Nicolae Barna biografia
Nicolae Barna opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
BARNA NICOLAE
Critic literar si eseist.
De asemenea, traducator.
S-a nascut la 11 octombrie 1950 in Bucuresti.
Este fiul lui Vlaicu Barna, poet, licentiat in Litere, si al Elenei Barna (n. Nopcea). A absolvit liceul "Mihai Viteazul" din Bucuresti (1969) si Facultatea de Limbi Romanice (specialitatea franceza - romana) a Universitatii din Bucuresti (1973).
A debutat publicistic in "Viata Romaneasca" (nr, 9/1972) cu un eseu despre Roland Barthes. Debutul editorial are loc cu volumul Tepeneag — Introducere intr-o lume de hirtie (Ed. Albatros, 1998).
Colaboreaza cu eseuri, cronici, recenzii, studii critice la: "Viata romaneasca", "Romania literara", "Luceafarul", "Steaua", "Familia", "Revue roumaine", "Caiete critice", "Literatorul", "Apostrof, 'Tribuna", "Contemporanul. Ideea europeana".
A tradus volumul Silogismele amaraciunii de Emil Cioran (Ed. Humanitas, 1992; ed. a 1l-a, 1996) si texte critice, eseistice si teoretice semnate de Tristan Tzara, J.-F. Lyotard, M. Nadeau, I.P. Culianu s.a.
Este detinatorul premiului pentru debut al Salonului National de Carte de la Cluj-Napoca(1998).
Lucreaza ca si cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu" si redactor la revista "Caiete critice".
Au formulat opinii critice asupra volumului de debut al autorului: Nicolae Oprea - Tepeneag si onirismul estetic ("Calende", nr. l-5/1998); Octavian Soviany - Clasicul Tepeneag ("Contemporanul. Ideca europeana", nr. 26/1998); Costache Olareanu - Aripile lui Tepeneag ("Adevarul literar si artistic", nr. 430/1998); G. Dimisianu - O carte despre Dumitru Tepeneag ("Romania literara", nr. 40/1998); Diana Adamek - Lumea de hirtie ("Apostrof', nr. 12/1998).
Referinte critice:
"in Nicolae Barna cartile lui Tepeneag isi gasesc un cititor ideal, care are capacitatea de a stabili cu textul misterioase legaturi empatice, pastrindu-i nealterata intrega polivalenta si ambiguitate. O asemenea lectura «prin em-patie» traseaza orizontul interpretarii, da accentul particular si rezonanta specifica acesteia, permitindu-i totodata exegetului sa-si plieze cu subtilitate instrumentele conceptuale (care provin de preferinta din sferele criticii tematice si a arhetipologiei) la relieful unui univers scriptural din care nu lipsesc «accidentele de teren», formatiunile capricioase si «potecile care se bifurca»."
(Octavian Soviany, "Contemporanul. Ideea europeana", nr. 26/1998)
"Nicolae Barna () debuteaza cu o carte () densa, structurata «muzical», cum si-a propus, «prin recurs la procedeele temei cu variatiuni», adica in chiar spiritul operei lui Tepeneag, de care s-a ocupat. Argumentele, ideile, si le expune cu claritate si cu multa naturalete"
(Gabriel Dimisianu, "Romania literara", nr. 40/1998)
|
