Miron Scorobete biografia
Miron Scorobete opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SCOROBETE Miron, se naste la 1 mai 1933, Rachitova, judetul Hunedoara.
Poet si prozator.
Fiul lui Ion Scorobete, taietor de lemne, si al Mariei (n. Nicula). Dupa absolvirea, in 1953, a Scolii pedagogice, urmeaza, la Cluj, Facultatea de Filologie, terminata in 1957.
Din acelasi an, redactor la Tribuna, pina in . De la aceasta data, redactor la Studioul de radioteleviziune Cluj. Debutul editorial cu volum de versuri Manuscris (1962).
Colaboreaza sporadice la revista literare. Autor de poezii (Fintini, 1966; Ultima vinatoare de toamna, 1969; Imperiul unei singuratati, 1985; Scrisori din tsihaia, 1987), povestiri (Trofeul, 1980), literatura Miron ScorobeteF. si reportaj.
Poeziile cuprinse in primele volume sint expresia unei sensibilitati discrete si interiorizate, de sentimentalism rafinat. in Fintini (1966), factura e mai degraba intimista, de timbru delicat, cu iz traditionalist uneori, in evocari ale Mamei sau mosului care „a vazut ielele" ori in melancolizari subtile de romanta
Trec iarasi prin raristea mea.
Ca o cintare, privirea-mi in frunze se pierde.
In volumul urmator, Ultima vinatoare de toamna (1969), tonalitatea de pastel si de romanta devine dominanta. Un naturism calm, pillatian, irizat de nostalgii senine, este oficiat cu aceleasi gesturi retinute, lipsite de patetism si de stridente, ale firescului cotidian. Poetul cinta „vremea prunelor", „padurea batrina", „dorul de umbra". Sentimentul naturii se ingemaneaza uneori cu un erotism difuz, surdinizat, in eminesciene invocari ale iubitei: „Hai sa fugim undeva, intr-o margine, linga un vad". Peisajul natural autohton si spiritul traditiei literare sublimeaza intr-un spatiu liric unitar, fara cautarea ostentativei originalitati, dar de incontestabila delicata emotie. Proza lui Miron Scorobete pastreaza, in genere, dimensiunea liricului, nu insa la modul simplei translatii, ci ca finete si ca joc al iubitorului de cuvinte si de imagini. Umorul evanescent e ipostaza in care se infatiseaza aici lirismul, abia disimulat de autorul care nu vrea sa devina propriu-zis un prozator.
Ca atare, cimpul de exercitare este al prozei „neserioase", literatura pentru copii si Miron ScorobeteF. Un amuzament este, sub aceasta latura, Comoara din pestera scheletelor (1969), in care sabloanele clasice ale prozei de aventura pentru tineret (comoara ascunsa, pestera stranie, rapirea, Spinul cel rau) sint tratate dezinvolt, intr-o fina parodie la adresa romanului de groaza si mister. „Legendele" din Drumul Gomorei (1967) relevau o atitudine similara, dispusa inca spre reflexivitate lirica, in texte scurtisime vizind poemul in proza sau parabola, despre substanta grava a insignifiantului si rizibilului cotidian. In proza stiintifico-fantastica, nu bizareria situatiilor specifice genului il intereseaza pe autor, si nu exhibarea fantasticului realitatii este obiectul sau principal, ci contrastul ireductibil intre fragil si enorm, intre aparenta rizibila si esenta cosmaresca, intre umoristic si dramatic. Tratate in registrul nonsalantei si al comicului binevoitor, povestirile din Crincena lupta dintre „Ate" si „Abile" (1976) ori din Trofeul (1980) lasa si portite intredeschise spre reflexia ingrijorata asupra conditiei umane modeme. Fara a fi un vizionar al problemelor fundamentale ale umanitatii, Miron Scorobete ramine si in cele mai reusite volume de proza un poet al sentimentelor discrete, nelipsite de adincime omeneasca.
OPERA:
Manuscris, versuri, Bucuresti, 1962;
Fintini, versuri, Bucuresti, 1966;
Drumul Gomorei, Bucuresti, 1967;
Comoara din pestera scheletelor. Bucuresti, 1969;
Ultima vinatoare de toamna, versuri, Bucuresti, 1969;
Femeia venita de sus, Bucuresti, 1971;
Crincena lupta dintre „Ate" si „Abile", Bucuresti, 1976;
Meduza, roman, Cluj-Napoca, 1976;
Cu microfonul dincoace si dincolo de Styx, in colab. cu V. Rebreanu, Cluj-Napoca, 1979;
Trofeul, povestiri, Cluj-Napoca, 1980;
Povesti din curtea mea. Timisoara, 1980;
Sus in satul de argint, poezii pentru copii, Bucuresti, 1981;
Marile vacante, roman, Cluj-Napoca, 1984;
Imperiul unei singuratati, versuri, Bucuresti, 1985;
Scrisori din Isihia, versuri, Cluj-Napoca, 1987. |
REFERINTE CRITICE:
Al. Piru, Poezia, II;
P. Poanta, Radiografii, I, 1978;
T. Popescu, Carti cu iesire la mare, 1980;
V. Stirbu, in Scinteia, nr. 12;
302, 1982;
I. Oarcasu, in Steaua, nr. 8, 1983;
P. Poanta, Radiografii, II, 1984;
C. Robu, in Echinox, nr. 5-6, 1984;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 46, 1985;
I. Lungu, in Steaua, nr. 7, 1988.
|
