Miron Pompiliu biografia
Miron Pompiliu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POMPILIU Miron (pseudonimul lui Moise Popovici), se naste la 20 iun. 1848 (?), Stei, judetul Bihor - moare in 20 nov. 1897, Iasi.
Poet, prozator si folclorist.
Fiul lui Nicolae Popovici, preot ortodox, si al Anei (n. Popa).
Cursurile primare le-a urmat la Stei si la scoala germana din Baita, iar pe cele secundare la Beius si Oradea. Bacalaureatul la Beius, in 1866, cu „prima cum eminentia".
A inceput studii juridice la Pesta, dar, trecind muntii (1868), a urmat Facultatea de Litere la Univ. din Bucuresti si Iasi, absolvita in . La Iasi, unde s-a stabilit definitiv, a fost secretar stiintific al Univ. si apoi prof. la mai multe scoli secundare.
Atras de viata culturala si literara, a fost membru al Soc. de lectura din scolile prin care a trecut si al Soc. „Orientul" din Bucuresti. A devenit unul din cei mai statornici si mai activi junimisti, prezent la sedintele saptaminale, la „prelectiunile populare" si in paginile Convorbirilor literare. O prietenie trainica l-a legat de Eminescu, S. Bodnarescu, I. Creanga si alti junimisti.
A debutat la Familia, in 1866, colaborihd in primii ani cu poezii orig. si piese folclorice, pentru a reveni peste un deceniu, cind ostilitatile dintre revista lui Vulcan si Convorbirile literare incetasera. ii gasim semnatura si in alte publicatii: Albina, Albina Pindului, Almanahul „Fenice", Concordia, Foaia Societatii pentru literatura si cultura romana In Bucovina. Sezatoarea, Traian s.a. La Convorbiri literare indeplineste adesea rolul de substitut al redactorului I. Negruzzi. La incepui, a semnat si M.P. Popiliu, M. Popiliu, Moise Popiliu, Mirone Popiliu sau Popiliu. Opera lui Miron Pompiliu a ramas in mare parte risipita prin periodice sau ras. in timpul vietii, i-au aparut in volum doar Balade populare romane (1870), Antologie romana pentru uzul scoalelor secundare (1885) si Carte de cetire, I-II, in colab. cu I. Paul (1897). De asemenea, citeva brosuri cuprinzind basme.
Poezia, preocupare statornica a lui Miron Pompiliu, nu a reusit sa-l impuna ca pe o voce distincta in peisajul liric al epocii. Primele incercari sint dependente de modelele pasoptiste: prelucrari folclorice pe urmele lui Alecsandri sau meditatii patriotice si evocari istorice amintind de Bolintineanu, Gr. Alexandrescu sau A. Muresanu.
Ulterior, Miron Pompiliu intra in zona de influenta a lui Eminescu, dind glas regretului instrainarii de paradisul pierdut al satului copilariei. Poezia lui, caracterizata prin discretia exprimarii sentimentelor, sugerate prin citeva imagini, in general simboluri ale trecerii - riul, pasarea, toamna, prin oarecare acuratete a limbii si simt al versificatiei. reprezinta o modesta punte de legatura intre Eminescu si Goga. Calitatile amintite se vadesc si in traducerile din poeti germani (Goethe, Heine, Lenau, Geibel, Platen, Uhland s.a.). Mai apreciat este prozatorul, indeosebi povestitorul de basme. Prin Ileana Cosinzeana, din cosita floarea-i cinta. noua-mparatii asculta (Convorbiri literare, 1872), Miron Pompiliu ii urmeaza lui Eminescu (Fat-Frumos din lacrima) si-i precede pe Slavici si Creanga, in basm, el imbina mai multe motive traditionale, dar uzeaza, in acelasi timp, de bogate elemente descriptive, inzestrindu-l pe Ionica-Fat Frumos cu unele atribuie ale eroului romantic. Citeva elemente dialectale confera o discreta culoare locala limbii si stilului. Miron Pompiliu n-a insistat in acest domeniu pe masura inzestrarii sale. Cele trei Scrisori de la tara, strabatute de lirism si umor, vadesc talent descriptiv si darul comunicarii vioaie a impresiilor, intr-un stil cu amprenta orala. Atit contemporanii, cit si urmasii l-au pretuit mai ales pe folclorist. Pe linga poezii sau cicluri de poezii publicate in periodice, Miron Pompiliu a scos, in 1870, la .Junimea", un volum de Balade populare romane, culese din locurile natale si din imprejurimile Sibiului, cu numeroase ecouri in epoca si in posteritate.
Din consideratiile introductive si din textele publicate reiese o orientare moderna in problemele folclorului. Pretuirea poeziei populare pentru valoarea ei documentara si admiratia fata de calitatile sale estetice sint insotite la Miron Pompiliu de constiinta necesitatii de a-i pastra nealterata autenticitatea. De preocuparile folcloristice se leaga si cele etnografice si lingvistice. Graiul romanii din Biharea si Limba, literatura si obiceiuri la romanii din Biharea sint parti dintr-o planuita monografie a locurilor natale. Din activitatea didactica a lui Miron Pompiliu a rezultat Antologia pentru uzul scoalelor secundare (1885), aparuta in trei editii, si Carte de cetire, I-II(III) (in colab. cu I. Paul, 1897), si ea retiparita de mai multe ori.
Ambele lucrari se remarca printr-o selectie inspirata a textelor dupa criterii didactice si estetice si prin promovarea curajoasa a valorilor literare contemporane, inclusiv a celor junimiste. In sfirsit, in Convorbiri literare, Miron Pompiliu a publicat recenzii, consacrate unor lucrari didactice, dar si literare, care-l arata ca pe un fidel discipol al lui Maiorescu.
OPERA:
Balade populare romane. Iasi, 1870;
Antologie romana pentru uzul scoalelor secundare. Iasi, 1885;
Ileana Cosinzeana, Cernauti, 1886;
Codreana Sinzieana, Brasov, .1895;
Carte de cetire, I-III, Iasi, 1897 (in coiab. cu I. Paul);
Literatura si limba populara, ed. ingrijita si studiu introductiv de V. Netea, Bucuresti, 1967.
|
REFERINTE CRITICE:
C. Pavel, Miron Pompiliu. 1847-lX. Viata si opera lui, 1930;
T. Nes, Oameni din Bihor, 1937;
I. Negruzzi, Amintiri din „Junimea", 1938;
G. Calinescu, Istoria;
G. Panu, Amintiri de la „Junimea " din lasi, I-II, 1942;
V. Vartolomeu, Marturii culturale bihorene, 1944;
* *, Miron Pompiliu. 1848-l897, 1968;
Gb. Vrabie, Folcloristica romana. Evolutie, curente, metode. 1968;
Ov. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974;
V. Ene, Folcloristi romani, 1977;
I. Datcu - Sabina C. Stroescu, Dictionarul folcloristilor, 1979;
G. Jucan, Eminescu si patrimoniul popular, 1985. |
