Nicolae Milcu biografia
Nicolae Milcu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MILCU Nicolae, se naste la 23 sept, 1903 Craiova - moare in 21 sept. 1933, Craiova.
Poet, prozator si dramaturg.
Fiul lui Ioan Milcu si al Anetei, functionari. Urmeaza cursurile primare la Scoala Evanghelica din Craiova; primele doua clase medii la Liceul „Carol I" din acelasi oras; clase III si IV, in particular, la Roman; termina liceul in .
Absolvent al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1923-l927).
Din 1927, praf. la Liceul „Carol I" si la Scoala Militara din Craiova; prof., din 1930, la Seminarul si la Scoala Comerciala din Cimpulung Muscel. In 1933, se reintoarce la Craiova si, bolnav de ftizie, moare la Sanatoriul Lemnea.
Debuteaza, cu poezii, in revista Tinerimea scolara (1919).
Debut editorial cu volum de povestiri Din faina sufletului (1919).
Frecventeaza cenaclul Elenei Farago, sporadic si pe cele ale lui E. Lovinescu si Nicolae Milcu Dragomirescu. Un timp este redactor al revista Ramuri din Craiova. Premiat pentru activitatea poetica si dramatica de Institutul de Literatura din Bucuresti si de Comitetul de lectura al Teatrului National din Craiova.
A colaborat la Adevarul literar si artistic, Viata literara, Bilete de papagal, Universul literar. Convorbiri literare, Cetatea literara, Sburatorul etc. Tonalitatea dominanta a poeziei sale (Gradina de sidef, 1926; Fluierul lui Marsyas, 1927; Versuri, 1934) este melancolia delicata, cu sugestii muzicale si vagi nelinisti provocate de obsesia mortii.
Decorul simbolist din poeziile lui Nicolae Milcu - „parcul in rugina", in „tomnatecul amurg" - capata contur original prin valorificarea contrastului dintre umbra si lumina. Nota specifica a acestei lirici este data de imaginile din sfera luminozitatii: lumina, fluida, de o consistenta aparte, invaluie totul, atenuind opozitiile si voalind obsesiile morbide:
„Lumina - ca o apa -se scurge-ncet pe gard",
„De peste deal, in valuri moi. lumina
S-a scurs sa curga-ncet pe-un scoc de drum";
potecile vietii au „soare mult", visul insusi e o „crizantema de lumina".
Materia celor doua volume antume de versuri. Gradina de sidef (1926) si Fluierul lui Marsyas (1927), este foarte unitara. Cel mult se poate observa, in cel de-al doilea, o mai mare frecventa a imaginilor purificarii, limpezirii si oglindirii - „Ape de linisti Si sufletul meu:/ Pasare alba plutind peste ele" - simultan cu o intensificare a constiintei poetice, a ponderii temei creatorului.
O lirica nostalgica, de atmosfera, de un erotism vag, manifestat mai ales in formele neimplinitii (asteptare, despartire, singuratate, amintire) aluneca deseori in sentimentalism. Poeziile sint in genere cuminti, discrete, lipsite de intentii inovatoare; valoarea lor este data de gratia cite unui vers care se detaseaza pe fundalul destul de monoton. Puncte de rezistenta sint nedeterminarea, presimtirile obscure, cautarea nelinistita. Ele sint sugerate prin miscari marunte - florile se scutura sau se inchid, perdelele se umfla de vint, o raza cade piezis pe o frunza -cele mai multe repetind, in forme variate, gestul obsesiv al caderii sau al adormirii - semn si anticipare, in forma atenuata, a mortii. Curgerea, trecerea - „Eu vin din departare si-n departari ma pierd" - identificarea cu lumea, panteismul presupun depasirea zonei dureroase, de anxietate, simbolizate de „veninul verde". Proza lui Nicolae Milcu (volumul de debut e semnat cu numele tatalui adoptiv, Pefcu) e nesemnificativa, simpla incercare de tinerete, in formula samanatorista. Dramaturgia - lirica, simbolica, fantezista - a ramas in mare parte (exceptie facind Caciulita Rosie, 1937, „poveste in versuri", si Floarea lui Sinzien, „poem dramatic") in manuscris (Chip cioplit, Amantul de gips, Licheaua).
OPERA:
Din taina sufletului, povestiri, Craiova, 1919;
Gradina de sidef, versuri, Bucuresti, 1926;
Fluierul lui Marsyas, versuri, Craiova, 1927;
Versuri. Craiova, 1934;
Caciulita Rosie. O poveste in padure, cu pitici si cu o fetita (in colab. cu R. Gyr), Bucuresti, 1937. |
REFERINTE CRITICE:
N. Iorga, Ist. Ut. cont.. II;
St. Metzulescu, Literile in Tara Banilor. 1936;
G. Calinescu, Istoria;
Perpessicius, Opere, II, 1967;
F. Firan. De la Macedonski la Arghezi, 1975;
I. Patrascu, Poetul craiovean Nicolae Miicu. 1977;
N. Antonescu, Scriitori uitati, 1980;
C. Ciopraga, in Convorbiri literare, nr. 12, 1987. |
