Monica Pillat biografia
Monica Pillat opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PILLAT Monica, se naste la 8 oct. 1947, Bucuresti.
Prozatoare si poeta.
Fiica lui Dinu Pillat si a Corneliei (n. Ene-Filipescu).
Studii liceale la Bucuresti (196l-l965). Facultatea de Limbi Germanice a Univ. din aceeasi localitate, sectia engleza (1965-l970). Asistent la Facultatea de limbi straine a aceleiasi Univ. (lb. si literatura engleza).
Doctor in filologie cu teza Modernitatea nuvelei fantastice a lui EA. Poe (1978). Debut cu poezia Elan, in revista Luceafarul (1965).
Alte colab. la Romania literara. Steaua, Viata Romaneasca, Ramuri. Debut editorial cu romanul Cei 13 si misterul (1968), reluat ca prim episod in romanul in trei parti Corabia timpului (1976). Voi. de versuri: Corabii (1970) si Imaginatia ecoului (1981). Eseuri critice in volum Iesirea din contur (1985).
Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1968.
Situabila in categoria „literaturii pentru copii", proza din Cei 13 si misterul (1968) si Corabia timpului (1976) nu se adreseaza mai putin cititorului „matur". Caci, daca evoca un univers specific virstei infantile, aflata in intima comuniune cu natura transfigurata de o imaginatie activa, atrasa de „mister" si aventura si investind „lumea celor care nu cuvinta" cu trasaturi umane, aceasta proza e marcata si de constiinta usor ironica a conventiilor utilizate. imprumutate romanului de aventuri si celui politist, precum si literaturii S.F., ele sustin in egala masura, printr-o subtila imbinare, substanta poetica a viziunii; latura carnavalesca, de comedie a mastilor antropomorfice aplicate vietuitoarelor ce-l insotesc pe Baiat in calatoriile-i insolite, e dublata de lirismul participarii la dialogul cu elementele micro si macro cosmosului.
Recuperarea sensibilitatii copilaresti, a „timpului iubirii" si „prieteniei fara sfirsit", constituie „morala" generoasa pe care aceste carti o reliefeaza cu o fantezie sclipitoare, de o mare inventivitate, dar si cu un umor tandru, in buna traditie a unor Lewis Carroll si A. de Saint-Exup6ry. Versurile din Corabii (1970) incearca sa impace, intr-o structura disciplinat-clasica, abstractiunile unui fel de „Gedankenlyrik", tentata de alegoria unor atitudini spirituale, cu vizionarismul cosmic de factura romantica. Reusitele sint partiale, neputindu-se inlatura un anume aer vetust (toamna e „cu plete de fum", „Piratul Soare vrea sa prade / fecioara Luna", „Corabii, versuri plutitoare, / Plecau pe sufletele-mari" etc.).
Asemenea stridente dispar insa aproape cu totul in volumul Imaginatia ecoului (1981), remarcabil indeosebi la nivelul sugestiei unor stari ambigue, in care „fiinta e napadita de nefiinta", iar „nevazutul" se insinueaza tulburator in lumea obiectelor familiare (vezi Calatoria, Citadina, La groapa cu furnici. Lumina lina). Eseurile din volumul Iesirea din contur (1985), avind ca obiect opere de I. Creanga, G. Galaction, V. Voiculescu, St. Banulescu, H. Melville, E. Poe, L. Carroll, J. Fowles etc, isi propun sa analizeze „deschiderea spre vis a gindirii", „variantele aspiratiei de captare a evanescentelor in imuabilul artei". Criticul este aici „un hermeneut, un cititor de semne, un simbololog", folosind „sugestii din critica arhetipala, ontologia lui Noica si, intr-o mica masura, critica existentiala" (E. Simion). Nu lipsite de observatii fine, comentariile sint afectate insa de un anumit exces in cautarea valorilor simbolice ale textelor si de stilul poetizam.
OPERA:
Cei 13 si misterul, roman, Bucuresti, 1968;
Corabii, ' versuri. Bucuresti, 1970;
Corabia timpului, roman. Bucuresti, 1976;
Imaginatia ecoului, versuri Bucuresti, 1981;
Iesirea din contur, eseuri. Bucuresti, 1985. |
REFERINTE CRITICE:
L.' Ulici, in Contemporanul, nr. 43, 1970;
S. Titel, in Romania literara, nr. 3, 1977;
R.G. Teposu, in Steaua, nr. 2,1977;
E. Simion, in Luceafarul, nr. 4, 1977;
B. Cioculescu, in Romania literara, nr. 23,1977;
V. Cristea, in Romania literara, nr. 40, 1981;
B. Cioculescu, in Ramuri, nr. 6, 1982;
I. Cristofor, in Steaua, nr. 1, 1982;
N. Steinhardt, Critica la persoana intii, 1983;
E. Simion, in Romania literara, nr. 40, 1985;
D. Micu, in Viata Romaneasca, nr. 3-4, 1986.
|
