Nicolae Jianu biografia
Nicolae Jianu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
JIANU Nicolae (pseudonimul lui Nicolae Popescu), se naste la 12 nov. 1916, Falticeni - moare in 15 oct. 1982, Bucuresti.
Prozator.
Fiul lui Ioan Popescu, agronom, si al Elenei (n. Pavel). Scoala elementara la Falticeni; liceul ia Falticeni si Arad (absolvit in 1939); licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1943).
Debuteaza cu poezie in Adevarul literar (1936).
Prof. suplinitor de filosofie la Liceul „Sf. Gheorghe" din Bucuresti (1943-l944); redactor la Curentul (1939-l944), Flacara (1948-l950), Gazeta literara (1967-l969), Luceafarul, Romania literara si la Televiziune (1969-l970). Colaboreaza la inmuguriri din Falticeni, Hotarul din Arad, Adevarul literar si artistic, Gindirea, precum si la aproape toate publicatiile literare romanesti de dupa 1944.
Debuteaza editorial cu nuvela Ucenicul Nasturas descopera viata (1949). Abordeaza, in romane ca Viforul (1950), Cumpana luminilor (1952), Pamtntul era viu (I-II, 1966) ori Sfirsitul singuratatii (1967), o problematica sociala sau propagandistica; preocupat apoi, intr-o valoroasa creatie nuvelistica mai valida estetic (Alge, 1967; Cvartetul alb, 1973; Echinox, 1977), de procese individuale plasate in contextul social-politic al vremii. A tradus din literaturile sovietica, maghiara, ceha si slovaca. Premiul de Stat (1952).
Daca debutul scriitorului cu Ucenicul Nasturas descopera via[a (1949) si nuvelele Acasa (1951), Filonul 25 (1954), Fecior de suflet (1956) sau Unul de la „Neptun" (1956) sint neconcludente, fiind grevate de tezismul specific deceniului postbelic, se vad deja semnele unui prozator de certa vocatie, exersindu-se de timpuriu in roman. in Viforul (1950) Nicolae Jianu trateaza tema, actuala inca, a ultimului razboi, in timp ce Cumpana luminilor (1952) este unul dintre primele romane dedicate reconstructiei tarii. Electrificarea, edificarea hidrocentralei de pe Semenic fac obiectul acestui roman in care, dincolo de maniheismul personajelor si actiunea spectaculoasa, apare - conturata tipologic si anticipind canoanele realist-socialiste - clasa muncitoare.
Plasata in alt mediu, acela al minelor din Maramures, ea alcatuieste fundalul romanului Izvorul rosu (I, 1955), dezvoltat, mai tirziu, in Pamintul era viu (MI, 1966) - o opera durabila, de observatie sociala, in pofida lungimilor de prisos si a conflictului, schematizat, dintre „fortele progresiste" ce vor redeschide o mina si „fortele reactiunii". Veneam din intuneric (1962), in schimb, e un roman memorialistic: copilaria, traumele acesteia sint tratate cu luciditate, dar si cu verva umoristica, ceea ce nu se intimpla in Sftrsitul singuratatii (1967) - ampla evocare a tribulatiilor unui tinar ziarist in Bucurestiul ultimului razboi. Preferinta pentru situatiile dramatice subliniaza de fapt valoarea de document social a romanelor lui Nicolae Jianu Nuvelele, remarcabile in culegerile publicate dupa 1957, au in centru destine individuale. Crizele sint de obicei de natura afectiva, dar ele se complica, uneori cazuistic, prin framintari de ordin intelectual. Drumul spre cer( 1957) inaugureaza astfel o evolutie punctata de Alge (1967), Manechine (1970), Cvartetul alb (1973) si Echinox (1977), ultimul volum cuprinzind o selectie dintre nuvelele cele mai semnificative.
Majoritatea prozelor scurte au ca tema generala desfiintarea si refacerea cuplurilor. Protagonistii sint, in multe cazuri, oameni de arta; ei devin naratorii propriilor experiente proiectate in existential si, epic vorbind, in situatii ipotetice. Astfel, pictorul din Alge incearca sa reconstituie, pe malul marii, atmosfera cuplului stins; in recluziunea autoimpusa de pe un vas fluvial de prospectiuni geologice, personajul isi contempla „flacarile propriului ruga (Manechine); compus dupa ce compozitorul a fost parasit, cvartetul sugereaza „un destin comun, o existenta sintetica, in care sa se poata privi oricine, fara teama, ba chiar cu liniste" (Cvartetul alb); navetistul din Cursa sfirseste tragic intr-o tentativa disperata de a reconcilia femeia iubita cu egocentrismul sau structural, in timp ce in Serajia, reconstituirea cuplului e asociata cu gustul de cenusa al pierderii identitatii barbatului, ce descopera, cu stupoare, ca nu si-a cunoscut niciodata parintii. Marele oras, unde esueaza, amplifica in realitate o natura de la inceput problematica si pe care literatura interbelica a fixat-o in cadrul provinciei bacoviene.
Exceptie face antologica Muntele si treisprezece, nuvela scrisa in traditia prozei fabuloase romanesti, unde dimensiunea epopeica (taranii urcati la munte sa coseasca, in virtutea unei intelegeri codificate) se asociaza, contrapunctic si grotesc in acelasi timp, cu birocratismul stupid de care se lovesc cosasii. Amintirea razboiului traverseaza povestirile si nuvelele din Era ceata pe Tisa (1965), Iubire (1968) sau Timpul ramine tinar (1973). Aplecat spre social, interesat de evenimente ale istoriei contemporane reflectate in romane (electrificarea, insurectia in Bucuresti etc), Nicolae Jianu inscrie o pagina viabila mai ales in nuvelistica.
OPERA:
Ucenicul Nasluras descopera via(a, nuvela, Bucuresti, 1949;
Viforul, roman, Bucuresti, 1950;
Acasa, nuvela, Bucuresti, 1951;
Cumpana luminilor, roman, Bucuresti, 1952 (ed. II, 1959);
Filonul 25, roman. Bucuresti, 1954;
Izvorul rosu, I, roman, Bucuresti, 1955;
Fecior de suflet, nuvela, Bucuresti, 1956;
Unul de la „Neptun", nuvela, Bucuresti, 1956;
Drumul spre cer. Bucuresti, 1957;
Veneam din intuneric, nuvele. Bucuresti, 1962 (ed. II, 1971);
O intimplare in munti, roman, Bucuresti, 1963;
Era ceata pe Tisa, povestiri. Bucuresti, 1965;
Pamintul era viu, I-II, roman. Bucuresti, 1966;
Alge, nuvele. Bucuresti, 1967;
Sfirsitttl singuratatii, roman, Bucuresti, 1967 (ed. II, 1977);
Iubire, nuvele, Bucuresti, 1968;
Manechine, Bucuresti, 1970;
Cvartetul alb, nuvele. Bucuresti, 1973;
Timpul ramine tinar, nuvele. Bucuresti, 1973;
Echinox, nuvele. Bucuresti, 1977;
Mai erau citeva ceasuri, povestiri,Bucuresti, . Traduceri:!. V. Karnau-hova. Cartea prieteniei, in colab. cu Diana Heim, Bucuresti, 1952;
L. Dohertry, Fiii minerului, in colab. cu Antoaneta Ralian, Bucuresti, 1961;
H. Bloom, Revolta in Transvaal, in colab. cu Gabriela Nitescu, Bucuresti, 1963;
Jokai Mor, Diamantele negre, in colab. cu I. Czinczar, Bucuresti, 1965;
E. Fiker, Cazul C.-L., in colab. cu Tr. lonescu-Niscov, Bucuresti, 1967;
Szabo Magda, Caprioara. Pomana porcului, in colab. cu I. Czinczar, Bucuresti, 1967.
|
REFERINTE CRITICE:
S. Titel, in Romania literara, nr. 48, 1973;
M. Scarlat, ibidem, nr. 42,1977;
V. Tascu, in Steaua, nr. 4, 1977;
I. D. Teodorescu, in Orizont, nr. 20, 1977;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 14, 1978;
M, Ungheanu, in Romania literara, nr. 43, 1982;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II.
|
