a unor „adevaruri elementare si sfinte".
Rareori atras de experimente lirice singularizatoare (cum este cazul poeziei Triptic, in care modelul este Nichita Stanescu), poezia lui Nicolae Mocanii exprima, atunci cind nu e pindita de afectare si de pretiozitate, un elogiu al echilibrului si rigorii, al increderii in „iluziile" perene ale poeziei.
Reflexive, cu o expresie matura, filtrata prin cultivarea asidua a clasicilor, poeziile din Spuse fratele nostru (1984) dovedesc o buna minuire a limbajului, inclusiv cele cu tematica patriotica. Poetul are capacitatea de a evita conventionalul chiar si in poeziile ocazionale, solemne si ceremonioase, virind intr-o muzicalitate pura, in capricii ludice sau pretiozitate manierista.
OPERA:
Alarhos, versuri, Cluj-Napoca, 1975;
Scutier al iluziei, versuri, Cluj-Napoca. 1980;
Spuse fratele nostru, versuri, Cluj-Napoca, 1984.
|
REFERINTE CRITICE:
P. Poanta, Radiografii, 1978;
L. Ulici, Prima verba, II, 1978;
Al. Pini, Debuturi, 1981;
H. Badescu, in Contemporanul, nr. 12,1982;
P. Poanta, Radiografii, II, 1983;
V. Tascu, Poezia poeziei de azi, 1985;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 32, 1986.
|
