Miron Georgescu biografia
Miron Georgescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GEORGESCU Miron, se naste la 6 iun. 1931, comuna Bradulete, judetul Arges.
Poet.
Fiul lui Gheorghe Rosescu si al Mariei (n. Georgescu), tarani. Scoala primara la Zarnesti, judetul Brasov; Liceul ,Avram Iancu" din Brad si Liceul „Moise Nicoara" din Arad (bacalaureatul in 1950); Facultatea de Matematica a Institutului Politehnic din Bucuresti (1950-l954).
Debut poetic in Luceafarul (1970); debut editorial cu volum Poezii (1972). Un volum i-a fost tradus integral in SUA (Mamagruia, 1981).
Colaboreaza la Luceafarul, Ramuri, Romania literara. Alte voi.: Sunetul odihnei (1975), Demnitatea ochiului (1977) si Epiloguri la poeme neterminate (1985).
Volumele publicate pina acum de Miron Georgescu par a fi obiectivarea unui demers teoretic, in aplicarea caruia efortul deliberat prevaleaza asupra „inspiratiei". Avem de-a face cu un artist lucid, prea lucid chiar, pentru care poezia este, inainte de toate, constructie ce implica o temperare a emotiilor prin intelect. Primul volum, Poezii (1972), il incadra pe autor intr-o serie ce-i cuprinde pe LeonidDimov si Emil Brumam. Dar incadrarea aceasta a fost dezisa de celelalte trei aparitii editoriale, care sint. de fapt, trei poeme ample, de dimensiunile unei plachete. Daca in primul volum se putea vorbi de un exces de „literatura" in sensul de mestesug, in celelalte frapeaza tocmai lipsa „poetizarii" traditionale. Volumul de debut obiectiveaza o experienta strict formala. Practicind poezia ca exercitiu retoric, artistul poate parea aici prada arbitrariului (a si fost raportat, abuziv. la lettrism).
G. reduce la minimum functia comunicativa a limbajului, reacreditind, ostentativ, vechea conventie prozodica. Ca la majoritatea artistilor moderni, poemul nu mai comunica, ci este. Miron Georgescu apeleaza la versul „ereditar" al poeziei romane (cel folcloric), textele avind aspectul unei caligrafii care asculta de un simt geometric interior. Limba este siluita pina acolo. incit unii comentatori au pus neintelegerea pe seama unor inexistente greseli de tipar. Poezia a-ceasta nefiind rebus nu trebuie „dezlegata", ci receptata ca text omogen, suficient in sine.
Aceasta experienta formala fiind irepetabila, poetul a evitat manierismul, al doilea volum marcind o totala schimbare la fata. Modificarea fundamentala vine din chiar intelegerea poeziei. Sunetul odihnei (1975) prezinta un alt tip de experienta: gnoseologica. Este de inteles ca ea a determinat si o noua atitudine fata de instrumentul lingvistic, functia de comunicare a acestuia (ignorata in prima carte) trecind acum pe primul plan. Experienta gnoseologica ramine dominanta si in al treilea volum. Demnitatea ochiului (1977), in care se intrevede clar ca Miron Georgescu va opta pentru intelegerea poeziei ca experienta existentiala.
Acest lucru se intimpla in volumul Mamagruia (1979), care constituie o insolita reintoarcere la folclor; nu insa la aspectul formal, ca in 1972, ci la sensurile lui ascunse si prea putin cunoscute. Poetul exploateaza aici implicatiile initiatice ale unui vechi eres autohton (de origine orientala, se pare, de vreme ce se intilneste inca in Iran. la sufi). Este un exorcism pagin (conservat in folclorul medical), anterior crestinismului. Esoterismul de sorginte folclorica este investit cu valente initiatice in Mamagruia ; atmosfera incantatiilor magice din descintecele folclorice este pastrata inteligent.
OPERA:
Poezii, Bucuresti, 1972;
Sunetul odihnei, versuri, Bucuresti, 1975;
Demnitatea ochiului, versuri, Bucuresti, 1977;
Mamagruia, versuri. Bucuresti, 1979;
Epiloguri Ia poeme neterminale. Bucuresti, 1985.
|
REFERINTE CRITICE:
A. I. Brumaru, in Astra, nr. 11, 1972;
N. Motoc, in Tomis, nr. 1, 1973;
D. Flamand, in Arges, nr. 1,1973;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 5, 1973;
M. Scarlat, in Romania literara, nr. . 1979;
E. Simion, ibidem, nr. 45, 1979: A. Sever, ibidem, nr. 15,1986;
D. Bucur, iii Ramuri. nr. 6, 1986.
|
