Mihail Zamphirescu biografia
Mihail Zamphirescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ZAMPHIRESCU Mihail, se naste la 1838 (?), Bucuresti - moare in 15 iun. 1878, Bucuresti.
Poet.
Se cunosc putine date despre ascendenta lui; se pare ca tatal se numea Zamfir. Liceul la „Sf. Sava", apoi studii incerte (cu sprijinul lui Heliade, spun unele izvoare) de litere si filosofie la Paris si Viena (putin probabile, neatestate documentar).
Aproape toata existenta si-o petrece ca functionar ia Eforia spitalelor. Moare intr-o casa de sanatate.
Colaboreaza la ziarele Romania, Dimbovita si la revista Buciumul, Revista Carpatih»; Revista contimporana, Foaia Societatii pentru invatatura poporului roman s. a.
Debuteaza cu placheta de versuri Aurora (1858), urmata de improvizatia teatrala Muza de la Borta Rece (1873), parodiere a junimismului, si de culegerea Cintece si plingeri (1874). A iasat doua poeme neterminate: Nebuniada si Batalia de la Teisani, un dictionar de rime s. a.
Poet preeminescian, Mihail Zamphirescu s-a straduit sa exprime nazuintele si obsesiile unei epoci de impas, dominata, dincolo de deziluzia destramarii idealurilor pasoptiste, de sentimentul unui apasator „mal du siecle". Acesta avea sa imprime intregii generatii nota ei de identitate „deceptionismul", tradus printr-un romantism intimist, depresiv si adesea tenebros, Reunind versuri de factura diferita (cintece, romante, balade, legende, meditatii, sonete), volumul Cintece si plingeri (1874) este ilustrat de o erotica sentimentala si elegiaca nelipsita de armonie, cu ecouri din Bolintineanu si ALecsandri . Ea alterneaza cu o poezie de un romantism sumbru, amintind de maestrii straini ai poetului: A. de Musset, Byron, Uhland.
Poeta si muza trateaza, in maniera mussetiana, motivul pierderii credintei, sugerind prezenta unui suflet pustiit si blazat. La fel de graitoare pentru viziunea lipsita de idealitate a poetului este Somnolenta, pe tema dezolarii in fata lumii - „spectacol uniform". Mihail Zamphirescu ramine insa un satanic, un poet al fantasticului „negru" si al sarcasmului, avind ca motive predilecte strigoi, nebunie, „suflete blestemate", castele sinistre, cimitire bintuite de fantasme (vezi Castelul mortii, Balada nebunului, Plinsul noptii, Sora Maria, Bardul - cu reflexe din Blestemul bardului de Uhland -, Mireasa strigoiului, influentata de Oscar Al va de Byron s.a.). Daca, exceptind Castelul mortii, fantasticul este precar, usurinta versificarii si varietatea combinatiilor de ritmuri, masuri si strofe sint remarcabile. Integrata in fondul comun al poeziei minore postpasoptiste, creatia lui Mihail Zamphirescu este edificatoare pentru atmosfera morala si intelectuala care i-a inspirat lui Mihai Eminescu rechizitoriul „epigonilor".
Mihai Eminescu* rechizitoriul „epigonilor". OPERA:
Aurora, versuri. Bucuresti, 1858;
Muza de la Borta Rece, Bucuresti, 1873;
Cintece si plingeri, versuri, Bucuresti, 1874 (ed. II, 1881).
|
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria-, P. Comea, De la Alexandrescu la Eminescu, 1966;
I. L. R„ III;
E. Georgescu, in Cronica, nr. . 1975;
V. Basa, ibidem;
Elena Tacciu, Romantismul romanesc, II, 1985.
|
