Nasturas Volbura Poiana biografia
Nasturas Volbura Poiana opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POIANA Nasturas Volbura (numele la nastere: Constantin I. Nasturas), se naste la mart. 1890, comuna Galbeni, Roman - moare in 27 sept. 1972, Arad.
Poet si prozator. Fiul preotului Ioan Nasturas si al Elenei(n.?).
A mai semnat V. Poiana, Volbura Poiana.
Dupa terminarea scolii primare la Galbeni si Iasi, a Seminarului „V. Costachi" din Iasi, absolva Scoala de Ofiteri de Infanterie din Bucuresti (1910), devenind ofiter activ. la parte la campania din Bulgaria (1913), se distinge in primul razboi mondial. Maior la Regimentul 4 Graniceri (1936).
Debuteaza cu versuri in 1907 in ziarul Unirea din Iasi.
Colaboreaza cu versuri si proza la Samanatorul, Neamul romanesc literar. Viata Romaneasca, Drum drept. Ramuri, Cosinzeana, Patria, Cele trei Crisuri (unde a fost si secretar de redacpe). Familia, iar dupa 1944 la Scrisul banatean. Orizont, Flacara rosie (Arad) s.a. Debut editorial cu volum de versuri Spre viata, cu o prefata de N. Iorga (1912). Lipsita de originalitate, lirica sa din Glasul brazdelor (1913), in noaptea Pastilor (1920), Cosasii (1924) este indatorata esteticii poeziei samanatoriste. Proza este melodramatica in Ion Burduf (1925), cu caracter patetic si poematic in Lumina noua (1920), educativ-moralizatoare in romanul Din stejar, stejar rasare (1935), fara calitati deosebite.
Amintit de N. Iorga printre vechii colaboratori ai Samanatorului si integrat de critic printre „noii poeti traditionalisti" ai Istoriei sale, Nasturas Volbura Poiana ramine un poet influentat in mare masura de tendintele poeziei epigonice traditionaliste cultivata de amintita revista, inca din prefata volumului Spre viata (1912), N. Iorga remarca in poezia acestuia caracteristicile unui „suflet blind si bun, cu nobile idealuri, cu grai limpede, vibrant de pasiune pentru lucrurile vrednice de a ne misca", subliniind calitatea sa de continuator al unei traditii poetice.
Desi poezia lui nu e scutita de locurile comune ale neosamanatorismului, a carui caracteristica principala ar fi, dupa E. Lovinescu, „confuzia etnicului cu esteticul", nu i se pot contesta poetului sinceritatea si patosul cu care imbratiseaza teme diverse, versificate cu o anume dexteritate, dar fara a fi atins pregnanta si adincimea lirismului original.
De altfel, note din lirica lui O. Goga, St. O. Iosif, G. Cosbuc pot fi cu usurinta regasite in poezia lui Nasturas Volbura Poiana Efectuata cu credinta ca „virtutea nu poate incolti decit in urma plugului" (Lumina noua), evocarea satului romanesc e tema principala a volumelor sale (Glasul brazdelor, 1913; In noaptea Pastilor, 1920; Cosasii, 1924; Griu bun, 1932's.a.), lipsita, in general, de tendintele de idilizare, poetul evocind adeseori satul ca un adevarat „iad al foamei", inundat de pelagra si de suferinte. O bogata recuzita de elemente biblice, accentele mesianice sint si ele prezente, mai ales in feeria in versuri Noaptea invierii (1921).
Proza poetului din Ion Burduf (1925), ce istoriseste melodramatic „viata unui copil pina in ceasul in care a parasit scoala primara", si cea din Lumina noua (1920), continind scurte povestiri, unele sub forma epsitolara, adresate unor persoane de notorietate publica (N. Iorga), e adesea poematica, cu desfasurari de verset biblic. Din stejar, stejar rasare (1935) este un roman educativ-moralizator, avind ca tema formarea unui om exemplar, incarnat in ireprosabilul erou Soare Baluna.
OPERA:
Spre viata, poezii, cu o pref. de N. Iorga, Bucuresti, 1912;
Glasul brazdelor, roman. Bucuresti, 1913;
in noaptea Pastilor, Sibiu, 1920;
Doinele generalului Mosoiu, poezii culese si intocmite de Z. Sandu si ~, Sibiu, 1920;
Lumina noua, proza. Sibiu, 1920;
Noaptea invierii. Feerie in versuri. Sibiu, 1921;
Luna'n prag, poezii. Deva, 1923;
Regina Maria, poezii. Deva, 1923 (ed. II, Cleveland, 1926);
Cosasii, poezii, Orastie, 1924;
Ion Burduf, proza. Arad, 1925;
Aurul Patriei, Oradea, 1925, Fata din Ardeal, poem national, in versuri, in 3 acte. Arad, 1926;
Galbeni, poezii. Oradea, 1926, Toamna, poezii, Arad, 1929;
Patria, Bucuresti, 1931;
Regele, poezii. Timisoara, 1931 (in colab. cu C. Pavelescu, G. Gregorian, M. Dem. Radulescu);
Griu bun, versuri, Craiova, 1932;
Pine pentru suflet. Timisoara, 1932 (ed. II, Bucuresti, 1934);
Din stejar, stejar rasare, roman. Bucuresti, 1935;
Fintini cu luna. Bucuresti, 1936;
Pamint romanesc. Bucuresti, 1939;
Tara noastra. Timisoara, 1940;
Basarabia, Chisinau, 1940;
Hotare, Bucuresti, 1941.
|
REFERINTE CRITICE:
Perpessicius, Repertoriu critic, 1925;
G. Baiculescu, in Adevarul literar si artistic, 24 mai 1925;
N. Iorga, Istoria literaturii romanesti contemporane, II, 1934;
I. Papadopol, in Neamul romanesc, nr. 127, 1936;
G.M. Ivanov, in Romania literara, nr. 39, 1940;
E. Lovinescu, Scrieri, IV, 1973.
|
