Mihail Micsunesti Polizu biografia
Mihail Micsunesti Polizu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POLIZU-MICSUNESTI Mihail, se naste la 1842 (?), Bucuresti - moare in 2 iul. 1916, Bucuresti. Dramaturg.
Apartinea clasei instarite, mama fiind din familia Otetelesanu.
A studiat in Germania, la Dresda, apoi, intrind in armata, a facut studii militare la Viena. A trecut in diplomatie, ca secretar de legatie la Berlin.
In politica, s-a atasat conservatorilor. A fost primar la Constanta si a indeplinit mai multe functii in administratia teatrala: membru in comitetul Teatrului National din Bucuresti, subdirector si director interimar, inspector al teatrelor subventionate.
A colaborat la Convorbiri literare. Literatura si arta romana, Revista ilustrata s.a. S-a remarcat ca un diletant nu lipsit de talent in pictura (expunind si fiind premiat), in muzica (autor de romante pe versuri de Eminescu), dar mai ales in literatura. Dupa o incercare in proza scurta (Baiatul cu steaua, in Convorbiri literare, 1891), s-a consacrat teatrului, compunihd, intre 1892 si 1916, zece piese, reprezentate, unele in mai multe stagiuni, la Teatrul National din Bucuresti, in distributii prestigioase: Lacramioare (1892), Lizi (1894), La 30 de ani (1895), Judecata si osinda (1896), Flori de piatra (1897), Zburatorul (1898), Spre ideal (1902), Pamint (1909), Dragoste de cioban si Al tarii suflet (1916). O parte dintre acestea au fost retiparite in volum postum Opere complete (1920).
Opera lui Mihail Micsunesti Polizu se integreaza miscarii de apropiere a unei parti a claselor bogate de literatura romana, impulsionata mai ales de „Junimea".
Primul e merit consta tocmai in incercarea de a da expresie literara acestui mediu. De la nuveleta Baiatul cu steaua (1891), la piesele „de salon", comedii sau melodrame, Lacramioare (1892), Lizi (1894), La 30 de ani (1895), Flori de piatra (1897), Zburatorul (1898), Mihail Micsunesti Polizu se inspira din viata familiala a claselor de sus, minata adesea de carente morale, reliefate critic de autor. Lacramioare, lucrarea debutului teatral, e considerata de Aristizza Romanescu, interpreta principala, „cea mai reusita piesa a lui Mihail Micsunesti Polizu[]. Dialog ales, situatii simple, glume delicate, scene firesc inlantuite, iata calitatile ei".
Impreuna cu La 30 de ani, comedie intT-un act pe tema recuperarii dragostei conjugale prin slirnirea geloziei sotului infidel, ea a fost si cea mai des reprezentata. Lizi pune fata in fata pe eroina titulara, o tinara vaduva cu singe amestecat si caracter detestabil, devenita sotia avocatului Dinu Vlad, si pe mama acestuia, care va triumfa in final.
Citeva personaje, ca sotii Burduloi, amintind de eroii lui Alecsandri, prilejuiesc autorului o critica a snobismului si confera culoare stilului, dupa cum tema din Flori de piatra trimite tot la Alecsandri, cu Fintina Blanduziei. Influentat de samanatorism, Mihail Micsunesti Polizu isi largeste aria de inspiratie. Spre ideal (1902) se axeaza pe ideea ridicarii taranimii prin initiativa unor boieri generosi. Tinarul Dinu Silveanu, spune un personaj, „vrea mai intii ca taranul sa nu mai fie frate de jug cu vita de la plugul boieresc, adica vrea sa faca din taran un candidat la omenire". Solutia aleasa apartine socialismului utopic, organizarea unui falanster, sabotata de bulgarul Hristovici, mosier si senator. Critica sociala, cu unele accente xenofobe, vizeaza si administratia, reprezentata prin figura prefectului, un fel de Agamita Dandanache. Ea alterneaza cu elemente idilice, aduse de dragostea dintre avocatul Stefan si tarancuta ce cinta romante eminesciene, Alinta.
Pamint (1909) este tot o scriere cu teza, scoasa de pe afis dupa doua reprezentatii, desi problema agTara, atit de actuala atunci, era tratata oarecum marginal. Pe primul plan se situeaza conflictul psihologic dintre tinara invatatoare de la tara si sotul ei, un boier degenerat, tradind influente ibseniene. Dragoste de cioban, aminteste de nuvelele idilice ale lui Slavici, inclusiv prin originea ardeleana a eroului, dar are un stil mai „poetic". Ultima piesa, actul Al tarii suflet, a fost reprezentata in fata unui public entuziast la Teatrul National din Bucuresti in 1916, in preajma intrarii Romaniei in razboi. Concentrat de motive si tirade patriotice, ea este o pledoarie inspirata pentru dezrobirea Ardealului. Recunoscindu-i-se meritul originalitatii nationale, valoarea unor idei, o anume indeminare scenica si calitatea limbii, apreciata si de T. Maiorescu, Mihail Micsunesti Polizu a fost unul din cei mai jucati dramaturgi romani ai vremii. Dar opera sa n-a trecut examenul timpului, raminindu-i doar insemnatatea istorica.
OPERA:
Baiatul cu steaua, in Convorbiri literare, nr. 9, 1891;
Lacramioare, Bucuresti, 1893;
Lizi, in Convorbiri literare, nr. 9-l1,1894;
Opere complete, I, ed. ingrijita si pref. de V. Zaborovschi si P. Papadopol, Bucuresti, 1920. |
REFERINTE CRITICE:
Aristizza Romanescu, 30 de ani. Amintiri, 1904;
N. Iorga, Ist. Ut. cont., II, 1934;
C. Moldovan, Autori si actori, 1944;
I. Massoff, Teatrul romanesc. Privire istorica, III-IV, 1969-l972;
Doina Modola, Dramaturgia romaneasca Intre 1900-l918, 1983.
|
