Nicolae Herescu biografia
Nicolae Herescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
HERESCU N.[icolae] I., se naste la 5 dec. 190. Turnu Severin - moare in 19 aug. 1961, Zurich (Elvetia).
Poet, traducator si eseist.
Fiul lui Ion Herescu, locotenent-colonel, si al Caterinei (n. ?).
Tatal provenea dintr-o veche familie boiereasca munteana, atestata inca in sec. al XI V-lea, printre membrii careia s-a numarat si umanistul Udriste Nasturel.
Studii liceale la Craiova; Facultatea de Litere si Filosofie, sectia limbi clasice, a Univ. din Bucuresti: studii de specializare la Paris (1927-l929). Doctor in litere (1929).
Prof. secundar, asistent (din 1929), conf. (1932) si prof. de limba si literatura latina la Univ. din Bucuresti (1935-l945), prof. la Univ. din Lisabona (1947); di rector al Institutului de Studii Latine din Bucuresti.
Presedinte al Soc. Scriitorilor Romani (1939-l944). Membru al Acad. de Stiinte Morale si Politice si al Soc. de Studii Latine de la Paris; director al publicatiei Favoniusdm Craiova (1926-l928) si al Revistei clasice Orpheus. Favonius din Bucuresti (1929-l943); impreuna cu I. Pillat si V. Voiculescu editeaza unicul nr. al revista de poezie Pleiada (1934).
A colaborat, mai ales cu traduce din clasicii antici sau cu eseuri dedicate lor. la Adevarul literar si artistic; Cele trei Crisuri, Cuget clar. Familia, Flamura, Gindirea, Galeria artei. Nazuinta, Orpheus, Ramuri, Revista Fundatiilor Regale, Universul literar, precum si la revista de specialitate din strainatate (Acta Philologica, Orphaeus, Revue de pliilo-logie, Revue des etudes latines). A debutat, ca poet, cu un Sonet, in revista craioveana Nazuinta (1922). Traduce sale din Eschil, Catul, Horatiu, Plaut, Tibul, Vergiliu se numara printre cele mai bune din cultura noastra, iar studiile si eseurile se straduiesc sa faca accesibile unui public cit mai larg valorile clasicismului [Pentru clasicism, 1937; Caete clasice. 1941; Mil-liarium, HI, 1936-l941 etc.) sau se constituie in contributii erudite la cunoasterea literaturii antice (mai ales cele publicate in strainatate: Catullo, 1943; Punti di vi sta sulla lingua di Tito-Livio, 1943; Ovidiana, 1958, in colab.; La poesie latine, 1960; Styleethasard, 1963).Sint fundamentale lucrarile sale bibliografice (Bi-bliographie de la litterature latine, 1943: Bibliografia clasica in Romania, in colab., 1943).
A colaborat cu I. Pillat la traduce Poeziilor alese din Francis Jammes (1927) si a scris poezie orig., in general idile agreste in descendenta lui Horatiu, inrudite si cu maniera pillatiana: Basmul celor patru zodii (1926), Cartea cu lumina (1926).
Convins ca in realitate „clasicism inseamna tinerete" si ca marii scriitori antici sint capabili sa raspunda mereu problemelor reinnoite ale oamenilor din diferite epoci istorice, Nicolae Herescu a facut eforturi persistente pentru a introduce intelegerea si gustul pentru opera lor in viata intelectuala romaneasca (in lucrari cum ar fi Pentru clasicism, 1937; Caete clasice, 1941; Millia-rium, I-II, 1941), dar a elaborat si carti de stricta eruditie (intre altele, Bibliographie de la litteraturelatine, 1943; Ovidiana, 1958, sau La poesie latine, 1960).
Traducerile din literatura latina, publicate in reviste sau strinse in citeva volume, facute in vers modern, cu multa sensibilitate si o reala intuitie a celor mai convingatoare echivalente, ramin valoroase pina azi (unele dintre ele au fost reproduse in Antologia poeziei latine, 1973). Primele eseuri, adunate si ele in volume, fara vreo pretentie de originalitate in ceea ce priveste stricta eruditie, isi revendica insa, pe drept cuvint, menirea „de a raspindi in publicul mare gustul pentru clasicism" si de a demonstra „valoarea sa etica, estetica si pedagogica". Nicolae Herescu crede ca o deficienta majora a culturii romanesti consta in faptul ca, in lipsa unei indreptari firesti spre literatura latina, sursa autentica a clasicismului, cei doi factori componenti - fondul autohton si stratul strain - nu s-au gasit niciodata in echilibru (Pentru clasicism).
Cartile sale de eseuri (cea mai izbutita, Caete clasice) isi propun sa aduca in actualitatea vietii noastre intelectuale „frumosul clasic", redind astfel culturii romane o dimensiune indispensabila. Operatia este facuta cu gust si pricepere, autorul stiind sa reinvie mentalitatea si modul de viata al Romei antice si sa prezinte, intr-un fel care le face vii si prezente, figuri de seama, cum ar fi cea a lui Horatiu, Vergiliu, Ovidiu, Cicero, Catul, Tibul, Propertiu s.a., dozind in mod inspirat informatia biografica si cea referitoare la operele lor literare. Temeiurile teoretice ale demersului sint solide si moderne totodata, sensibilitatea critica reala, stilul pregnant, iar cultura bogata a comentatorului ii inlesneste asocieri convingatoare cu scriitorii europeni si romani din diferite epoci.
Merita sa fie remarcat, in aceasta ordine de idei, studiul Non omnis mortar, despre ecourile horatiene in cultura romana. Dupa 1945, Nicolae Herescu publica numeroase studii de stricta specialitate, referitoare la literatura latina (ocupinduse mai ales de probleme de poetica, stilistica si versificatie); nu si-a pierdut nici interesul pentru cultura tarii natale, scriind articole despre Ovidiu, primul poet roman si Parvan, singuraticul (primul redactat in franceza, al doilea in italiana, ambele aparute in Acta Philologica, 1958) sau despre Iuliu Valaori, Cezar Papacostea ori George Murnu (Le Nouvel Album Macedo-Roumain, 1959). Printre proiectele ramase nerealizate in urma mortii sale se numara si un studiu asupra influentelor folclorului in literatura latina, precum si un altul despre originile crestinismului in Dacia. Versurile originale ale lui Nicolae Herescu, adunate in volumele de tinerete Basmul celor patru zodii (1926) si Cartea cu lumina (1926), exprima nostalgia ruralitatii in forme ce denota si placerea livresca a unor complicate jocuri prozodice.
Continutul lor aminteste de poezia lui I. Pillat. dar fara concretetea si materialitatea colorata a aceleia; in schimb, Nicolae Herescu acorda o atentie deosebita performantelor formale, adesea cautate (rime identice, aliteratii, ingambamente, jocuri de cuvinte bazate pe omonimie sau paronomaza). Cel mai adesea e folosit versul lung, dactilic, de sugestie clasicista, dar poetul recurge si la versul scurt, folcloric, sau agrementat cu rime proparoxitone si alte rafinamente culte.
A scris si citeva bucati in proza (povestiri, schite, portrete caracterologice), publicate mai ales in revista Ramuri.
OPERA:
Basmul celor patru zodii, f.l., 1926;
Cartea cu lumina, Craiova, 1926;
insemnari literare (1924-l926), Arad, 1926;
Limba latina. indrumari, sfaturi practice, Bucuresti, 1930;
Pentru clasicism. Fapte. Idei. Oameni. 1926-l936, Craiova, 1937;
Destinul imparatesc al poetului. Bucuresti, 1939;
Caete clasice, Bucuresti, 1941;
Milliarium, I-lI, Bucuresti, 1936-l941;
Bibliographie de la littera-ture latine.Pam, 1943;
Catullo, Roma, 1943;
Punti di vista sulla lingua di Tito-Livio, Roma, 1943;
La poesie latine, Etude des structures phoniques, Paris, 1960;
Bibliografia clasica in Romania, in colab. cu Maria Marinescu-Himu si C. E. Stoenescu (anii 1928-l939), f. 1., 1943;
Ovidiana. Recherches sur Ovide, in colab. cu D. Adamesteanu, V. Cristea si E. Lozovan, Paris, 1958;
Entretiens avec J. Marou-zeau, propos recueillis par ~, Catania, 1962;
Style et hasard, Mtinchen, . Traduceri: Lirica lui Horatiu, antologie, trad. in metru modern, introducere si note de ~, Craiova, 1929;
Plaut, Militarul ingimfat (Milles gloriosus). Bucuresti, 1941;
Hora-tiu, Ana poetica. Iasi, 1943;
Lirica latina, antologie, introducere si note de ~, Bucuresti, f.a. |
REFERINTE CRITICE:
N. Laslo, in Gind romanesc, nr. 1l-l2, 1935;
O. Baiculescu, in Convorbiri literare, nr. 10-l2, 1939;
G. Calinescu, Istoria;
E. Lozovan, in Acta Philologica, tom III, 1964;
M. Bucur, Istoriografia;
N. Lascu, Clasicii antici in Romania, 1974;
E. Dumitrascu, N.l. Herescu, 1984. |
