Mihail Petroveanu biografia
Mihail Petroveanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PETROVEANU Mihail, se naste la 28 oct. 1923, Bucuresti - moare in 4 martie 1977, Bucuresti.
Critic si istoric literar.
Fiul lui Jean Petroveanu si al Mariei (n. Algazi).
Sotul Veronicai Porumbacu.
Clasele primare si primele sase clase secundare la Liceul „Sf. Andrei" din Bucuresti (1930-l940), bacalaureatul la Liceul Teoretic, condus de Al. Graur (1940-l942).
Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti, sectia franceza-romana (1944-l947), timp in care debuteaza, cu cronici literare, in Studentul roman (1945). Imediat dupa absolvire, este redactor la Contemporanul, apoi asistent la Catedra de estetica a Institutului de Teatru, Arte Plastice si Muzica (1949-l950); redactor pentru emisiunile literare la Radiodifuziunea Romana (1948-l952); redactor-sef de sectie si redactor-sef adjunct la Editura de Stat pentru Literatura si Arta (1950-l955); redactor si redactor-sef adjunct la Viata Romaneasca (1955-l956) si Gazeta literara (1956-l961); redactor principal al publicatiei tetralingve pentru strainatate Revue Roumaine - Roumanian Review - Rumdniscke Rundschau - Ruminskaia Literatura (1962-l977).
Era un nume frecvent intilnit in revista centrale atunci cind, in 1958, isi stringe in primul sau volum Pagini critice, art. si cronici literare aparute in Studentul roman, Flacara, Contemporanul, Viata Romaneasca, Steaua, Scinteia si Gazeta literara, intre 1947 si . Studiile ulterioare le-a strins in volum Profiluri lirice contemporane (1963), Studii literare (1966) si Traiectorii lirice (1974); este, de asemenea, autorul monografiilor Tudor Arghezi, poetul (1961) si GeorgeBacovia (1969; ed. II, 1972). A ingrijit o excelenta ed. de Opere ale lui G. Bacovia (1978, in colab.). A tradus Copiii capitanului Grant de Jules Verne si a ingrijit si (sau) prefatat voi., ed., traduce din I.L. Caragiale (1950, 1958, 1959, 1960, 1973), Alexandr Ceacovschi (1950), Guy de Maupassant (1950), Navtej (1954), Mateiu I. Caragiale (1957), Nicolae Velea (1960), Platon Pardau (1963), A.E. Baconsky (1964), Demostene Botez (1964), Ion Vinea (1964), Adrian Maniu (1965), Sasa Pana (1966), Agatha Grigoresci-Bacovia (1967), Ion Caraion (1978).
Activitatea de critic a lui Mihail Petroveanu este sectionata -cronologic - printr-un interval istorico-literar, in doua ipostaze ce cu greu se recunosc una in cealalta, desi autorul a ramas in permanenta un „critic de poezie".
Citeva volume de proza si unul singur de critica se mai amestecau sporadic printre titlurile volumelor de poezie comentate in Pagini critice (1958): comentariu critic al carui nivel nu depaseste, de regula, plafonul stereotipiilor dogmatice si stilistice comune epocii din care dateaza. in 1963, printr-un fenomen de inertie a momentului consumat, un al doilea volum aduna, sub titlul Profiluri lirice contemporane, o serie de comentarii apologetice si exterioare la adresa unor poeti consacrati la acea data, receptati, sociologist si necritic, pe latura caduca a scrisului lor, cea care-i aliniaza unor artificiale ierarhii literare si extraliterare oficializate in deceniul anterior, dar deja depasite, la inceputul anilor '60, prin innoiri si regenerari organice ale lirismului romanesc, pe care criticul inca nu le sesizeaza.
O va face tirziu, abia in volumul Traiectorii lirice (1974), unde cronicile publicate „vreme de peste un deceniu" in paginile Vietii Romanesti apar supuse sistematic unei operatii de ameliorare, mai putin de „revizuire" principiala in sens lovinescian, cit de ajustare ad hoc in conformitate cu noile ierarhii si criterii valorizante pe care, o data cu epoca, criticul si le insuseste tacit, impasibil la eventualitatea de a intra in contradictie cu el insusi cel de altadata (caz, de altfel, nu singular in critica noastra).
Desi insumeaza 49 de „traiectorii" poetice, de la Tudor Arghezi si Demostene Botez pina la loan Alexandru si Gabriela Melinescu, volumul nu ambitioneaza sa devina „o panorama, un tablou complet al poeziei contemporane" - modestie decurgind din optiunea pentru o formulare a judecatilor de valoare nu „marturisita", ci „numai Filigranata". Descrierea stufoasa, expozitiva, a diverselor universuri poetice, fidel si minutios intreprinsa, saturata de metafore proprii, dar si de pretiozitati stilistice, tinde sa apropie cronica, foiletonul critic, mai degraba de conditia studiului „monografic" istoricoliterar, domeniu in care Mihail Petroveanu s-a exersat mai intii prefatind, cind conformist, cind temerar, editii de recuperare a „mostenirii literare" (I.L. Caragiale, Mateiu . Caragiale, Ion Vinea, Adrian Maniu, Sasa Pana), apoi prin studii consacrate lui Tudor Arghezi. (Tudor Arghezi, poetul, 1961), lui Adrian Maniu, AI. Philippide, Ion Vinea, B. Fundoianu (Studii literare, 1966). Principalul merit de istoric literar al lui Mihail Petroveanu ramine insa acela de a fi dat prima monografie Bacovia (1969), precum si - in colaborare - prima editie completa Bacovia (1978) - ambele de inalta tinuta profesionala si intelectuala. Adoptind formal strategia traditionala („viata si opera") de organizare a demersului exegetic, monografia George Bacovia (1969; ed. II, 1972) satisface ireprosabil baremurile si exigentele „stiintifice" ale genului, dar ramine mai consistenta si mai rezistenta tocmai in derogarile-i de la tipar, in ceea ce ofera in plus. Astfel incit, in vreme ce capitolul rezervat „vietii" (Un destin asumat) nu reuseste sa sublimeze informatia biografica, nu o data vag apocrifa, intr-un preconizat „portret interior", analiza propriu-zisa a operei, efectuata cu instrumente ele insesi moderne, demonstreaza convingator „modernitatea" lirismului bacovian in context national si european.
Pornind de la un traditional, inca, studiu al ascendentelor si filiatiilor (capitolele Bacovia si simbolismul, Eminescu si Bacovia), istoricul literar cedeaza apoi tot mai decis pasul criticului si eseistului: in descrierea Universului poetic bacovian si, mai ales, in examinarea tehnicii lui Bacovia in chip de Ars combinatoria, Mihail Petroveanu avanseaza idei si ipoteze interpretative proprii, originale, nu mai putin plauzibile insa, ce vor ramine, fara indoiala, in repertoriul de baza al exegezei bacoviene de-acum incolo. Astfel este, bunaoara, caracterizarea artei bacoviene drept „pantomima a eului", „monodrama mimica", „mimodrama": „Considerata in ansamblul procedeelor sale, poezia bacoviana apartine mimodramei" - formula ale carei „particularitati confirma si afinitatea lui Bacovia cu tragicii moderni de genul Beckett". Editia Bacovia din 1978 - editie critica si completa, excelent lucrata (prefata, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez) - este si ea un reper de baza in studiile bacoviene. Criticul Mihail Petroveanu ramine foarte viu si personal mai ales in „portretele" - putine - incizate cu mina sigura citorva dintre poetii abordati in Traiectorii lirice (Ion Caraion, Victor Felea, Aurel Gurghianu s.a.), unde „portretul interior", dedus din opera, isi afla puncte de plecare si de sprijin in chiar „sugestiile conturului fizic", aceasta desigur in masura in care, „de la o anumita virsta, omul e responsabil de fizionomia sa (de ce nu si artistul?)".
OPERA:
Pagini critice. Bucuresti, 1958;
Tudor Arghezi, poetul. Bucuresti, 1961;
Profiluri lirice contemporane. Bucuresti, 1963;
George Bacovia, monografie. Bucuresti, 1969 (ed. II, 1972);
Traiectorii lirice. Bucuresti, . Traduceri: Jules Veme, Copiii capitanului Grant, trad. de ~, Bucuresti, 1950 (alte ed. 1955, 1958, 1969, 1981);
V, Curilencov, AS. Serafimovici. 1863-l949, monografie, trad. de ~, si B. Vinteanu, Bucuresti, 1952. |
REFERINTE CRITICE- N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 19, 1966; P. Georgescu, in Viata Romaneasca, nr. 8,1966; V. Felea, Reflexii critice, 1968; Al. Piru, in Romania literara, nr. 6, 1970; . Vlad, in Tribuna, nr. 10, 1970; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 12, 1970; C. Stanescu, Poeti si critici, 1972; M. Tomus, Rasfringeri, 1973; G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 51, 1974; V. Felea, in Tribuna, nr. 6, 1975; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 7, 1975; P. Poanta, in Steaua, nr. 2, 1975; M. Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; * *, 9 pentru eternitate. 4 martie 1977, voi. omagial in memoria scriitorilor disparuti in cutremurul de pamint de la 4 mart. 1977, ed. de M. Micu si Gh. Tomozei, 1977; D. Pillat, Itinerarii istorico-literare, 1978.
|
