Mircea Barsila biografia
Mircea Barsila opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
BARSILA MIRCEA.
Poet.
De asemenea, eseist.
S-a nascut la 19 octombrie 1952 in localitatea Carciu (Gorj). Este fiul lui Aurel Barsila si al Elenei Barsila, tarani.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Timisoara (1978). in perioada 1973 - 1978 este membru al cenaclului literar "Pavel Dan" al filologiei timisorene, fiind in ultimii doi ani si presedinte al acestuia.
A debutat publicistic in 1970 in revista "Orizont" cu poezie.
Debutul editorial are loc in 1982 cu volumul de poezie Obrazul celalalt al Lunii (Ed. Albatros, 1982). Colaboreaza la revistele: "Forum studentesc", "Orizont", "Amfiteatru", "Luceafarul", "Calende", "Paralela 45" (Timisoara).
Dupa volumul de debut, publica alte doua volume de poezie: Argint galben (Ed. Albatros, 1988) si Scutul lui Perseu (Ed. Vlasie, 1993), urmate de volumul de eseuri Fecioara divina si cerbul (Ed. Calende, 1999). A mai publicat volumul biligv O linie aproape neagra. Poeme / Une ligne presque noire. Poemes (Ed. AMB, 2000). Este prezent in antologia Gefahrliche serpentinen. Rumanische Lyrik der Gegenwart (Drukhaus, Berlin, 1998), alcatuita de Dieter Schlesak.
Este detinatorul unnaroarelor premii: premiul I pentru poezie al Festivalului National al Artei Studentesti (Craiova, 1978), premiul concursului de debut al Editurii Albatros (1981), premiul revistei "Arges" (1989). in prezent, autorul este secretar literar la Teatrul "Al. Davila" din Pitesti, lector la Universitatea din Pitesti si redactor al revistei "Calende". Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Asupra poeziei autorului au formulat opinii critice: Radu G. Teposu -Promisiunile unei promotii (II) ("Amfiteatru", 1985), Daniel Dimitriu -Mircea Barsila si "Argint galben" ("Convorbiri literare", 1989), Al. Cistelecan - Cu si fara biletele de recomandare ("Vatra", 1989); Valeriu Cristea - Eseu despre amiaza ("Romania literara", nr. 21/1989); Gheorghe Grigurcu - Evocarea vitalitatii ("Romania literara", 1989) si Zburatorul poet ("Contemporanul", 1994); Nicolae Oprea - Scutul sau oglinda poeziei ("Calende", nr. 3/1994); Dan Cristea - Un alt optzecist ("Luceafarul", nr. 3/1995).
Referinte critice:
"Ceea ce se remarca imediat in versurile lui Mircea Barsila este capacitatea de a inregistra materialitatea lumii in diversitatea ci inepuizabila, dar nu oricum (), ci printr-o intelectualizare a observatiei. Sub raza privirii poetului peisajul devine straveziu sau luminescent, ca un corp in timpul radiografierii. Rareori frenezia simturilor s-a mai asociat cu o asemenea putere de spiritualizare."
(Alex. Stefanescu, prezentare pe coperta IV a voi. Argint galben, Ed. Albatros, 1988)
"Pretutindeni un calm care stinge patosul, o blinda persiflare ce umanizeaza simbolurile, un pitoresc rustic usor amuzat. in acest sector al ingemanarii dintre traditie si modernitate, poetul se regaseste in chipul cel mai convenabil. Echilibrul sau moral se transmite discursului liric, eliminind in mare masura terificul excesiv ca si grandilocventa care marcau ruralismul turbulent al deceniilor sapte si opt."
(Gheorghe Grigurcu, "Romania literara", nr. 21/1989)
"Proiectia obsesiei thanatice intr-un univers liric configurat sub auspiciile luciditatii e complinita de incursiunile fertile in straturile permeabile ale memoriei. Autorul Scutului lui Perseu este un visator cu ochii deschisi, imbatat de splendoarea imaginilor recuperate dintr-un fond ancestral."
(Nicolae Oprea, "Calende", nr. 3/1994)
"Aceste poeme, cu versuri lungi, fastuoase, iii care metafora da nastere la lanturi metaforice, si care amintesc pe alocuri de "istoriile" lui Gellu Naum. imbina fericit arhaicul rural cu sacrul crestin, mitologia clasica greco-romana, cu superstitia si alchimia, exprimarea ironic-duioasa cu imaginarul solitudinar suprarealist, totul intr-o textura densa si sugestiva ce cinta, in fond, lumea ca univers real si nu mai putin misterios. Aceasta lume este una de concentrari si depuneri, de increngaturi si refractii."
(Dan Cristea, "Luceafarul", nr. 3/1995)
|
