Nicolae Margeanu biografia
Nicolae Margeanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MARGEANU Nicolae (pseudonimul lui Nicolae Marghetici), se naste la 20 sept. 1928, Mehadia, judetul Caras-Severin - moare in 15 sept. 1994, Bucuresti.
Prozator.
Fiul lui Ioan Marghetici, functionar, si al Adei (n. Emsenco). Liceul la Timisoara (1939-l947) si Facultatea de Filosofie a Univ. din Cluj (neterminata).
Redactor la Banatul din Timisoara (1946-l947), Flacara (Bucuresti, 1948-l950), secretar general de redactie intre 1957 si 1960 la Viata militara si corespondent pentru Bucuresti, dupa 1965.
Debuteaza in Vremea - Timisoara (1945).
Colaboreaza la Steaua, Orizont, Astra, Scinteia. Debut editorial cu volum Focul din padure (1949). Autor de nuvele si romane de aventuri (Noapte instelata, 1952; Compania a treia, 1952; Umbra pamintului, 1956; Batalia nevazuta, 1957; A treia noapte fara luna, 1961; Fuga lui Valeriu, 1962; Cercul magic, 1965; Singele negru, 1965; Ceasul lucid al amiezii, 1966; La Ciuta, intr-o vara, 1968; Romanul care ucide, 1970; Noapte cu visuri si arme, 1973; Ploaia si cei doi cascadori, 1979; Reversul medaliei 1979).
Nuvelele si romanele lui Nicolae Margeanu sint inspirate, de regula, din viata militarilor si din lupta lucratorilor Militiei impotriva delincventilor. Nuvelele care nu au o intriga politista vor sa dezvaluie latura umana, sentimentala a vietii oamenilor in uniforma, cu dramele si cu poezia ei.
Personajele, sumar trasate, au si necazuri, dar depasesc, cu ajutorul prietenilor, momente de lasitate (Ceasul lucid al amiezii, 1966); in orice caz, regimul aspru al militariei nu-i dezumanizeaza (Noapte cu visuri si arme, 1973). Mai putin conventionale sint romanele, majoritatea, cu intriga politista, unele la nivelul superior al „literaturii de consum". Lipsite de ambitii estetice, acestea constituie adesea reusite ale genului, beneficiind de verosimilitatea psihologiilor si a situatiilor, chiar si atunci cind, in prima perioada a activitatii, cliseelor genului li se adauga clisee sociologice. Astfel, in Fuga lui Valeriu (1962), raufacatorii sint o banda de legionari si de reactionari naimiti de acestia, care terorizeaza populatia unei localitati miniere. Un tinar, caruia banditii ii ucisesera tatal, se strecoara in rindurile lor si-i conduce, apoi, pe militieni la ascunzatoarea din munte. Cu Cercul magic (1965), scriitorul se elibereaza de sabloanele sociologiste, devenind, totodata, mai stapin pe tehnica impletirii firelor unei fictiuni politiste vii si captivante, cu personaje conturate succint dar sigur, simpatice sau odioase, intotdeauna convingatoare.
Un asemenea personaj in romanele si povestirile mai noi este „detectivul" Mircea Vigu, un capitan de militie curajos, perspicace, generos, incoruptibil si romantic, necrutator cu banditii, dar capabil sa se indragosteasca de sora nevinovata a unuia din ei (Reversul medaliei, 1979), si care vine de hac multor criminali autohtoni si gangsteri din „racket"-ul international, inscenind ingenioase capcane. Liminara detasare de fictiunea sa e obtinuta prin prezentarea eroulu; drept personaj real si, totodata, personaj de roman si film, ca si prin intruziunea autorului in actiune, ca personaj.
OPERA:
Focul din padure, nuvela. Bucuresti, 1949;
Noapte instelata, nuvela. Bucuresti, 1952;
Compania a treia, nuvela. Bucuresti, 1952;
Umbra pamintului. Bucuresti, 1956;
Batalia nevazuta, roman, Bucuresti, 1957 (ed. II, 1962;
ed. III, 1964);
A treia noapte fara luna. Bucuresti, 1961;
Fuga lui Valeriu, roman. Bucuresti, 1962;
Cercul magic, roman. Bucuresti, 1965 (ed. II, 1966);
Singele negru. Bucuresti, 1965;
Ceasul lucid al amiezii, nuvele. Bucuresti, 1966;
La Ciuta, intr-o vara, nuvele. Bucuresti, 1968;
Romanul care ucide. Bucuresti, 1970;
Noapte cu visuri si arme. Bucuresti, 1973;
Ploaia si cei doi cascadori. Bucuresti, 1979;
Reversul medaliei. Bucuresti, 1979;
Lumea ca reprezentatie, roman. Bucuresti, 1982;
Alte aventuri ale capitanului Vigu, roman. Bucuresti, 1983;
Lebedele negre, roman, Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE:
. Lungu, in Tribuna, nr. 48, 1960;
Z. Ornea, in Gazeta literara, nr. 31, 1962;
S. Titel, in Romania literara, nr. 52, 1980;
V. Bugariu, in Orizont, nr. 38, 1981;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 2, 1986;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II.
|
