Mircea Streinul biografia
Mircea Streinul opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
STREINUL Mircea, se naste la 2 ian. 1910, Cuciurul-Mare, din fostul judetul Cernauti (azi, in Ucraina) - moare in 17 apr. 1945, Bucuresti.
Poet si prozator.
Fiul preotului Gavril Streinul si al Olimpiei (n. Sandru).
Urmeaza cursurile liceului „Aron Pumnul" din Cernauti, unde, impreuna cu alti trei colegi pasionati de literatura, scoate Caietul celor patru.
Continua cu studii de litere, filosofie, drept si teologie la Univ. din Cernauti. impreuna cu Ion Rosea, Gh. Antonovici, George Drumur, Neculai Pavel si multi alti aderenti ulteriori, infiinteaza in 1931 gruparea „Iconar", la Cernauti, propunindu-si sa afirme in literatura bucovineana noi forme de arta. Cu colab. lui Iulian Vesper gruparea isi infiinteaza in 1933 si o editura proprie, pentru ca apoi sa se imbogateasca cu o revista, purtind numele gruparii (primul nr. apare in sept. 1935, iar ultimul in ian. 1938). Mircea Streinul, animatorul acestei grupari, debuteaza in bucovineana Junimea literara cu un fragment de roman in nr. 5-8 din 1929; in presa bucuresteana debuteaza la 1 nov. 1930 cu un poem in revista Capricorn a lui G. Calinescu .
Primul volum de poeme: Carte de iconar (1933). Intensa activitatea gazetareasca. A fost redactor la Glasul Bucovinei, Argonaut, Iconar, Fisier, Buna Vestire, Suceava. A colaborat si la Gindirea, Viata Romaneasca, Vremea, Curentul, Revista Fundatiilor Regale. Pentru poemele din Itinerar cu anexe in vis ia in 1934 premiul de poezie al SSR. Vicepresedinte al Soc. Scriitorilor Bucovineni, infiintata din . S-a apropiat de miscarea legionara, propunind in 1937 chiar notiunea de „poezie legionara" (mistica, thanatica, ascetica, anti-confesiva, panteista, preocupata de temele sacrificiului, adoratiei, invierii, si guvernata de o viziune cosmica). in 1939, referent de presa pentru zona Suceava. in 1940, pentru scurta vreme, prna la prabusirea miscarii legionare, face parte din Directia de Presa de la Bucuresti. in 1938 activitatea lui poetica se incheie si incepe seria volum de proza, din care se disting romanele: Ion Aluion (1938; premiul JL Al. Bratescu-Voinesti" pe 1939), Drama casei Timoteu (1941), Pravalia diavolului (1942), Baieti de fata (1944). intr-o opera uimitor de intinsa pentru o viata atit de scurta, Mircea Streinul face permeabil specificul „arborosean" la misticismul gindirist si tendintele expresioniste, pentru a realiza un gotic bucovinean.
In poezia bucovinenilor interbelici, un neoromantism cu ecouri din Rilke, Trakl si Blaga , receptiv la infuzia expresionista, bate involuntar spre coordonata gindirista. Gruparea „iconarilor" innoieste sevele literare ale unei provincii romanesti istovite de ocupatia ruseasca pina in 1918; poetii sai s-au ivit „ca un atol de miracole", dupa cum se pronunta Perpessicius la aparitia antologiei Poeti tineri bucovineni (1938), alcatuita si prefatata de Mircea Streinul Specificul era dat de modul particular de amalgamare a autohtonismului cu exotismul, de „solemnitatea sfintita", hieratica, de tema obsedanta a mortii: „senzitivi si realisti - sintetiza criticul -, ei sint in aceeasi masura cerebrali si mistici". Goticul bucovinean al poeziei lui Mircea Streinul se desprinde dintr-o atmosfera de legenda medievala, impregnata fie in trasaturile portretelor, ca acela al lui Petru Cercel cu „ochi trufasi de levantin", fie in baladescul unora dintre poeme, cum e Fragmentariu din volumul Tarot sau Calatoria omului (1935). in Moartea printului get lumina si linii se organizeaza intr-o icoana a asprei suferinti:
„Cununa de vapai- iradiaza
prin lacrimi curcubee-n jocuri felurite;
sclipesc zadarnic stemele iubite -
sageata-i-n carte fiecare raza"
(Itinerar cu anexe in vis, 1934). |
Logodna mistica sau exuberantul contact naturist in cadru silvestru se mentin aproape de poezia blagiana din primele volume, ca in Pan vorbeste: „Cind nourii se scutura pe munte / si iezii cred ca jocul e asa, / cum mugurii cornitelor imi cresc pe frunte / cu bucurie simt - si-mi vine a juca". Influenta se exercita cam in acelasi fel si in Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi (1936). Din dialogul cu un alt maestru rezulta Comentarii lirice la poeme intr-un vers de Ion Pillat (1936). Poetul isi aduna intr-o antologie de autor creatia poetica (Opera lirica. 1929-l939) si din acel moment contururile lirismului par lichidate, pentru a face loc prozei. in Istoria sa din 1941, G. Calinescu il include neadecvat la subcapitolul „suprarealistii bucovineni", intrucit poezia lui - si a celorlalti iconari - are mai degraba nostalgii romantice si preocupari de a ridica la rang national un specific regional decit inclinatii decadente sau experimentale. Nici proza lui Mircea Streinul nu e vazuta de G. Calinescu cu ochi buni. Romanul Viata in padure (1939), inteles ca „un fel de robinsonada infantila", e acuzat ca nu are o viziune a lumii si nu stapineste organizarea compozitionala.
Psihologia copilului Luca, refugiat in codru si infratit cu o lupoaica, releva acea aplecare patetica pentru natura si viata elementara, deloc straina de perspectiva sadoveniana, desi cruda impulsivitate pare sa provina dintr-un fond „mai mult rutean decit domol moldovenesc", dupa cum afirma malitios criticul. Acelasi impuls regresiv il putem constata si in Lupul in Tara Hutulilor (1941), relevind cultul, vizibil si in poezie, pentru spatiul arborosean, unde se contureaza un mit al copilariei ca o proiectie autobiografica. Zona cea mai nerealizata a prozei lui Mircea Streinul o reprezinta naratiunile axate pe psihologia provincialului sau a lumii interlope, ca in nuvelele Aventura domnisoarei Zenobia Magheru (1938) si Cazul profesorului Ipatie Hrisant (publicata in anexa micului roman Ion Aluion, 1938) sau in „romanul unui baiat de strada", cum se subintituleaza Guzli sau Tsu-Tsui (1940). Marile performante epice le realizeaza prozatorul in Ion Aluion (1938), Drama casei Timoteu (1941) si in Pravalia diavolului (in doua volume, 1942). Adolescentul de 15 ani din Ion Aluion este spinzurat de austrieci in 1918 pentru o imaginara acuza de tradare; romanul nu este centrat in sens mistic pe ideea de jertfa, ci - in sens politic - pe ideea de drama nationala a Bucovinei. Modelul este, in mod limpede. Padurea spinzuratihr de Liviu Rebreanu.
Cind frontul rusesc se apropia de Cernauti si trecea inspre sud, un jandarm austriac grandoman supune unor chinuri cumplite un copil nevinovat. Sint individualizate memorabil cele doua personaje ale naratiunii tragice: atit victima inocenta, cit si calaul dement. Romanul este admirabil gindit atit ca tragedie individuala cit si ca tragedie nationala. Aprecierea superlativa a lui Perpessicius isi pastreaza valabilitatea: „consimtirea la moarte a lui Ion Aluion este un act de eroism individual, pe care arta lui Mircea Streinul l-a ridicat la rangul de legenda tragica". Drama casei Timoteu reia mitul lui Oedip: un fatalism demonic, un blestem planeaza asupra familiei Timoteu, datorita unei crime (un fiu care isi ucisese tatal). Absolvirea/purificarea de patima pamintului si a inavutirii necinstite vine abia dupa a treia generatie, printr-un sacrificiu care elibereaza familia de sub incidenta implacabilului blestem. Pravalia diavolului orchestreaza elementele unei literaturi fantastice (magia lumii, spatiul paradisiac al copilariei, miturile vii ale satului, misterul existentei si al mortii) intr-un realism tragic al istoriei Bucovinei, amenintata in 1940 de ocupatia bolsevica. Reperele geografice ale epicului sint Cuciurul Mare, satul natal, Cernautii si, uneori, Bucurestii. Romanele seriei rurale se prelungesc prin personaje si destine in romanele seriei urbane, astfel incit se poate spune ca intreaga creatie narativa a autorului s-ar fi putut organiza intr-un sistem epic.
Filiatia literara si optiunile estetice ale bucovineanului releva influenta de profunzime a valorilor Ardealului: tristetea metafizica din poezia lui Mircea Streinul e de sorginte blagiana, iar viziunea tragica a prozei lui e de inspiratie rebreniana.
OPERA:
Carie de iconar. Cernauti, 1933;
Itinerar cu anexe in vis. Cartea pamintului, Cernauti, 1934;
Tarot sau Calatoria omului. Cernauti, 1935;
Divertisment. Citeva poezii pentru prieteni, Cernauti, 1936;
Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi, Cernauti, 1936;
Comentarii lirice la „Poeme intr-un vers" de Ion Pillat, Cernauti, 1936;
Corbul de aur. Cernauti, 1938;
Poeti tineri bucovineni (antologie), Bucuresti, 1938;
Aventura domnisoarei Zenobia Magheru, nuvela, Bucuresti, 1938;
Ion Aluion, roman, Cernauti, 1938 (ed. II, Semnul negru - Ion Aluion, Bucuresti, 1939);
Opera lirica. 1929-l939, Cernauti, 1939;
Viata in padure. Bucuresti, 1939;
Guzli sau Tsu-Tsui, romanul unui baiat de strada, Bucuresti, 1940;
Drama casei Timoteu, Bucuresti. 1941;
Lupul din Tara Hutulilor, Bucuresti, 1941;
Istoria literaturii romane. indrumator pentru tineret (in colab. cu Dan Pantazescu), Bucuresti, 1941;
Pravalia diavolului, I-II, Bucuresti, 1942;
Oameni de noapte (cuprinde in ed. II: Aventura domnisoarei Zenobia Magheru si Guzli sau Hai-Hui), Bucuresti, 1942;
Soarele rasare noaptea. Bucuresti, 1943;
Baieti de fata (Din ciclul Don Juan de Hutten), Bucuresti, . Traduceri: Cele patru poeme in proza ale lui Georg Trakl, Cernauti, 1939;
Rudolf Brunngraber, Razboiul opiului, Bucuresti, 1941;
Trei povesti spuse de ~ (dupa Fratii Grimm), Bucuresti, 1941;
Carlo Lorenzini, Pinocchio, prelucrare in colab. cu St. Georgescu, Bucuresti, 1941;
Richard Llewellyn, Casa din vale, in colab. cu V. Horai, Bucuresti, 1942;
Robert Graves, Eu, Claudius, zeu, in colab. cu Dragos Luta, Bucuresti, f. a.;
K. A. Schenzinger, Metal, Bucuresti, 1943;
Rudyard Kipling, Se lasa noaptea, in colab. cu Al. Olaru si V. Musatescu, Bucuresti, 1943;
A. J. Cronin, Doamna cu garoafe, in colab. cu V. Musatescu, Bucuresti, 1943;
L. Pirandello, Deseara se improvizeaza. Cernauti, f. a. |
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, in Adevarul literar si artistic, nr. 745, 1935;
L. Rusu.in Iconar (Cernauti), nr. 6, 1936;
G. Calinescu, Istoria;
I. Siugariu, in Mesterul Manole, nr. l-4, 1942;
Camil Petrescu, in Revista Fundatiilor Regale, nr. 5, 1945;
V. Ierunca, Romaneste, 1964;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, II;
Perpessicius, Opere, VIII, 1978.
|
