Mihail Moxa biografia
Mihail Moxa opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MOXA Mihail, se naste la a doua jumatate a sec. XVI - moare in prima jumatate a sec. XVII.
Istoriograf si traducator.
Nu se cunosc nici un fel de date despre familie; a fost, probabil, oltean. Calugar la manastirea Bistrita (Oltenia).
Bun stiutor de carte slavona, traducator cu o limba colorata si fluenta. Compilatorul primei „cronici" pastrate in limba romana, traducator de texte religioase.
De origine probabil modesta si fara sa fi facut cariera eclesiatica, „mai micul si mai apoi de toti si ticalosul calugar" Mihail, cum isi spune singur (Moxalie inseamna „pacatos" si este un cognomen monahal, fara legatura cu adevaratul nume al familiei sale), este autorul primei compilatii cronicaresti in limba romana care s-a pastrat pina in zilele noastre.
Acest cronograf universal rezumativ, care incepe de la „crearea lumii" si ajunge pina la siirsitul secolului al XV-lea, compulseaza si rezuma un numar considerabil de surse interne si externe (o versiune slavona a cronicii lui Manasse, cronicile lui Simion Metafrastul si Zonaras, cronica sirbo-moldoveneasca, letopisetul de la Putna II s.a.) intr-un text cursiv sub raportul limbii si expresiv din punct de vedere stilistic, cu forme, zicale si intorsaturi populare de fraza.
Expresie a unui moment de avint cultural in Tara Romaneasca, din care au rezultat si primele cronici interne in limba romana (pastrate doar in prelucrarile ulterioare), opera lui Mihail Moxa nu poate fi desprinsa de conditiile generale care explica politica europeana a lui Mihai Viteazul si, mai inainte, a lui Petru Cercel. Textul include mai multe referiri la evenimentele interne, amintind pe Dan, Mircea si Stefan cel Mare, luptele de la Kosovo, de pe Ialomita etc. Contrar a ceea ce se credea pina nu demult, cronica a fost raspindita in mai multe manuscrise, dintre care se cunosc astazi trei: unul din 1620, foarte apropiat de prototip, pastrat pina in secolul trecut chiar la manastirea Bistrita, si doua de la inceputul secolului al XVIH-lea; ele n-au fost fara influenta asupra literaturii ulterioare, de la textele istorice interne, carora le-au servit uneori drept introducere in istoria universala, pina la Eminescu, caruia i-au inspirat (cum a semnalat Emil Turdeanu) descrierea luptei de la Rovine, in Scrisoarea III.
Aceeasi limba plastica si bogata din cronica se regaseste in alte traduceri ramase de la Mihail Moxa, Pravila tiparita la Govora in 1640 (traducere dupa o compilatie slavona de nomocanoane bizantine) sau miscelaneul recent semnalat in Anglia, cuprinzind traduceri din Vasile cel Mare. din Grigorie Teologul, molitve s.a.
OPERA:
Cronica (fara titlu), in B.P. Hasdeu, Cuvente den batrini, I, Bucuresti, 1879 (reeditata de G. Mihaila in 1983, cu transcriere si note);
Cronica universala, ed. critica, studiu introductiv si note de G. Mihaila, Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
N. Iorga, Istoria literaturii religioase a romanilor. Bucuresti, 1904;
C. Nicolaescu-Plopsor, in Oltenia, IV, 1943;
E. Turdeanu, La Littirature bulgare du XVI-e siicle et sa diffusion dans Ies Pays Roumains, 1947;
D. Deletant, in Revista de istorie si teorie literara. Kt. 2, 1975;
G. Mihaila, Cultura si literatura romana veche in context european, 1979;
D. Mihaescu, in Memoriile sectiei de stiinte filologice. Literatura si arte, tom. III, 1981;
tom. IV, 1982-l983. |
