Nicolae Dunareanu biografia
Nicolae Dunareanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DUNAREANU Nicolae (pseudonimul lui Nicolae Ionescu), se naste la 29 aug. 1881, Galati - moare in 17 oct. 1973, Bucuresti.
Prozator.
Tatal, mecanic naval. Urmeaza liceul Ia Iasi, apoi un seminar pedagogic de educatie fizica. Prof. de liceu la Galati. A scos impreuna cu L. Marian revista Renasterea Moldovei.
Colaboreaza la Sama-natorul. Cele trei Crisuri, Adevarul literar si artistic. Romania literara. Convorbiri literare. Gazeta literaraetc.
Debuteaza editorial cu volum de nuvele si schite Chinuitii (1907). Nicolae Dunareanu a scris, de altfel, numai proza de scurta intindere: Rasplata (1908), Nuvele si schite (1909), Din imparatia stufului (1912), Din negura vietii (1912), Vremuri cernite Calatorind prin Basarabia (1920), Nadejdi spulberate (1928). in viata literara a fost ceea ce se cheama un personaj pitoresc, ducind adesea viata eroilor sai, contemporan si prieten cu St. O. IosiP, Emil Girleanu, Mihail Sadoveanu", Demostene Botez.
Activitatea sa artistica este mai intensa in prima parte a sec, cu timpul diminuindu-se treptat. Este unul dintre supravietuitorii realismului gen 1900 in proza romaneasca.
Printre primii in literatura noastra, Nicolae Dunareanu ia seama la un anumit mediu uman, la un anumit teritoriu geografic si sufletesc si - ceea ce este mai important - are in fata lor o atitudine adecvata: nici exclusiv lirica, nici melodramatica, nici sensibila doar la exotic. Lumea nuvelelor sale este compusa din mici intimplari ale unor oameni simpli, locuitorii baltilor si ai Deltei, mai intotdeauna umili si umiliti, „fiinte reduse sufleteste la ultima limita" (G. Calinescu), capabili alteori de pasiuni mistuitoare sau prinsi doar intr-un timp zabavnic in plasa evenimentelor marunte, a caror semnificatie se epuizeaza in propria lor imanenta. Povestirea gaseste distanta convenabila: obiectiva la suprafata, in fond discret lirica. Modalitatea ei este totusi samanatorista printr-o „vaga intentie de compatimire a celor umili" (E. Lovinescu). Axata pe substantiv - si nu pe adjectiv -, proza sa cenzureaza extraordinarul unora dintre nuvelele cu subiect erotic si final intotdeauna dramatic. Sentimentele personajelor sint cu atit mai puternice, cu cit distanta care le separa este mai mare: de rasa, de religie, de stare sociala. Prejudecatile sint fara margini si nu ingaduie contraziceri; o iubire asezata impotriva curentului nu are sorti de izbinda. Viata conteaza prea putin, importa doar curajul si reusita cu orice pret.
Tineri care infrunta furtuna pe mare pentru a se intoarce cu o prada de peste cit mai bogata, oameni pe care iubirea ii face vulnerabili sau, dimpotriva, fiinte fara orizont, dezumanizate de bautura, jaf, crima chiar, fiinte marunte legate de animalul lor, de lotca, de plase si de coliba acoperita cu stuf, oficialitati si „intelectuali" corupti si coruptibili, nivelati si ei de stepa in care traiesc, toti acestia populeaza lumea lui Nicolae Dunareanu, fara a o colora inutil si fara a schimba ceva din destinul ei neschimbator.
Nici o intimplare, oricit de atroce, nu este aici iesita din comun; in logica acestui firesc intra si crima unora si altruismul sinucigas al altora. De la un punct incolo insa, schematismul povestirilor devine evident: acolo unde nuvela debuteazacu un fapt marunt, paginile urmatoare nu vor parasi in nici un fel deschiderea initiala si nici nu vor aduce detalii esential noi; in schimb, daca este vorba de vreun exces (in orice directie: un baiat de lipovean este premiant intr-o scoala romaneasca, o fata isi intrece semenele in frumusete, un barbat incalca obiceiurile asezarii umane, fiindca doreste sao faca), el este indepartat sau reintegrat lumii de la ale carei legi s-a abatut.
Proza lui Nicolae Dunareanu se situeaza pe linia unui realism voit plat, ale carui prelungiri strabat inca literatura actuala.
OPERA:
Chinuitii. Nuvele si schite din viata de port. Bucuresti, 1907;
Rasplata, Bucuresti, 1908;
Nuvele si schite, Bucuresti, 1909;
Din negura vietii. Bucuresti, 1912;
Din imparatia stufului. Bucuresti, 1912;
Vremuri cernite Calatorind prin Basarabia, Chisinau, 1920;
Prozatorii nostri. Crestomatie I (sec. XIX) - II (sec. XX), Chisinau, 1921;
Carte de citire pentru ci. II si III primara urbana, in colab.. Chisinau, 1921;
Proza romaneasca. Opere alese din scriitori romani (in Ib. rusa), I-II, in colab. cu L. Marian, Chisinau, f.a.;
Nadejdi spulberate. Schite, amintiri, Chisinau, 1928;
Hamalii, Bucuresti, 1952;
Oameni si fapte, cuvint inainte de D. Botez, Bucuresti, 1961;
Frumoasa Paulina, Bucuresti, . Traduceri: A. P. Cehov, Nuvele alese. Bucuresti, 1908.
|
REFERINTE CRITICE:
II. Chendi, in Viata literara si artistica, nr. 20, 1907;
Izabela Sadoveanu, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1912;
E. Lovinescu, Istoria, IV;
G. Calinescu, Istoria;
M. Sadoveanu, Anii de ucenicie, 1944.
|
