Mircea Pavelescu biografia
Mircea Pavelescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PAVELESCU Mircea, se naste la 14 oct. 1908, Iasi - moare in 1980, ?.
Poet.
Fiul lui Virgiliu Pavelescu si al Artemisei (n. Millo). Licentiat al Facultatii de Matematica a Univ. din Bucuresti (1929). Absolvent al Acad. Navale din Constanta (1931).
Ofiter de marina la Constanta (193l-l945); functionar la Presedintia Consiliului de Ministri (1945-l950); delegat al Guvernului la Administratia Portilor de Fier (1950-l952), la Orsova; redactor la revista Urzica (1952-l974).
Debuteaza in revista Graiul nostru (1925).
Debut editorial cu volum de versuri Pasarea paradisului (1938).
Colaboreaza la Adevarul literar si artistic. Bilete de papagal, Universul literar, Convorbiri literare, Kalende, Jurnalul literar, Vremea, Contemporanul, Romania literara etc. Alte voi.: Arcd lui Noe (1968), Ursuletul calator (1968), Versuri (1968). A semnat si cu pseudonimul Pavel Mihaileanu. In ultimii ani, se manifesta mai ales ca autor de poezii umoristice si versuri pentru copii, epigramist. Traduce din V.G. Korolenko, V. Karbovskaia (in colab.) si V. Siveditis.
In poezia lui Mircea Pavelescu din volumul Pasarea paradisului (1938) exotismul tematic se analizeaza cu inventivitatea imagistica, melancolia este nuantata de umor. Autorul e un modernist moderat, fantezist si elegiac. Decorul exotic - cadru al aventurii, al iesirii din spatiul si timpul comun - este constituit de castelul feudal, de salonul modern, dar mai ales de ocean - cu o intreaga recuzita de nave, sirene, „alge bolnave de somn", madrepore, „imense coralii" - sub „sticloasa Cruce a Sudului". Singuratatea, golul interior sint subliniate tocmai de supraincarcarea spatiului cu obiecte, decoruri somptuoase - si de gesturile emblematice ale aparitiilor fantaste, personaje marcate de teatralitate, de artificialitate: „trisorii marilor metropole", „elegantii trisori", „frumoasele doamne din elita surizind parfumat".
Obsesia trecutului, detasarea melancolica - ale carei insemne sint oglinda, somnul, departarea - fluiditatea si eleganta prozodica a versului creeaza fundalul pe care apar imagini insolite, asocieri contrastante, cu evidente ecouri suprarealiste, totusi nu excesiv de violente („tristetea singurul meu animal domestic", „straniu deces de piane", „linistea, aceasta vasta pasare de apa" etc). Doar notele de ingeniozitate si umor si usurinta versificatiei vor stabili legatura dintre primul volum si versurile de mai tirziu ale lui Mircea Pavelescu: in acestea din urma (epigrame, fabule, fantezii umoristice), viziunea este a unui moralist ironic, iar transparenta formei face vizibila orientarea catre poanta finala.
OPERA:
Pasarea paradisului, versuri. Iasi, 1938;
Arca lui Noe. Carte de colorat, Bucuresti, 1968;
Ursuletul calator. Ghiciti si colorati. Bucuresti, 1968;
Versuri, Bucuresti, . Traduceri: V.G. Korolenko, Fara grai. Bucuresti, 1955 (in colab. cu Isabela Dumbrava);
V. Karbovskaia, Persoane straine. Bucuresti, 1956 (in colab. cu V. Bimbulov);
Victor Siveditis, Fabule, Bucuresti, 1971. |
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
N. Crevedia, Epigramisti romani de ieri si de azi, 1975.
|
