Nicolae Iliescu biografia
Nicolae Iliescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ILIESCU Nicolae, se naste la 7 febr. 1956, Bucuresti.
Prozator.
Fiul lui Ene Uiescu, ofiter, si al Sandei (n. Manole).
Absolva Liceul „Gheorghe Lazar" din Capitala (1975); licentiat al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (1979). Prof. in judetul Dimbovita si Ialomita (1979-l983) si in invatamintul liceal din Bucuresti (1983-l986); referent si redactor in cadrul administratiei centrale a Uniunii Scriitorilor (1986-l989). Debut cu un art. de critica in revista Amfiteatru (1978) si, in acelasi an. in Tribuna cu o povestire. Colaboreaza la antologia de proza scurta Desant '83; debut editorial cu volum de povestiri Departe, pe jos.. (1983), urinat de romanul Dus-intors (1988).
Colaboreaza la Romania literara, Contemporanul, Ramuri etc. Traduce din Bulat Okudjava, Cin-ghtz Aitmatov s.a. Nicolae Iliescu scrie o proza autorefle-xiva, ironica, in care fictiunea si realul devin termeni substituibili.
Animator al grupului Desant (denumit astfel dupa antologia de debut in proza aparuta in 1983), exersinduse irr publicistica literara, Nicolae Iliescu scrie o proza ce se gindeste pe masura ce se face. Debutul editorial. Departe, pe jos (1983), aduna un numar de patrusprezece povestiri, de fapt texte in care autorul mixeaza extrase din proza lui Eminescu'", fragmente din proza istorica a lui Balcescu, paragrafe clin Mersul trenurilor, elemente dintr-un „mic dictionar de personaje" etc, intr-un efort de epi-cizare denuntat cu zimbet ironic de catre autorii l-personaj: „Asadar, cineva-construieste-ce-va, dar si cineva-construieste- ceva-frumos, subiect-complement-atribut, si toate celelalte cuvinte insirindu-se pe o sfoara innodata la capete pentru a marca odihna dupa efort" (Pumnalul de duminica).
Fictiunea scurtcircuiteaza cu realul si invers, mai alesin paginile de jurnal, diseminate in acest puzzle de texte, in care Fanus Neagu'" este „personaj", iar tonul colocvial deconstruieste structura obisnuita a naratiunii: „Onorat cititor, n-am prea mulle cuvinte, dar vreau sa spun ca te calc in picioare" etc. Mimind, prin tehnica judicioasa a citatului, claviaturi stilistice diferite (marturisiri directe, extrase din Brancusi etc).
Grupajul de povestiri lasa impresia de joc autoironie si senzatia de experiment epic, ambele intarite de „romanul" Dus-intors (1988), avind acest subtitlu semnificativ: sau „Cuvintulpedinlauntru" sau „O strabatu cu pasi rari" sau „Ce naste din pisica soareci maninca" sau „Nicolae Iliescu". inca din Introducere sintem avertizati ca acela care „povesteste lucrurile din acest roman este, de ce nu, personajul propriului sau roman". Plusul pe care volumul il aduce in raport cu Departe, pe jos este, fara indoiala, pertinenta observatiei din acest veritabil dosar de documente, din pacate rupt in doua de manunchiul de „poezii", caracterizate si ele prin acuitatea notatiei si franchetea confesiunii. Recuperind ironic informatia culturala si aglutinind in acelasi timp modalitatile de scriitura in paginile aceleiasi carti. Nicolae Iliescu e integrabil postmodernismu-lui romanesc din ultimii ani ai deceniului trecut, indatorat textualismului generatiei anilor '80.
OPERA:
Departe, pe jos , povestiri, Bucuresti, 1983;
Dus-intors, roman. Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE:
D.R. Popescu, Galaxia Grama, 1984;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 19, 1984;
M. Mihaies, in Orizont, nr. 27, 1984;
I. Rotaru, Istoria , HI;
I. Holban, Profiluri epice contemporane, 1987;
E. Simion, Scriitori, IV.
|
